Focuri de artificii în dricul nopţii

În noaptea dinspre 23 spre 24 noiembrie, pe la ora 01.00, am fost smuls brutal din somn de nişte focuri de artificii asurzitoare. Cu ochii împăienjeniți, am văzut prin geam jerbe de flăcări colorate, spintecând întunericul. Era un zgomot mare şi n-am mai putut să adorm mult timp după asta.

Focuri de artificii în dricul nopţii

Am reflectat a doua zi la aceste focuri bengale nocturne. Ce se întâmplă? Ce oameni sunt aceştia? Cum de le trece prin cap să lanseze focuri de artificii într-o noapte de noiembrie, în plină pandemie? Încerc să-mi imaginez aceşti oameni şi nu pot. Unde au crescut? Cine i-a educat? Ce idealuri au? Ce vor să realizeze în viaţă? Pentru cine au votat? Nu am nici un răspuns, oricât mi-aş stoarce creierii. Sau poate sunt nişte extratereştri? Poate nu sunt moldoveni?

Că liniştea şi odihna oamenilor în Moldova e o chestiune lipsită de importanţă se ştie de multă vreme. Dar ce fel de societate e aceea în care odihna oamenilor nu contează? Şi în care poliţia are camere pe drumuri şi îi prinde imediat pe şoferii care depăşesc un pic viteza regulamentară, dar nu mişcă un deget să-i prindă pe cei cu jerbele de flăcări colorate? Când vom avea şi noi în oraş poliţişti care îi prind pe cei care distrug băncile şi scaunele din staţii, pe cei care urlă sub geamurile oamenilor?

Şi eu ce trebuia să fac? Să sun la poliţie la 01.00? Păi, când poliţiştii ar fi ajuns, n-ar mai fi găsit pe nimeni. Deci ar fi trebuit eu să ies imediat afară şi să-i pedepsesc pe tipii debusolaţi, nu? Dar cum? Cu ce „instrumente”?