Învremea comunismului, exista acea structură de experți securisto-contabili care anchetau asupra averilor ilicite. Asta, într-un sistem politic și economic totalitar care sancționa automat corupția desoperită.
Astăzi, România și Moldova ilustrează un paradox favorit al unor economişti ultraliberali, anume acela că în ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare corupţia joacă un rol pozitiv.
Celor care se îneacă auzind asta economiştii cu pricina le furnizează o explicaţie care, dacă nu e foarte convingătoare în termeni morali, are măcar avantajul de a fi coerentă.
Corupţia e un lucru bun pentru ţările în curs de dezvoltare, spun ei. Funcţionarul sau politicianul corupt nu face în realitate altceva decât să redistribuie bogăţia şi bunăstarea naţiunii.
Îşi construiesc vile și cumpără jeepuri, e drept, dar dau astfel de lucru (la negru) multor oameni, care la rândul lor apucă să-şi hrănească familiile, îşi trimit feciorii la universitate etc., ducând astfel la consolidarea claselor de mijloc.
Oricum, pe fundalul crizei economice se pune din ce în ce mai mult problema confiscării averilor politicienilor corupți și condamnați.
În multe țări occidentale, asemenea structuri de anchetă nu au existat până recent. Chiar și acolo unde politicienii corupți erau condamnați la ani lungi de închisoare, ei își puteau păstra averile acumulate ilicit. Situație cunoscută și în România sau Moldova, de altfel.
Marea Britanie, de pildă, s-a dotat abia în 2016 cu o lege care permite unor structuri oficiale precum National Crime Agency să confiște, în folosul statului, imobile, mașini de lux, opere de artă sau bijuterii posedate de corupți condamnați, astfel ca prin vânzarea lor să se recupereze prejudiciul adus statului.
Instituții ale statului britanic precum Vămile, sau the Serious Fraud Office, pot acum impune sechestru și pot confisca în vederea vânzării proprietățile corupților.
Instituțiile se pot autosesiza în cazul oricărei proprietăți mobile sau imobile care valorează mai mult de 100.000 lire sterline.
Dacă proprietarul nu poate dovedi că a achiziționat imobilul sau obiectele pe cale legală, atunci ele pot fi confiscate.
În general, însă, în țările în care legislația permite confiscarea averii și proprietăților corupților se pune problema conflictului unei asemenea legislații cu cea care asigură dreptul la proprietate.
La nivel european, Parlamentul Uniunii Europene a adoptat luna aceasta o legislație inedită care prevede crearea unui post de Procuror UE, cu puterea de a vâna corupții și pe cei care comit fraude cu fonduri europene și de a cere autorităților naționale confiscarea averilor acestora.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg acordă statelor membre o mare libertate de a decide amploarea confiscării proprietăților unui condamnat în cazurile de corupție.
În 2015, Curtea Europeană a dat dreptate Georgiei, statului georgian, într-un proces intitulat Gogitidze și alții v. Georgia, nr. 36862/05, verdict din 12 mai 2015, proces în care Curtea Europeană a decis că statul georgian procedase corect confiscând averile unor politicieni corupți în încercarea de a recupera cel puțin o parte a prejudiciului.
--------------------------
Despre intenția guvernării de la Chișinău de a reforma la nici jumătate de an de la creare a Agenţiei de recuperare a bunurilor infracționale (ARBI) s-a aflat după ce adjuncta Centrului Naţional Anticorupţie (CNA), Cristina Ţărnă, a anunţat că aceasta ar fi unul din motivele demisiei sale din funcţie. Ea a pus la îndoială independenţa şi eficienţa nou-createi structuri dacă aceasta va fi trecută din subordinea CNA, în cea a Fiscului şi a Ministerului Finanţelor, aşa cum se propune într-un proiect de lege al cărui autori sunt speakerul democrat Andrian Candu şi colegul său de partid, deputatul Sergiu Sârbu.
Your browser doesn’t support HTML5
Eficienţa ARBI, pusă la îndoială
De ce re-subordonarea acestei structuri, creată la insistența partenerilor europeni, ar face-o ineficientă? Pentru că aşa cum a fost gândită iniţial, Agenţia ar urma nu doar să evalueze şi să administreze bunurile infracţionale, ci să efectueze şi investigaţii financiare pentru a recupera aceste bunuri. Trecută în subordinea FISC-ului instituţia şi-ar pierde automat atribuţiile de urmărire penală. De fapt, acesta pare să şi fie scopul deputaţilor democraţi care au propus scoaterea instituţiei din subordinea CNA. Unul dintre ei, Sergiu Sârbu ne-a spus însă că nu e decât o propunere:
„Considerăm că ARBI trebuie să fie o instituţie demilitarizată care să nu aibă atribuţii directe de urmărire penală, dar să fie ca o instituţie analitică, cu aspecte mai curând financiare.”
Tot Sergiu Sârbu este unul dintre autorii redacţiei iniţiale a legii prin care a fost creată Agenţiei de recuperare a bunurilor infracționale (ARBI) ca o subdiviziune independentă în cadrul CNA cu atribuţii inclusiv de investigare a infracţiunilor financiare. Plasarea Agenţiei în cadrul CNA era argumentată atunci de autorii iniţiativei, deputaţi democraţi, între altele, prin faptul că anume „CNA este instituţia potrivită şi după mandat şi după experienţă în raport cu alte organe de urmărire penală să identifice, sechestreze şi să confiște bunurile infracționale”.
Crearea acestei Agenţii şi plasarea ei în cadrul CNA a fost recomandată de experţi din cadrul Institutului de Guvernanţă din Basel, Elveţia, care într-un studiu realizat la comanda Programului Naţiunilor Unite pentru dezvoltare au constatat că în Republica Moldova deşi există mecanisme de recuperare, sechestrare şi confiscare a activelor, acestea nu sunt eficiente, inclusiv pentru că sunt aplicate de mai multe instituţii care nu comunică între ele şi nu-şi coordonează activitatea.
Bunăoară, sancţionarea penală pentru îmbogăţirea ilicită şi confiscarea extinsă a averii deşi au fost introduse în Codul penal încă în 2014, nu par să funcţioneze deocamdată. Puţinele cazuri pornite de procurorii anticorupţie fie că au fost clasate, fie nu au finalitate.