Elena Nistor e născută la 20 iulie 1988 în orașul Usinsk, Federaţia Rusă. A studiat la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de jurnalism. Din 2010 activează în calitate de reporter la agenţia de presă IPN.
Luni
Ziua începe tradițional între ora 05.00 și 06.00. Când mă trezesc mai devreme, mereu am impresia că am reușit mai multe. În fiecare dimineață încerc să mă conving să nu ignor banda de alergare, dar cam peste o zi sunt de neconvins.
După toate rânduielile matinale, urmează drumul spre școală cu repetarea unui textuleț și tot așa. Dat fiind faptul că fiul meu Bogdan este în clasa întâi, încă ne mai despărțim la intrarea în liceu cu o îmbrățișare și cu multe încurajări pentru ore.
Printre știri, nu lipsesc mesajele online de la părinți...
Ziua continuă cu declarațiile premierului de după ședința comună cu șeful statului și președintele Parlamentului. Șeful executivului a vorbit despre mai multe activități, dar și că pleacă joi la Kiev, iar luni la Strasbourg. În paralel identific și alte subiecte, dau telefoane, descifrez. Între timp, Procuratura Generală ne anunță despre inițierea unor controale la Procuratura pentru Cauze Speciale și la Procuratura Anticorupție. Urmează și suspendări din funcție.
Printre știri, nu lipsesc mesajele online de la părinți. Zilnic mama mă întreabă ce fac și îmi urează spor la muncă. Nu-mi îmi amintesc zi în care să nu primesc aceste mesaje pline de inimioare și acest fapt mă face foarte fericită.
La birou munca se încheie odată cu orele școlarului, iar apoi continuă de acasă.
Marți
Pornim la școală și la muncă, repetând poezia „Crăciunul”, pe care Bogdan a învățat-o ieri cu tati. Vremea de afară deloc nu seamănă cu apropierea de Crăciun, mai ales ziua, când auzi picurând din streșină.
Pe drum, când nu reușesc să ocolesc vreo groapă de pe carosabil, îmi apare veșnica întrebare: „Pe unde circulă responsabilii de starea drumurilor? Ei ajung cu avionul la serviciu, la rude, acasă?”. Așa și nu am răspuns la aceste frământări de ani de zile.
Și după ani de căsnicie încă îmi este dor de el toată ziua...
Munca începe cu descifrări ale unor discuții telefonice de ieri. Continui cu ședința Consiliului Superior al Magistraturii, care de mai multă vreme nu a avut loc, din lipsă de cvorum. Azi cvorum este. Apoi merg și la o conferință de presă.
Ziua de marți cumva e mai lungă la birou, pentru că, după programul școlar, Bogdan merge la șah. Printre aceste alergări, mă gândesc ce mai am de scris, formulez lead-ul pentru știre, mă gândesc ce pun în background, ce surse mai sun, ce întrebări le adresez și deja intuiesc și răspunsurile.
La cină avem iepure. Doar soțul meu știe să-l gătească atât de delicios. La un pahar de vorbă ascult cum și-a petrecut ziua. Și după ani de căsnicie încă îmi este dor de el toată ziua.
Miercuri
Munca o încep ascultând ședința Comisiei parlamentare securitate națională, apărare și ordine publică, care audiază raportul Procuraturii Generale privind investigarea devalizării sistemului bancar. Noua conducere a Procuraturii spune că și-a asumat angajamentul să clarifice ce este cu dosarul privind frauda bancară. Însă, nu poate prezenta un raport pentru că dosarul se află la Procuratura Anticorupție. Comisia a decis să acorde un termen de o lună pentru documentare. Mai așteptăm.
Pasagerii vor confort. Șoferii afirmă că nu au bani că sa le creeze condiții...
Finalizez știrea și pornesc spre Banca Națională. Intenționez să iau un troleibuz, dar imediat îmi amintesc despre greva transportatorilor din Piața Marii Adunări Naționale. Mi se mai întâmplă să scriu o știre despre restricții de circulație și să pornesc exact prin zona cu pricină. Am luat-o pe jos. Pe chipul șoferilor citesc nemulțumire că își pierd vremea stând blocați, dar parcă și o compătimire.
Transportatorii spun că ultima dată tariful a fost ajustat în 2014 și cer majorare. Pasagerii vor confort. Șoferii afirmă că nu au bani că sa le creeze condiții. Și mai zic că refuzul de a majora tariful e strict politic și că nimeni nu vrea să-și aprindă paie în cap, mai ales că avem alegeri practic în fiecare an și la anul urmează prezidențiale. La BNM, guvernatorul anunță că în anul 2020 vom avea o inflație mică și că prețurile la produsele alimentare nu vor crește atât de mult ca în 2019.
Joi
Nici nu am reușit să pornim bine la drum, un accident îmi dă ziua peste cap. Bine că suntem cu toții bine. Urmează o bucată de zi plină cu formalități. Abia după masă reușesc să intru în ritmul știrilor, dar nu cu mare succes. Abia aștept să înceapă ziua de mâine, care cu siguranță va fi mai bună, mai liniștită.
Seara în calitate de relaxare, îi scriem scrisoare lui Moș Crăciun...
Spre seară recuperăm temele care au fost astăzi la ore. Și dacă la matematică rezolvă imediat, apoi la scris e mare bătaie de cap. Ca să înceapă a scrie, negocierile durează ceva vreme. Vorbim despre importanța scrisului, în care practic nici eu nu cred. Că de mi-ar vedea Bogdan notițele de la conferințe, ar crede că știu chineza.
Seara în calitate de relaxare, îi scriem scrisoare lui Moș Crăciun. E fericit, pentru că lui Moșu îi poate scrie și cu litere de tipar. Acum două zile eram aproape convinsă că Moșul a scăpat cu un puzzle mai măricel, dar pe listă mai este și un slime. Apropo, nici nu știam că există așa ceva. Am aflat acum doi ani, cred că. M-am bucurat că lui Moș Crăciun i se cere și o carte tot despre el. Ce-i drept trebuie să aibă 207 pagini. Scrisoarea urmează să o ducem la poștă.
Vineri
Pe la 8 și ceva, văd o notificare că a început o ședință la Guvern. Mă conectez. Premierul totalizează rezultatele vizitei de ieri de la Kiev. Am ascultat și ședința CSM, care de obicei se întrunește marți. Cred că este mult de lucru în domeniu.
Mare bucurie pe capul nostru cu pregătirile pentru sărbători...
În această perioadă încep zilele în care sunt foarte puține evenimente. Scoatem lista de subiecte tematice. Revin la solicitările expediate anterior. În cazul unei instituții de stat, îmi dau seama că solicitarea e expediată încă de pe 22 noiembrie. După cum mi s-a promis, răspunsul urma să ajungă exact acum o săptămână. Azi m-am ales cu o nouă promisiune, să vedem.
Chiar dacă muncim și sâmbătă, oricum vineri și eu am sentimentul că urmează două zile mai lejere, sâmbăta îmbinată și cu muncă, iar duminică fără știri, cel puțin fără știri scrise. Că de urmărit le urmăresc, chiar și în vacanță.
Mă gândesc că brăduțul artificial din casă l-am împodobit deja, am conectat luminițele. Urmează să mai punem niște globuri și în brăduțul care crește în curte. Mare bucurie pe capul nostru cu pregătirile pentru sărbători. Luni revin iar în forțe.