Temându-se că forțele naziste ocupante din Praga i-ar putea confisca opera de-o viață, pictorița evreică Gertrud Kauders a decis în 1939 să-și ascundă uriașa colecție de picturi și desene. Aproape 80 de ani mai târziu, în vara anului 2018, Michal Ulvr conducea o echipă de demolare care dărâma o casă ruinată la sud de Praga când i-au căzut în cap „aproximativ 30 de picturi”, după cum spune el pentru RFE / RL. Pe măsură ce au continuat demolarea casei, echipa de muncitori a descoperit tot mai multe tablouri și desene de o mare valoare artistică - unele sub podele, altele în spatele zidurilor. Până la sfârșitul zilei, aproximativ 700 de picturi și schițe erau expuse în aer liber pe șantier, în timp ce norii unei ploi de vară se adunau peste Praga.
ÎN FOTOGRAFII: Arta lui Gertrud Kauders (25 de imagini)
The Rediscovered Art Of Gertrud Kauders
Când Jakub Sedlacek, proprietarul casei, a aflat de extraordinara descoperire, și-a dat seama imediat despre ce era vorba. Sedlacek fusese crescut cu povești despre nemaipomenitele opere de artă ascunse în casa familiei pe care o moștenise de puțină vreme. O inspecție atentă a pânzelor a confirmat că legenda familiei era reală - multe dintre tablouri erau semnate „Gertrud Kauders”.
Kauders s-a născut în 1883 la Praga, unul dintre cei doi copii ai unei familii de evrei de vază. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania vecină și au început să ocupe pas cu pas Cehoslovacia, cei mai mulți membri ai familiei Kauders au fugit din țară, îndemnând-o și pe ea să facă același lucru. Dar Kauders, a cărei primă limbă era germana, a refuzat să creadă că naziștii vor face rău cuiva așa inofensiv ca ea și a ales să rămână.
Militari naziști în marș către castelul din Praga, în aclamațiile mulțimii, martie 1939.
Aflând în cele din urmă grozăvenia planurilor germane referitoare la evreii din Europa, Kauders a apelat la o prietenă apropiată, Natalie Jahudkova, să-i salveze viața.
Jahudkova era o rusoaică elegantă, născută în 1895 într-un orășel la nord de Moscova. Ea a emigrat în Cehoslovacia în 1920 după ce a furat inima unuia dintre legionarii cehoslovaci - soldați voluntari care se luptau pentru patria lor în timpul Primului Război Mondial. Legiunea se lupta în Siberia unde a și fost surprinsă de Războiul civil din Rusia. Jahudkova a fost una dintre cele aproximativ 1000 de rusoaice care s-au căsătorit cu un militar european. A plecat din Vladivostok către nou-înființata Cehoslovacia, o țară la a cărei întemeiere soțul ei contribuise. Kauders și Jahudkova s-au cunoscut în timpul studenției la Academia de Arte Plastice din Praga. Cele două au legat o strânsă relație de prietenie în timpul excursiilor de studii făcute cu profesorul lor, remarcabilul artist Otakar Nejedly, pentru a picta peisaje și orașe din Franța și Italia.
Piesaj citadin, pictat, tot ce e posibil, în timpul uneia dintre călătoriile lui Kauders și Jahudkova prin Europa
În 1939, zilele fără griji ale excursiilor de vară artistice în străinătate cu celebrul lor profesor ajunseseră o amintire îndepărtată, birocrații naziști și trupele lor aveau de lucru, făcând viața imposibilă evreilor cehoslovaci. Odată cu scurgerea timpului, Kauders și-a scos pânzele din ramă și și-a transportat întreaga operă în casa lui Jahudkova din suburbia Zbraslav din sudul Pragului.
O margine de pânză. Se vede locul țintelor scoase pentru a separa tabloul de ramă ca să fie mai ușor de transportat și ascuns.
Riscând enorm, Jahudkova - probabil ajutată de Kauders - a ascuns aproximativ 700 de opere de artă în structura casei sale. Noua casă a lui Jahudkova era încă în construcție, ceea ce a făcut ca operațiunea să fie relativ discretă. La scurt timp după ce au reușit să ascundă toate tablourile în zidurile casei din Zbraslav, Kauders a fost prinsă de mașinăria criminală a statului nazist. După ce a fost identificată ca evreică, se știe că a fost arestată și transportată la lagărul de concentrare Theresienstadt în mai 1942. Kauders a fost deținută pentru scurt timp printre prizonierii înfometați și bolnavi din lagărul de la nord de Praga, apoi transportată la aproximativ 600 de kilometri est, la Majdanek, un lagăr de extreminare din Lublin, Polonia.
Deasupra lagărului de exterminare de la Majdanek se ridică fumul în octombrie 1943.
Cândva după 17 mai 1942, Kauders a fost ucisă în lagăr, iar trupul ei a fost incinerat în cuptoarele special construite pentru asasinatele înfăptuite de naziști la scară industrială și care vor fi cunoscute sub numele de Holocaust.
Casa din Zbraslav unde a fost descoperită opera lui Kauders.
