După numeroase discuții între reprezentanții guvernului român și cei ai companiei americane Bell Helicopters, ministrul Apărării, Adrian Țuțuianu a semnat scrisoarea de intenție, care cuprinde și prețul de achiziție pentru un anumit număr de elicoptere.
Costul elicopterului AH-1Z Viper, produs pentru marina smericană, care ar urma să ajungă și în România, este stabilit de guvernul Statelor Unite şi este de 30 de milioane de dolari, potrivit declarațiilor vicepreședintelui Bell Helicopters, Richard Harris.
Ministrul apărării de la București a vorbit vineri despre posibilitatea fabricării elicopterelor militare americane Bell în România, dar și despre cumpărarea mai multor aparate din Statele Unite, produse acolo cu participarea muncitorilor români care vor trece oceanul pentru a se specializa.
În orice caz, dacă România va finaliza aranjamentul cu americanii de la Bell, prețul de achiziție poate fi comparat cu cel obținut de Pakistan la începutul acestui an.
Islamabadul ar urma să primească 15 elicoptere Bell pentru 952 de milioane de dolari.
Dincolo de înzestrarea armatei, pentru România ar fi, însă, foarte importantă producerea acestor elicoptere de atac în țară și cu timp exportarea lor.
Principalul impediment în acest caz însă este că românii vor să producă la IAR Ghimbav, lângă Brașov, deci la aceeași companie, atât elicoptere americane, cât și franțuzești.
Astă toamnă, François Hollande, pe-atunci încă președinte al Franței a inaugurat la Ghimbav noua uzină unde compania Airbus va produce elicopterul H215.
Avantajele francezilor însemană deocamdată 350 de angajați plus tradiția colaborării fiindcă armata română mai are încă în dotare elicoptere Puma produse sub licență Airbus în anii ’70.
Cele două aparate care ar putea fi produse în paralel lângă Brașov de americani și francezi sunt complementare, Airbus e mai potrivit pentru transport, în vreme ce AH-1Z Viper de la Bell este un elicopter de atac.
Avantajul producerii lui Viper ține de costul de operare al aparatului, care e cu 30% mai mic decât al oricărui alt elicopter din lume, după cum se laudă producătorii. În plus, România nu are elicoptere de atac, iar un aranjament pentru o fabrică locală, care, eventual, să nu fie tot la Ghimbav ar putea rezolva animozitățile.
Cu toate că sunt produse diferite și există o piață largă pentru ambele, francezii au sugerat anul trecut că s-ar putea retrage, din cauza semnării unui memorandum între partea română și Bell.
În ceea ce-i privește pe americani nimic nu e sigur, în condițiile instabilității bugetare din România, deși pe de altă parte apărării i-au fost alocați anul acesta în jur de 2 miliarde de euro. Reprezentanții Airbus au precizat însă că o colaborare între IAR Ghimbav și concurentul lor direct Bell generază „o îngrijorare legitimă legată de colaborarea” cu România în cadrul companiei comune Airbus Helicopter România.
Lucrurile au rămas cumva în coadă de pește, fiindcă România ar vrea să păstreze ambele oferte, cu atât mai mult cu cât francezii au făcut deja o investiție lângă Brașov.
Apoi, în urmă cu doar o lună, în ciuda memorandumului semnat de Bell și partea română, vicepreședintele pentru dezvoltarea afacerilor internaționale de la Bell Helicopters, Richard Harris a declarat că pentru o producție la nivel înalt „România are cel mai bun potențial din Europa”, dar că sunt luate în calcul și alte opțiuni.
Ca parteneri NATO, americanii și francezii ar putea găsi un culoar de compromis pentru producerea elicopterelor în România, cu toate că opțiunea unei țări mici pentru un tip sau altul de tehnologie militară indică implicit și orientarea ei.
Franța și Statele Unite sunt ambele parteneri strategici ai României, dar din punctul de vedere al colaborării militare, lucrurile sunt clare, din moment ce pe teritoriul românesc există două baze militare americane.