Anatol Ştefăneţ: Atât formaţia Trigon, cât şi festivalul de etno-jazz a dat o noţiune nouă de a percepe lumea.
Festivalul de etno-jazz de la Chișinãu împlinește anul acesta 10 ani. Ediția aniversarã începe joi 22 septembrie la teatrul Mihai Eminescu. Înainte de deschidere, Vasile Botnaru a discutat cu Anatol Ștefãneț, liderul formației Trigon, organizatoarea festivalului:
Anatol Ştefăneţ: „Cred că mi-a fost mult mai complicat la prima ediţie pentru că aveam emoţii. La a 10-a ediţie de anul acesta nu prea am emoţii, pentru că am acumulat destulă experienţă, am cunoscut foarte multă lume, care şi-au dat aportul pentru această acţiune culturală, care se petrece toamna la noi în Chişinău. Sunt şi regrete, dacă e firesc să le spun aici, din acest studiou – în momentul când obţinem ceva frumos, neapărat este însoţit şi de nişte lucruri mai bizare, mai cu scârţ.”
Europa Liberă: Se ştie că artiştii, formaţiile intră în competiţie ca să ajungă la festivalul găzduit de Trigon.
Anatol Ştefăneţ: „Evident, competiţia a fost de fiecare dată pentru că festivalul s-a afirmat la un nivel foarte înalt, pentru că de fiecare dată ne-am propus să avem nume notorii ale jazz-ului internaţional. Evident că şi formaţia Trigon şi-a adus aportul ca de obicei, cum se spune la Nord, trebuie să fie aranjat gospodăreşte. Îmi dau seama că atât formaţia Trigon, cât şi etno-jazz festivalul a dat o noţiune nouă de a percepe lumea. Acum 20 de ani mi-am dat seama de nişte lucruri fabuloase, care se întâmplă în jazz şi de atunci sunt obsedat de această cultură. După ce am parcurs noi o pistă foarte anevoioasă şi foarte grea ca să ne afirmăm ca formaţie, care îşi propune ca punct de reper folclorul balcanic. În creaţia multor muzicieni care se ocupă cu jazz, şi acel tradiţional şi acel de avangardă au implicat folclorul ca bază de a merge printr-o prismă foarte autentică.”
Europa Liberă: Jazz-ul a plecat departe de la originile sale. Astăzi există o naţiune, un continent care a monopolizat jazz-ul modern?
Anatol Ştefăneţ: „În lume este noţiunea de jazz-ul tradiţional american. Este foarte bine plasat jazz-ul european, cu francezii în frunte. Nemaivorbind de jazz-ul brazilian, latino, şi cel afro-cubanez, şi cel african. Dar o tradiţie foarte frumoasă, care este într-o creştere, cu diferite ramificări în acest domeniu este jazz-ul balcanic care îşi face o pârtie a lui, cu multe lucruri interesante şi nu în ultimul rând frumoase. Jazz-ul pe care-l ascultăm are două categorii: ori este bun şi îl asculţi, sau este rău şi nu îţi vine să-l asculţi. Dacă mă atinge – este un jazz bun.”*