Fostul președinte chinez Jiang Zemin, care a condus țara timp de un deceniu de creștere economică rapidă după reprimarea protestelor din Tiananmen în 1989, a murit miercuri la vârsta de 96 de ani, a anunțat presa de stat chineză.
Jiang a murit în orașul său natal, Shanghai, miercuri, imediat după prânz, din cauza leucemiei și a insuficienței multiple a organelor, a anunțat agenția de presă Xinhua, care a publicat o scrisoare adresată poporului chinez de către Partidul Comunist aflat la putere, parlament, cabinet și armată.
În scrisoare se spune că moartea lui Jiang Zemin este „o pierdere incalculabilă pentru Partidul nostru, pentru armata noastră și pentru poporul nostru din toate grupurile etnice".
Moartea lui Jiang survine într-un moment tumultuos în China, unde autoritățile se confruntă cu protestele de stradă fără precedent ale locuitorilor sătui de restricțiile drastice impuse de COVID-19 după aproape trei ani de pandemie.
Politica „zero-COVID” a fost impusă de președintele Xi Jinping, care și-a asigurat recent un al treilea mandat de conducere consolidându-și poziția de cel mai puternic lider chinez de la Mao Zedong încoace. China pare să se îndrepte într-o direcție din ce în ce mai autoritară de când Xi l-a înlocuit pe succesorul imediat al lui Jiang, Hu Jintao.
Politica zero-COVID frânează dezvoltarea economică a Chinei.
Un marxist de nădejde
Scrisoarea de miercuri îl descria pe „iubitul nostru tovarăș Jiang Zemin” ca fiind un lider remarcabil de mare prestigiu, un mare marxist, om de stat, strateg militar și diplomat și luptător comunist care și-a probat calitățile de-a lungul timpului.
Jiang a ieșit din anonimat pentru a conduce Partidul Comunist Chinez după represiunea sângeroasă a protestatarilor pro-democrație în 1989. El a scos țara din izolarea diplomatică care a urmat, reducând tensiunile în relația cu Statele Unite și supervizând un boom economic fără precedent.
A fost președinte din 1993 până în 2003, dar a deținut funcția supremă în China, în calitate de șef al Partidului Comunist de guvernământ, din 1989. Rolul său a fost preluat de Hu în 2002. A renunțat doar în 2004 la funcția de șef al armatei, pe care a preluat-o tot în 1989. După retragerea lui Jiang, surse apropiate conducerii de la acea vreme au declarat că Hu îi descoperea pe susținătorii predecesorului său la toate palierele puterii, Comitetul permanent al Biroului Politic al partidului fiind dominat de protejații lui din așa-numita „Banda de la Shanghai”.
Însă, în anii de după retragerea lui Jiang de la conducerea președinției comisiei militare în 2004, Hu și-a consolidat controlul, a neutralizat Banda din Shanghai și a reușit să-l impună pe Xi ca succesor.