Doar un procent din secțiile de votare din Republica Moldova asigură în întregime standardele de accesibilitate pentru toți alegătorii. Un audit realizat în premieră, la comanda PNUD și Comisiei Electorale Centrale, acoperă un număr de secții de votare la care sunt arondați peste 39 la sută din alegători, dar constatările sunt relevante pentru toate clădirile publice în care cetățenii ar trebui să-și exprime votul. O convorbire pe această temă cu Eva Bounegru, managera proiectului „Consolidarea democrației în Republic Moldova prin alegeri incluzive și transparente”, realizat de PNUD-Moldova.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: Eva Bounegru (PNUD-Moldova)
Europa Liberă: Studiul despre care vorbim astăzi, dna Bounegru, studiu realizat la comanda PNUD Moldova și CEC, arată că, de fapt, în 99 la sută din clădirile în care sunt amplasate de obicei secțiile de votare există ceva care împiedică sau chiar anulează posibilitatea de vot pentru anumite categorii de cetățeni, în primul rând pentru persoanele cu nevoi speciale. Înțelegem că auditul a cuprins peste 600 de secții la care sunt arondați 39 la sută din alegători, un eșantion care însă este relevant pentru starea generală de lucruri, pentru toate cele 2.000 de secții, dacă nu mă înșel. Ce criterii au fost urmate în cadrul auditului? În baza la ce s-a judecat gradul de accesibilitate în clădiri?
Eva Bounegru
Eva Bounegru: „Într-adevăr, studiul a cuprins mai multe elemente ce reprezintă accesibilitatea. Or, noțiunea de
Noțiunea de accesibilitate este distorsionat înțeleasă în societatea noastră ...
accesibilitate este distorsionat înțeleasă în societatea noastră, explicând doar accesibilitatea prin existența unei rampe într-o secție de votare sau într-o instituție publică. Criteriile care au stat la baza acestui studii și după care monitorii fiind și persoane cu diferite dizabilități prezente în cadrul studiului și care au evaluat aceste secții de votare au fost următoarele: drumurile de acces către secția de votare, acestea vorbind de asemenea și despre calitatea pavajului; au evaluat ușile de intrare în cadrul unei clădiri publice, cât de late sunt, dacă este o singură ușă sau mai multe, dacă se deschid sau nu; despre sala în care este organizată o secție de votare, or în unele cazuri s-a depistat organizarea secțiilor la etajul doi.
Multitudinea de scări într-o clădire publică a fost una din uimirile monitorilor, or, fiind construite în mare parte în perioada sovietică, atunci arhitecții nu știu cum au preferat să existe foarte multe scări în instituții și nu în ultimul rând acel acces la grupul sanitar, care, de fapt, reprezintă una din condițiile necesare tuturor persoanelor, nu doar celor cu dizabilități. Și aici, cu părere de rău, au fost întâmpinate foarte multe bariere, plus și atitudini negative din partea autorităților.”
Europa Liberă: Secțiile de votare sunt amplasate în clădiri ale diferitelor instituții din domeniul educației, în cele mai multe dintre cazuri, după cum am observat. Prin urmare, în afara zilei alegerilor, accesul este limitat într-o măsură sau alta sau chiar îngrădit și mai multor persoane care frecventează sau ar trebui să frecventeze fără dificultate, în mod obișnuit, respectivele instituții. Nu este așa?
Eva Bounegru: „O spun cu tristețe, este așa. În mare parte instituțiile selectate pentru organizarea alegerilor sunt din domeniul educației, sunt școli, universități, sunt grădinițe chiar. Și aici au fost depistate acele cazuri când secțiile de votare sunt organizate în unele localități în grupe de grădinițe, ceea ce vorbim nu doar de accesibilitatea persoanelor cu dizabilități, dar de înseși condițiile sanitare față de copiii care a doua zi, luni, vin în acea localitate în grupul lor de lucru și, de fapt, vorbim de multe aspecte ale drepturilor omului, nu doar ale persoanelor cu dizabilități.
Vorbim de clădiri cum ar fi magazine, cum ar fi ONG-uri,
O treime din populație nu are acces zilnic la clădiri cu menire publică ...
primării și clădiri din domeniul cultural – cămine culturale, biblioteci. Deci, practic, acest studiu denotă nu doar faptul că avem nevoie și strigăm în gura mare de accesibilitatea față de o zi - acea a alegerilor -, dar, de fapt, o treime din populație nu are acces zilnic la clădiri cu menire publică și, de fapt, asta ne deranjează. Și monitorii au povestit diferite istorii cu care s-au ciocnit din partea autorităților și directorilor acestor instituții.”
