Your browser doesn’t support HTML5
Efectele pe termen lung ale epidemiei cauzate de Covid-19 încă urmează a fi studiate, dar de pe acum se poate spune cu certitudine că pe mulți oameni insensibili altă dată i-a determinat să conștientizeze că virusul nu alege pe cine să atace. Ceea ce ar putea însemna că oamenii, sau mulți dintre ei, ar putea dobândi ceva mai multă empatie, atât de deficitară atunci când e vorba de persoane cu probleme de sănătate mintală.
Tulburarea de personalitate instabilă emoțional e puțin cunoscută în Republica Moldova. Nu se știe câte persoane trăiesc cu această diagnoză, dar asta nu înseamnă ca societatea și sistemul medical să facă abstracție de existența lor. Experții de la Asociația Americană de Psihiatrie au ajuns la concluzia ca până la șase la sută din populație ar putea fi afectată de sindromul zis și „borderline”.
Ecaterina Luțișina a fost diagnosticată cu această tulburare de personalitate anul trecut. După un atac de panică în transportul public, tânăra a căutat ajutor specializat ca să facă față emoțiilor negative.
„Eu dacă simt ceva, o tristețe, ea este atât de profundă încât nu mai pot face nimic altceva. Nu mă mai pot concentra pe lucru, eu nu mai pot să am grijă de mine, eu nu mai pot să fac față relațiilor în care sunt. Mă marchează profund.”
Arcadie Astrahan este psihoterapeut și director de programe în cadrul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală Botanica din Chişinău. Anume el a ajutat-o să găsească un specialist potrivit care să îi pună diagnosticul corect.
„Central pentru o persoană cu borderline ar fi frica puternică de abandon, o imagine de sine distorsionată, când poți într-un moment să te crezi foarte abil de multe lucruri și în altele să te consideri absolut fără valoare. Avem o modificare de dispoziție bruscă câteodată, care ține de la câteva minute la câteva ore.”
Ecaterina Luțișina a avut o copilărie dificilă. Tatăl ei a fost dependent de alcool și a abuzat psihologic propria familie. În 2018, Ecaterina a trăit un șir de tragedii, care au declanșat, crede ea, tulburarea de personalitate instabilă emoțional.
„Mai întâi tata a avut primul accident vascular puternic, peste o lună mama cade, peste o lună, bunica cade, peste șase săptămâni bunica moare și în septembrie moare tata. [...] Simțeam că se năruia ceva în mine și că asta mă doare, dar eu nu voiam să conștientizez, eu nu voiam să analizez.”
Nu există medicamente contra tulburării de personalitate instabilă emoțional, subliniază Arcadie Astrahan. Simptomele se tratează cu antidepresive, antipsihotice sau cu medicamente stabilizatoare de dispoziție. Ca să te faci bine, e nevoie de terapie și efort emoțional substanțial, spune psihoterapeutul.
„În unele cazuri afecțiunea este devastatoare, nemaivorbind că 10% din cei care suferă de borderline duc la cazuri de suicid. De aceea cred că e vorba despre complexitate și tradiție. Noi venim totuși din tradiția psihiatriei sovietice... Mai puțin la noi se folosește testarea psihologică pentru un diagnostic psihiatric.”
De când face terapie și primește tratament, Ecaterina Luțișina se simte mult mai bine. Practică yoga și meditația. Lucrează și experimentează la bucătărie, împreună cu cei doi nepoți și pisica Rița, cu care împart un apartament la Chișinău, unde s-au izolat în perioada carantinei.
„Din punct de vedere emoțional, evident, e un pic dificil pentru mine. Mai ales că cu cel mic eu trebuie să am discuții mai des, el foarte ușor se enervează… Dar cred că mă ajută extrem de mult antidepresantele. A dispărut impulsivitatea, nu îmi pierd controlul, nu încep să țip.”
Persoanele care au nevoie de sprijin psihologic îl pot primi în cele 40 de centre comunitare de sănătate mintală din țară. Serviciile sunt confidențiale, gratuite și aproape de casă. Pe perioada pandemiei de coronavirus, toate centrele asigură asistență psihologică la distanță. Pentru beneficiarii cu borderline, stabilirea corectă a diagnosticului și ajutorul calificat sunt niște pași indispensabili spre o viață împlinită.
După ce a înțeles importanța bunăstării interioare, Ecaterina a decis să le vorbească și altora despre propria experiență. De jumătate de an îngrijește un jurnal public pe rețelele de socializare, unde scrie despre trăirile sale zilnice și cum face față provocărilor. În acest fel, încearcă să lupte cu stereotipurile, care înconjoară subiectul sănătății mintale. Aflați întreaga poveste a Ecaterinei aici.