Eroii cu patru labe ai războiului din Ucraina

Câinii și supraveghetorii lor din fotografie aparțin organizației Antares, un grup voluntar de căutare și salvare canină cu sediul în Pavlohrad, lângă Dnipro, în estul Ucrainei. 
 

Echipa, formată în majoritate din femei, a fost fondată de Larisa Borisenko (foto) în 2008, cu mult înainte de începerea actualului conflict dintre Rusia și Ucraina. Antares a început ca un grup de voluntari, în mare parte pentru localizarea persoanelor dispărute în sălbăticia ucraineană.

Câinii organizației Antares caută printre dărâmături supraviețuitori sau cadavrele celor uciși după un atac cu rachete rusești în Zaporojie, în octombrie 2022.

Atunci când forțele paramilitare susținute de Kremlin au început un război în estul Ucrainei în 2014, care în cele din urmă a degenerat în invazia pe scară largă a Rusiei din 2022, echipa Antares s-a concentrat în mare parte pe căutarea printre dărâmăturile clădirilor lovite de rachete și artilerie.

„Pentru ei este o vânătoare", spune Borisenko despre sarcina urgentă și sumbră de a căuta supraviețuitori sau cadavre printre dărâmături: „Acești câini nu se descurajează când găsesc cadavre, oricât de ciudat ar suna, și acestea sunt vânat pentru ei.”

Elton, singurul câine de căutare și salvare certificat din Ucraina, după localizarea unui cadavru.

Antares are 14 câini și aproximativ 30 de persoane în organizația sa. Grupul a fost numit după primul câine din Ucraina post-sovietică care a reprezentat țara la campionatele mondiale pentru câini de căutare și salvare.

Membri ai echipei Antares la locul unui atac cu bombă.

Borisenko spune că una dintre cele mai dificile părți ale muncii vine după ce câinii au cercetat amănunțit locul unui atac în căutarea supraviețuitorilor. „Este un moment înfricoșător când le spun: Nu a mai rămas nimeni în viață în aceste dărâmături", mărturisește ea. „Asta înseamnă că se trimite echipamentul de lucru de mare tonaj. Este o mare responsabilitate... ce se întâmplă dacă există un supraviețuitor acolo? Acea persoană nu se va mai întoarce niciodată acasă”.

Un membru al echipei Antares împreună cu operatorul său

Unii dintre câinii dresați de voluntarii ucraineni sunt specialiști doar în găsirea cadavrelor, alții pot adulmeca atât supraviețuitori, cât și victime.

Supraviețuitorii sunt anunțați cu un lătrat vesel al câinilor. În schimb, potrivit lui Borisenko (foto), "Când sunt găsite cadavre, unii câini latră și ei, dar cu un ton foarte diferit. Alți câini sunt tăcuți, stau culcați. E o priveliște îngrozitoare: se agită și arată spre locul unde se află cadavrul", a spus ea.

 

Într-un interviu din februarie 2023, Borisenko a declarat că, de când a fost lansată invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, echipa nu a găsit pe nimeni în viață printre dărâmăturile clădirilor.

Câinii echipei Antares sunt echipați cu hamuri care le permit să fie coborâți în spații cu ajutorul unei frânghii și cu încălțăminte specială care le protejează picioarele în timp ce caută printre dărâmături. De asemenea, câinii au cu ei un echipament care emite semnale sonore indicând atât locul în care se află, cât și dacă sunt în mișcare sau staționari, în funcție de rapiditatea cu care sună.

Maria Romanova, fotografiată aici cu câinele ei corgi Elton, este cel mai tânăr membru al echipei Antares. Are 17 ani. Fratele ei servește ca soldat ucrainean. 

"Până de curând, nu luam tineri în misiuni dificile", a declarat Borysenko, "dar amploarea și rapiditatea invaziei rusești nu ne-a lăsat de ales, iar dacă o fată de 17 ani poate face ceva ce milioane de adulți nu pot face, atunci este nevoie de ea acum".

Corgiul Elton în timpul unei alergări de antrenament

Din cauza staturii lor dolofane, câinii corgi nu sunt aproape niciodată folosiți pentru căutare și salvare, dar Romanova spune că Elton, care este foarte bine antrenat, a lucrat timp de 22 de ore aproape fără pauză după un atac recent cu rachete în Dnipro. „A fost dificil, deoarece molozul este alunecos, câinii trebuiau să-și țină echilibrul pe dalele de beton cu pantofii pe care-i purtau", și-a amintit ea. "Era mult fum, a îngreunat lucrurile. Dar am lucrat bine - am găsit oameni, dar, din păcate, doar pe cei care au decedat".

Borisenko recunoaște că se simte vinovată pentru volumul de muncă la care sunt supuși uneori câinii ei. După o misiune lungă de căutare, ea spune că unul dintre câinii ei a sărit direct pe canapea când s-au întors acasă: „Apoi s-a ridicat și s-a dus în bucătărie să bea apă. Curând am început să ne întrebăm Unde este câinele?. Adormise lângă bolul cu apă!”

Voluntara, care a lucrat cu câinii încă de când era copil, le-a spus jurnaliștilor:„Miu-a părut rău pentru câini.Dar este mare nevoie și de noi, și de câini”.