Europa Liberă: Să zicem că sunt găsite instituțiile care nu îndeplinesc cerințele necesare de accesibilitate. Ce trebuie și, mai ales, ce poate face o persoană responsabilă pentru a satisface cerințele respective?
Eva Bounegru: „Studiul a arătat că din 612 secții doar șase sunt complet accesibile, or asta ne spune că doar în aceste șase se pot organiza alegeri și doar 142, dacă nu greșesc,
Din 612 secții doar șase sunt complet accesibile ...
sunt parțial accesibile. Unicul lucru rapid ca să soluționăm această problemă până la alegerile locale ar fi o selecție mai minuțioasă a clădirilor pentru organizarea secțiilor de votare. Or, în acele localități unde ele sunt amplasate la etajul doi cu o inaccesibilitate nu doar a persoanelor care se mișcă în dificultate, acele persoane în etate care vin să voteze, mamele, părinții cu copii mici, atunci responsabilitatea directă a autorităților publice locale este să selecteze o altă instituție din acea localitate mai potrivită.
De asemenea, studiul a arătat că construcția sau asigurarea unei rampe pentru clădirile neaccesibile la intrarea în secția de votare nu este într-atât de costisitoare precum spun autoritățile publice. Deci, practic, construcția unei rampe nu este într-atât de dificilă și se poate construi foarte ușor, dar poate ușura accesul la dreptul de vot al mai multor persoane.”
Europa Liberă: Ați vorbit, dna Bounegru, despre gradul redus, din câte înțelegem, a gradului de înțelegere a standardelor de accesibilitate când este vorba și de reprezentanții autorităților publice locale. Nu e nevoie însă de niciun studiu ca să se constate că aproape oricare responsabil din orice localitate se va justifica prin faptul că este scump. Sau – o altă explicație – că de ce să construim, nu avem persoane cu dizabilități... Acest lucru ține de realitate, din observațiile Dvs., sau, mai curând, de mentalitate, iată, acest gen de explicații și lămuriri?
Eva Bounegru: „Da, cu regret, este totuși o mentalitate sau un grad scăzut de educație și de percepție a drepturilor
Este o mentalitate sau un grad scăzut de educație și de percepție a drepturilor omului ...
omului. În cazul de față, a accesibilității. Și vorbim aici de niște standarde internaționale sau niște drepturi generale care, cu regret, în instituțiile publice totuși sunt percepute greșit, există încă o atitudine negativă față de persoane în scaunul rulant și este o percepție că aceste persoane nu au atât de multe drepturi sau au drepturi inegale față de persoanele sănătoase în cazul dat și de multe ori la monitori li s-a reproșat că mai bine ar sta acasă și să solicite urna mobilă în ziua alegerilor, să nu vină la secțiile de votare. Or, aceasta este o discriminare directă a persoanelor respective și este regretabil.”
Europa Liberă: Dar se poate face ceva pentru a schimba optica în această privință?
Eva Bounegru: „Desigur că se poate, voință să fie. Există un exemplu pozitiv de accesibilitate în satul Sălcuța, unde directoarea a direcționat resurse financiare pentru asigurarea accesibilității liceului sau școlii din satul Sălcuța și care este un exemplu perfect că dorință să fie și atunci se realizează foarte multe.
În unele localități e nevoie doar de a comunica mai eficient cu autoritățile, să existe acel dialog și să existe acea percepție că fiecare om, neținând cont de abilitate, dizabilitate, are dreptul să își ceară accesul egal și nestingherit față de serviciile publice.
Respectiv, studiul recent și evenimentul de lansare a campaniei sociale pe care noi am inițiat-o ieri, numind-o
Clădirile publice, începând cu grădinițe și finalizând chiar și cu primăriile, sunt niște instituții care ar trebui din start să asigure acces egal la toți ...
„Acces egal pentru toți la secțiile de votare”, de fapt, sunt primii pași anume în răspândirea informației privind această situație gravă în societatea noastră. Or, clădirile publice, începând cu grădinițe și finalizând chiar și cu primăriile, sunt niște instituții care ar trebui din start să asigure acces egal la toți.”
Europa Liberă: Și să asigure, de exemplu, prin programe sau cel puțin prin exigențe la nivel local în privința noilor construcții barem?
Eva Bounegru: „Cu regret, autoritățile publice locale ne direcționează – chiar și ieri, în cadrul evenimentului de lansare – către membrii Parlamentului. Or, ei fac referire la o lege oarecare care nu există la momentul actual în care să fie expres scris că autoritățile publice locale sunt responsabile sau obligate să ofere acest acces sau să ofere soluții de accesibilitate. Și, într-adevăr, așa este.”