Explainer: De ce blochează Turcia aderarea Suediei și Finlandei la NATO?

Cele trei națiuni ajunseseră, în iunie anul trecut, la Madrid, la un acord asupra modului de a proceda, dar președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a declarat că Suedia, în special, nu-și respectă partea sa de înțelegere.

Astfel că Turcia a dat înapoi. Ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu, a declarat pe 26 ianuarie că este „lipsită de sens” organizarea unei reuniuni trilaterale cu Suedia și Finlanda pentru a discuta despre candidaturile lor la NATO, după protestele anti-turce din această lună de la Stockholm. De asemenea, Cavusoglu a declarat, în cadrul unei conferințe de presă la Ankara, că nu există nicio ofertă de a evalua separat aderarea la NATO a Suediei și Finlandei.

Premierul suedez Ulf Kristersson a declarat că țara sa dorește să restabilească dialogul NATO cu Turcia, după ce Ankara a amânat pe termen nedefinit discuțiile trilaterale cu Suedia și Finlanda privind aderarea acestora.

Dar săptămâna aceasta președintele Turciei, Tayyip Erdoğan, a amânat pe termen nelimitat discuțiile de aderare.

Dintre cei 30 de membri ai NATO, doar parlamentele Turciei și Ungariei nu au ratificat încă intrarea Suediei și Finlandei, care sunt îngrijorate de securitatea lor după invazia Rusiei în Ucraina.

Turcia susține că Suedia, în special, este țara de destinație a militanților Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), interzis de Ankara pentru că aceștia au ridicat armele împotriva statului turc în 1984. PKK este considerat în Turcia, Suedia, Statele Unite și Europa, o „grupare teroristă”.

Turcia dorește ca autoritățile de la Stockholm și Helsinki să adopte o linie mai dură împotriva PKK și a unei alte grupări pe care o acuză de tentativa de lovitură de stat din 2016.

La Madrid, Finlanda și Suedia au acceptat să colaboreze mai mult pentru a lupta împotriva terorismului, inclusiv să intensifice activitatea privind extrădarea și deportarea militanților suspectați. Însă instanțele judecătorești suedeze au blocat unele expulzări.

Tensiunile dintre Suedia și Turcia au fost, de asemenea, accentuate de protestele din Stockholm, despre care Ankara spune că sunt infracțiuni motivate de ură, dar care sunt apărate de legile suedeze privind libertatea de exprimare.

„Suedia caută soluții pentru multe dintre preocupările Turciei și va continua să implementeze acest memorandum trilateral... dar este clar că în acest moment nu este suficient", a declarat Paul Levin, director la Institutul de Studii Turce de la Universitatea din Stockholm.

În luna mai au loc alegeri în Turcia. Unii comentatori văd în atitudinea lui Erdogan față de NATO o încercare de a distrage atenția alegătorilor de la criza costului vieții din Turcia și de a prezenta imaginea unui om de stat de statură internațional.

Alți comentatori spun că s-ar putea ca Erdoğan să încerce să se folosească de ratificarea NATO ca parte a unei înțelegeri cu Statele Unite. Legăturile cu Washingtonul sunt tensionate de conflictul Turciei cu militanții kurzi sirieni care au sprijinul SUA în lupta împotriva Statului Islamic.

De asemenea, Turcia vrea să cumpere avioane de luptă F-16 de la Statele Unite, dar unii membri ai Congresului obiectează vehement împotriva acestei tranzacții.

Multă vreme, și Suedia, și Finlanda au adoptat politici de nealiniere militară oficială, dar invazia Rusiei în Ucraina a determinat regândirea strategiei lor de securitate.

Finlanda are o graniță de 1300 km cu Rusia, iar insula suedeză Gotland se află la doar 300 km de sediul Flotei rusești din Marea Baltică, în exclava rusă Kaliningrad. Cele două țări consideră acum, după invazia neprovocată a Ucrainei de către Rusia, că NATO, cu clauza sa de apărare colectivă, este cea mai bună modalitate de a-și asigura securitatea.

Ambele au armate relativ puternice. Finlanda are capacitatea de a mobiliza 285.000 de oameni și 650 de tancuri. Suedia are o forță aeriană puternică și o flotă de submarine adaptată la condițiile din Marea Baltică. Din punct de vedere strategic, cele două țări acoperă o breșă în linia de front a NATO împotriva Rusiei, permițând, în același timp, alianței să capete influență și putere în zona baltică.

Din punct de vedere tehnic, da, dar apărarea Finlandei fără un acces terestru strategic prin Suedia ar fi dificilă pentru NATO.

Suedia și Finlanda doresc să adere împreună, dar, având în vedere că Turcia are obiecții, în principal, doar împotriva Suediei, Finlanda și-ar putea pierde în cele din urmă răbdarea cu acest proces. Ministrul de externe finlandez și premierul suedez au declarat că aderarea comună este prioritară și că Finlanda se va gândi să o ia pe alt drum doar dacă aderarea Suediei va fi blocată permanent de Turcia.

În documentul fondator al NATO nu există niciun mecanism formal de suspendare sau expulzare a membrilor, iar Turcia este considerată un aliat strategic vital.

Observatorii politici se așteaptă ca procesul de aderare să rămână blocat până, cel puțin, după alegerile din Turcia.

Chiar și atunci, progresul ar putea fi lent. Punerea în aplicare integrală a acordului de la Madrid ar putea dura ani de zile, iar Suedia a declarat că parte din cererile Turciei sunt imposibil de îndeplinit.

Preocupările de securitate națională ale Turciei nu vor fi ușor de atenuat, iar capacitatea Suediei și a Finlandei de a influența evoluțiile este marginală.

Dar Suedia, Finlanda și NATO doresc să evite un proces de lungă durată.

„Acțiunile Turciei îl avantajează acum pe Putin și ... acest lucru ar trebui să fie o problemă pentru întreaga alianță”, a declarat Levin.