Elevii ucraineni își vizitează școala distrusă de război

Foștii elevi ai școlii nr. 21 din Cernihiv trec printr-o experiență comună: niciunui elev nu-i mai este străin sunetul sirenelor care anunță raidurile aeriene și cu toții pot face diferența între bubuitul armelor antiaeriene și cel al rachetelor de croazieră.

„Ce s-a întâmplat este o tragedie. Am plâns tot ceea ce am pierdut. Mi-e dor de școală, de prieteni și de profesori. Dar se va ridica o nouă școală unde vor fi noi profesori și prieteni. Cel mai important lucru este că viața merge mai departe", spune Hristina Ignatova, în vârstă de 16 ani, vizitându-și fosta sală de clasă bombardată de artileria rusă pe 3 martie.

„Sunt supărată când intru în ce a mai rămas din școala mea. Mă deranjează că rușii mi-au distrus școala", spune Ivan Hubenko, în vârstă de 11 ani, în timp ce se plimbă prin curtea distrusă în care el și prietenii săi se jucau cândva.

„M-am îngrozit când școala mea a fost bombardată. Locuim în apropiere. Ferestrele noastre s-au spart și mama mea era să moară pentru că ușa a strivit-o de perete. Iar lampa din tavan aproape că a căzut peste mine", spune Karina Muzika, în vârstă de 10 ani. Ea vizitează zilnic școala distrusă pentru a-și întâlni prietenii și a se juca cu ei.

„Sunt foarte tristă. Nu pot să cred că i s-a întâmplat așa ceva școlii mele”, spune Anna Skiban, în vârstă de 12 ani.

„Când sunt aici, în clasă, mă gândesc cât de mult îmi doresc ca războiul să se termine”, spune Oleksandr Morhunov, în vârstă de 13 ani, stând în vechea sa clasă.

„Voiam să fiu absolventa acestei școli. Aici mă simțeam ca acasă", spune Anastasia Avramenko, în vârstă de 13 ani.

„La început, mi-a fost frică să vin la școală după ce a fost bombardată. Multă vreme, am privit-o de la distanță. În acele momente, părea că nu s-a întâmplat nimic", a declarat Sofia Jir, în vârstă de 14 ani. Una dintre colegele ei de clasă a murit în timpul bombardamentului. 
 

Sofia Klișnia în vârstă de 12 ani este la școală, în ruina fostei sale săli de clasă, în locul în care se afla odinioară banca ei. „Este înfricoșător că mă aflu în partea distrusă a clasei în care am învățat cândva", a spus ea.

„Când sunt la școală, mă gândesc la cei care au murit sub dărâmături. Îmi pare nespus de rău pentru ei", spune Mihailo Kravcenko, în vârstă de 12 ani, uitându-se la golul rămas acolo unde se afla cândva clasa sa de informatică.

În prezent, nu există niciun plan și nici bani pentru reconstrucția școlii nr. 21. La deschiderea școlii, la 1 septembrie, acești elevi au fost risipiți la alte școli unde sunt săli de clasă disponibile.

Potrivit biroului procurorului general al Ucrainei, cel puțin 379 de copii au fost uciși de la începutul războiului.

Soarta altor 223 de copii este deocamdată necunoscută.