Your browser doesn’t support HTML5
Europenii gândesc politic, iar rușii militar (Silviu Nate/contributors.ro)
Prezența președintei Maia Sandu la Consiliul Europei, dar și scurta sa vizită azi la București sunt prezente în presa din România. G4Media reproduce câteva răspunsuri la întrebările primite de Maia Sandu în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Domnia sa a spus, de pildă, că înscrierea în constituție a limbii române ca limbă oficială ar putea fi soluționată după alegerile anticipate, cu aprobarea viitorului Parlament, având în vedere că există o decizie din 2013 a Curții Constituționale, care prevede că textul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, din 1991, unde scrie că limba de stat este româna, prevalează asupra prevederilor Constituţiei, potrivit căreia limba de stat este cea „moldovenească”.
Este o alegere, nu este împotriva nimănui
Un deputat din partea Rusiei a întrebat de ce „a îngrădit” ministrul învățământului Maia Sandu dreptul la studierea limbii ruse în școli – de altfel o temă mult folosită de către media ruse și echipa lui Igor Dodon în timpul campaniei electorale pentru prezidențiale de anul trecut. Răspunsul a fost că legea dorește să asigure „dreptul elevilor de a alege limba pe care vor să o învețe, una dintre opțiuni fiind și limba rusă. (…) Este o alegere, nu este împotriva nimănui”, a spus Maia Sandu.
Același site, G4Media, oferă detalii despre semnarea și lansarea Planului de acțiuni al Consiliului Europei pentru Republica Moldova pentru anii 2021-2024. Valoarea planului atinge 13,65 milioane de euro, alocați reformei în diverse domenii. Iar semnificația lui, a spus Maia Sandu, este de „declarație clară a intențiilor noastre comune” (Moldova și Uniunea Eurpeană).
O analiză despre deplasarea masivă de trupe rusești la granița estică a Ucrainei se poate citi pe contributors sub semnătura lui Silviu Nate. Autorul observă că diverse cercuri de expertiză occidentală văd în această mișcare doar „o formă de bluffing”. În opinia sa, Kremlinul amestecă întotdeauna scopurile politice cu cele militare, iar „etosul” Rusiei ar fi rezumabil în dictonul „împinge, și dacă nu există rezistență, împinge mai mult”, iar dacă există rezistență, împinge în altă parte. „Modul de gândire european este unul politic, în timp ce abordarea rusă este una militară”, scrie Silviu Nate, și mai spune : „În timp ce Occidentul îi oferă un răspuns slab lui Putin, în urma opțiunilor rămase scenariul indică mai degrabă probabilitatea că până la urmă Putin va opta pentru război”. Argumentele lui Nate au în vedere reacția slabă a Occidentului. Vizita lui Zelenski la Paris nu a produs nicio promisiune de sprijin clar din partea Franței, Germania l-a convins pe președintele american să nu mai ducă nave militare în Marea Neagră. Ca atare, rămâne valabil că „De fiecare dată când Rusia înaintează cu agresiunile sale la marginea Europei, acest lucru este permis indirect de artizanii europeni din Bruxelles care nu au înțeles sau pretind că nu înțeleg cum funcționează regimurile autocrate”.
Comentariul lui Petre M. Iancu pentru Deutsche Welle, reprodus și de Adevărul, e centrat pe pericolul de moarte în care se află disidentul Aleksei Navalnîi și care nu a stârnit reacția așteptată din Ocident. Statele Unite și Uniunea Europeană au pomenit de sancțiuni, dar unele „imprecise”. Or singurele gesturi care ar mai ajuta, în contextul actual, ar fi „livrarea de ajutoare militare consistente şi includerea grabnică a Ucrainei în NATO. Precum şi sancţiuni noi, dacă ar fi dureroase şi periculoase pentru supravieţuirea regimului de la Kremlin”.