Vacanțele de vară pot fi un mare coșmar pentru părinți, mai ales în țările est-europene, foste comuniste, unde a rămas obiceiul celor trei luni de vacanță de vară, față de două luni în majoritatea țărilor Europei occidentale.
Dacă părinții lucrează, au concediu scurt și nu-și permite să trimită copiii prin tabere si stagii, aceștia sunt condamnați să se plictisească prin apartamente de bloc sufocante, sau să fie trimiși la țară la bunici.
Activitățile preșcolare se cam închid pe timp de vara, iar cele care ramân sunt foarte costisitoare.
Criza economică ce lovește occidentul de aproape un deceniu in curând a mai scăzut din mijloacele financiare ale școlilor și liceelor, însă o bună parte din activitățile de vacanță sunt in continuare preluate financiar în sarcină de către stabilimentele de învățământ, cel puțin parțial, părinții contribuind cu o parte din suma totală.
Sigur, există mari diferențe în administrarea bugetului activităților școlare recreaționare în timp de vacanță între diferitele entități administrative din țările federale autentice, cum sunt Germania sau Belgia, unde fiecare Land sau regiune are propriul lui sistem de învățământ și de gestionare a bugetului școlar.
Astfel, în Belgia nu există nici o legătură și nici cea mai mică comunicare sau încercare de uniformizare a sistemelor de învățământ din Flandra, Valonia, sau Bruxelles, la fel cum nu există între cele 16 Landuri germane, fiecare administrându-și independent educația.
Iarăși în mod surprinzător, acolo unde o școală, de pildă, decide să organizeze o călătorie școlară educațională în timpul vacanței, pe un sit arheologic de pildă, sau la muzee în altă țară, cu autocarul și hotelurile pre-rezervate, dacă unii părinți sunt prea săraci pentru a prelua o parte din cheltuieli, școala intervine.
Paradoxul este, așadar, că în majoritatea țărilor occidentale, capitaliste, în special în cele nordice, scandinave, școlile au bugete speciale pentru a asigura activități copiilor în timpul vacanțelor și a ușura povara părinților, vacanțele durând doar două luni, în vreme ce în țările Europei de est, ieșite dintr-un regim presupus egalitar, copiii sunt lăsați de școli la voia întâmplării în timpul vacanțelor, iar părinții, care continuă să meargă la muncă, trebuie să se descurce cum pot in timpul celor interminabile trei luni de vacanță de vară.
-------------
Când vine vorba de vacanța de vară, pe cât de mult o jinduiesc copiii, pe atât de mult se simt împovărați părinții acestora. Majoritatea cluburilor sportive şi instituţiilor extra-şcolare cu preţuri accesibile îşi întrerup activitatea pe durata verii. Astfel situația părinților care nu-şi pot trimite copii la bunicii de la ţară se complică enorm. Cei mai mulți dintre cetățenii moldoveni nu se obișnuiesc să planifice din timp vacanţele şi nici nu reușesc să pună bani deoparte. Sărăcia este motivul universal. Dar mai este de vina şi percepţia moştenită din perioada sovietică. Mulți părinți continuă să fie convinşi că este de datoria statului să asigure educaţia, dar şi odihna copiilor, constată unii experţi.
Un recent raport al Biroului Naţional de Statistică arată că în medie o familie care are copii alocă pentru agrement şi vacanţă nici 4 la sută din veniturile lunare. În medie un părinte câștigă lunar 1700 de lei, adică până la o sută de dolari. Cam atât costă un sejur de maxim 10 zile la o tabără de odihnă pentru copii. E lesne de presupus că puţini, mai cu seamă cei din zonele rurale, îşi pot permite acest lux, sugerează experta Mariana Ianachevici, preşedinta Alianţei ONG-urilor active în domeniul protecţiei copilului şi familiei:
„Din câte înţeleg lumea mizează probabil doar pe ceea ce oferă comunitatea sau autorităţile, de exemplu, dacă vorbim de tabără. Eventual câţiva copii mai beneficiază de mersul la tabere care nu sunt nici ele însă de vis şi unele suferă la calitate. Nu mai vorbesc de vacanţă. Oamenii de la ţară au uitat ce înseamnă un concediu petrecut inclusiv într-o locaţie de aici, din Republica Moldova.” 1
În acest sezon estival, mai puţin de 10 la sută din numărul total al copiilor cu vârste de până la 17 ani vor putea beneficia de un sejur la tabără asigurat din bani publici de Guvern. Copiii din familiile vulnerabile, orfanii şi cei cu nevoi speciale se vor odihni gratuit, ceilalţi vor achita doar 20 la sută din cost.
În capitala Chişinău, bunăoară, benefeciari vor fi aproape 19 mii de copii, 4500 dintre care vor primi bilete gratuite în tabără. Şefa adjunctă a Direcției educație din Chişinău, Lucia Caciuc-Roşioru spune că aceste oferte sunt la mare căutare:
„Sunt foarte populare. Am avut foarte multe solicitări de la instituţiile de învăţământ de a deschide în incinta liceelor, gimnaziilor tabere cu sejur de zi. Avem 6 tabere care o să primească copii pe parcursul verii în şapte schimburi în afara oraşului. O să se odihnească copii care au solicitat. Sper că în acest an o să putem organiza la un nivel înalt odihna copiilor.”
Taberele de odihnă şi școlile de vară sunt pentru cei care şi le pot permite o soluţie, însă doar parţială. Sejurul durează în medie 10 zile. Ce să faca copiii în celelalte 80 de zile de vacanţă rămâne un mare semn de întrebare pentru părinți.