Este România o țară „normală”? Nu cumva, în toți acești ani, a ținut un discurs fals? (Matei Vișniec/ Dilema Veche)

Pe subiecte de politică internă, apropierea alegerilor prezidențiale devine tema dominantă. Magda Grădinaru scrie la Ziare.com că, în ciuda faptului că funcția prezidențială a fost destul de șubrezită de acțiunile coaliției PSD-ALDE, „mizele pentru Cotroceni nu au scăzut”.

Cel mai recent episod s-a încheiat în cheie ridicolă. Liderul ALDE Călin Popescu Tăriceanu a încercat să forțeze mâna lui Victor Ponta anunțând prematur că s-a ajuns la o înțelegere pentru o alianță politică, prin care domnia sa întrevedea posibilitatea de a fi susținut drept candidat la prezidențiale. Numai că Pro-România, partidul lui Ponta, a demontat știrea. A existat o discuție și atâta tot, Pro România nici gând să intre la guvernare.

„Călin Popescu Tăriceanu, odinioară președinte al Partidului Național Liberal, nu putea ieși din prim-planul politicii decât atins de ridicol și micime, agățându-se de orice alăturare, oricât de compromițătoare, pentru a se apropia milimetric de putere”, e concluzia Magdei Grădinaru.

Între timp, comentatorii se așteaptă la o erodare în ritm rapid a Partidului Social-Democrat. Cristian Preda scrie, de asemenea la Ziare.com, că semnul cel mai vizibil al dezagregării e criza acută de cadre. „Resursele de care dispun pesediștii pentru a popula ministerele cu demnitari pricepuți sunt secate. Numirile de miniștri din ultimii doi ani și jumătate au fost catastrofale.

Culmea e că unii dintre ei au fost demiși pentru incompetență, dar ulterior au fost re-aduși în post”. PSD-ului i-ar mai rămâne mituirea electoratului, numai că resursele sunt, de această dată, limitate, iar beneficiarii, mult mai reticenți. Rectificarea bugetară a tăiat bani de la Educație și suplimentează consistent bugetul pentru aleșii locali. Dar „Ar putea (oare) rețeaua primarilor pesediști să mobilizeze mai bine decât la europene? De ce ar face-o? O candidată sub 10% (Viorica Dăncilă) riscă sa le compromită chiar lor realegerea”.

Favorit în sondajele pentru prezidențiale rămâne Klaus Iohannis. Sever Voinescu îl critică însă. Din 2018, de la numirea ca premier a Vioricăi Dăncilă, comentatorul a regretat cele două voturi acordate cu încredere la prezidențialele din 2014. Crede că președintele s-a dinamizat în ultima vreme – declarații anti-PSD, luări de poziție, mutări interesante de politică externă – doar pentru că vin alegerile și mai vrea un mandat. Dacă îl va obține, e sigur că următorii cinci ani vor fi într-adevăr pentru șeful statului o vacanță perfectă, neîntreruptă.

Matei Vișniec, tot în Dilema Veche mărturisește că, de treizeci de ani, de când face naveta între Franța și România, a pledat cu convingere în Franța teza unei Românii „normale”, care trebuie înțeleasă dincolo de contrastele ei. În fond, e un stat european, care a și condus Consiliul European. Dar recentul caz de omor de la Caracal l-a zdruncinat. Este România o țară „normală”? Nu cumva, în toți acești ani, a ținut un discurs fals? Nu cumva are dreptate istoricul Lucian Boia care a încercat să explice tocmai „De ce e România altfel”? „Mă întreb, scrie Matei Vișniec, dacă România nu este cumva un eşec al Europei… Mă întreb dacă nu cumva românii se occidentalizează cu adevărat doar atunci când pleacă în Occident, iar la ei acasă se lasă paralizaţi de un sistem de clanuri extrem de abil, capabil să imite perfect democraţia şi să afişeze toate standardele normalităţii, fără a respecta în profunzime nici unul”.