Deși unele agenții de presă din Cehia au scris despre descoperirea accidentală a operei de artă în 2018, la momentul respectiv s-a susținut că au fost descoperite doar 30 de picturi și schițe. Ulvr crede că e posibil ca jurnalistul ceh care a relatat să nu fi înțeles ce s-a petrecut de fapt, crezând că doar cele 30 de picturi care i-au căzut în cap șefului de lucrări în timpul demolării au fost întreaga descoperire. Fotografiile publicate în presa cehă în acel moment arătau doar câteva schițe și acuarele, de altfel printre cele mai puțin realizate dintre lucrările lui Kauders.
Piatra funerară a Nataliei Jahudkova dintr-un cimitir din Zbraslav. Rămâne un mister de ce emigranta rusă în Cehoslovacia a dus în mormânt secretul operelor ascunse ale lui Gertrud Kauders
Nici Kauders și nici Jahudkova nu au avut copii, dar fratele lui Kauders a avut un fiu, Cornelius, care a fugit din Cehoslovacia în Noua Zeelandă în 1939. A avut, la rându-i, cinci copii, inclusiv Miriam Kauders.
Miriam Kauders cu un portret al tatălului ei, Cornelius, desenat cu creionul de Gertrud Kauders.
Miriam Kauders a aflat în 2018 despre această descoperire și, din Noua Zeelandă unde stă, a făcut cereri repetate dorind să afle unde se află cele 30 de picturi și schițe ale mătușii sale. Deși inițial se spunea că picturile vor fi donate Muzeului Evreiesc din Praga, Miriam Kauders a aflat că operele de artă nu au ajuns la muzeu.
Jakub Sedlacek în august 2020. Legătura lui Sedlacek cu Natalie Jahudkova este complexă - el este nepotul unui imigrant rus în Cehoslovacia. A fost lăsat în grija lui Jahudkova în copilărie, iar aceasta l-a crescut ca pe propriul ei copil.
După ce RFE / RL l-a căutat în numele lui Miriam Kauders, Sedlacek s-a întâlnit în cele din urmă cu jurnaliștii acasă într-o suburbie liniștită din Praga. Apoi, pe 25 septembrie, Sedlacek a permis ca RFE / RL să fotografieze întreaga colecție de aproximativ 700 de picturi și schițe ale Kauders, așezate ca niște pachete gigantice de cărți de joc într-un depozit din Praga. Sedlacek a spus că, înainte de a ști că Gertrud Kauders are descendenți în viață, se gândea să scoată ceva bani de pe urma lucrărilor, știind că făcuse o descoperire istorică - voia să organizeze, de pildă, expoziții. Dar după ce RFE / RL i-a arătat acte care demonstrează că Gertrud Kauders avea moștenitori în viață, el a spus că „nu ar mai putea trăi liniștit” știind că există descendenți ai lui Gertrud Kauders nemulțumiți de ceea ce făcea el cu arta acesteia.
Jakub Sedlacek răsfoiește lucrările lui Gertrud Kauders. El spune că, în copilărie, odată cu poveștile despre ce i s-a întâmplat lui Kauders, a aflat pentru prima dată ce este răul.
Sedlacek a spus că ar fi gata să doneze operele de artă unui muzeu ceh, dacă descendenții lui Gertrud Kauders îi vor oferi o procură pentru a face acest lucru. Miriam Kauders a mai spus că ar fi dispusă să doneze operele de artă, dar și-a rezervat dreptul pentru ea și frații săi de a păstra câteva portrete ale rudelor ei demult decedate - inclusiv al tatălui lor. .
O schiță intitulată „Te-ai speriat, micuțo?” ar putea s-o înfățișeze pe Gertrud Kauders cu Cornelius (1916-2002), tatăl lui Miriam Kauders.
Miriam Kauders spunea că tatăl ei era cunoscut ca un băiat plin de umor poreclit „clovnul” în anii de școală. Dar ea a spus că după război s-a închis în el și „nu și-a revenit niciodată” din Holocaust, în mare parte din cauza a ceea ce naziștii i-au făcut iubitei sale mătuși. Își amintea de Gertrude Kauders ca de o femeie amabilă, blândă, cu o viață neobișnuit de liniștită și „fără interes pentru bărbați”.
Autoportret al lui Gertrude Kauders
Când Michaela Sidenburg, curatorul șef al Muzeului Evreiesc din Praga, a văzut fotografiile lucrărilor lui Gertrude Kauders, nu s-a putut abține spunând că descoperirea este „unică în contextul istoriei artei din țările cehe”, datorită dimensiunii și a faptului că pare să reprezinte aproape întreaga operă a unui artist de anvergură care și-a păstrat în mare măsură arta pentru sine. Sidenberg a aplaudat decizia lui Sedlacek de a face publică întreaga descoperire. „Îmi pot imagina tot felul de scenarii oribile în care toate pânzele și desenele ar fi putut fi distruse sau vândute în secret, așa că este meritul absolut al domnului Sedlacek pentru această descoperire”, a spus ea.
Reportaj de Geoff Chapple