Franz Josef Huber, un complice al criminalului de război Adolf Eichmann

Dezvăluiri despre cariera postbelică a generalului SS şi ofiţer al Gestapo-ului, Franz Josef Huber

În aceste zile s-au împlinit 60 de ani de la începerea procesului, intentat lui Adolf Eichmann la Ierusalim. Eichmann, considerat unul dintre principalii organizatori ai Holocaustului, s-a ascuns după război în Argentina, unde a fost descoperit de agenţi Mossad. Aceştia l-au transportat în Israel unde a fost condamnat la moarte şi executat.

Your browser doesn’t support HTML5

Un complice al criminalului de război, Adolf Eichmann

Despre procesul lui Eichmann, care a început pe 11 aprilie 1961, televiziunea publică din Germania a difuzat, între altele, un amplu documentar, cuprinzînd relatările corespondenţilor prezenţi în sala tribunalului. (Cf. Vor 60 Jahren: Eine Epoche vor Gericht / În urmă cu 60 de ani. O epocă în faţa justiţiei, ARD-alpha.)

În acest context, s-a difuzat şi un documentar în centrul căruia se află unul dintre complicii lui Eichmann. Este vorba despre Franz Josef Huber, fost general SS, care după alipirea forţată a Austriei de către Germania nazistă, în primăvara anului 1938, a fost şeful Gestapo-ului din Viena. (Cf. Eichmann und sein geheimer Komplize / Eichmann şi complicele său secret, ARD, 6.4. 2021 şi postul public de televiziune din Bavaria, BR, 6.4. 2021).

Arader Zeitung, 24. 11. 1939, despre arestarea lui Elser

Din investigaţiile televiziunii cît şi din cele publicate în ziarul „New York Times” (5.4. 2021) rezultă că Huber este vinovat de moartea a zeci de mii de evrei. Din documente descoperite în Austria şi în arhiva serviciului federal de informaţii externe din Germania (BND) rezultă că fostul general SS, născut la 22. ianuarie 1902 la München a decedat pe 30. ianuarie 1975 în oraşul său natal, fără să fi fost tras vreodată la răspundere pentru activitatea sa din perioada nazistă.

Mai mult. Între anii 1955 şi 1967, cînd a fost pensionat, a lucrat pentru BND, respectiv pentru aşa numita organizaţia Gehlen. (Organizaţia a fost înfiinţată în 1946, purtînd numele şefului acestui serviciu secret, Rainhard Gehlen, fost general nazist şi coordonator al unui birou al serviciului secret al armatei, specializat pe probleme legate de răsăritul Europei. În 1956, organizaţia a primit numele pe care-l poartă şi astăzi: BND.)

După război, Huber a fost reţinut, dar niciodată condamnat la închisoare. Odată cu începerea „războiului rece”, diferitele servicii secrete occidentale au recrutat persoane care puteau fi folosite în activitatea contra estului. Astfel, au scăpat numeroşi criminali de război sau membri unor formaţiuni fasciste (de exemplu legionari români) de urmărirea organelor de justiţie. Huber reprezintă un exemplu elocvent pentru această operaţiune de spălare a unor biografii la care a participat activ serviciul secret american. În documentarul despre Huber, istoricul BND-ului, Bodo Hechelhammer, a explicat deciziile regretabile şi greşite ale serviciilor, plasîndu-le în contextul postbelic al creşterii tensiunilor est-vest:

„Fundalul este, bineînţeles, apariţia războiului rece, cînd au fost căutaţi anticomunişti militanţi şi cînd aceştia, din păcate, au fost căutaţi şi descoperiţi, deseori, în rîndurile foştilor naţional-socialişti”.

Astfel, au fost recrutaţi şi numeroşi nazişti ca lucrători ai BND-ului.

Se ştia că Huber nu fusese un mărunt ofiţer al Gestapo-ului, spune istoricul Stefan Meining, ci un general SS care a aparţinut cercului decizional al aparatului represiv, vinovat de moartea a zeci de mii de evrei şi opozanţi ai regimului.

Georg Elser, sculptură la Berlin

Huber a fost şi anchetatorul lui Georg Elser (n. 1903), cel care la 9 noiembrie 1939 a săvîrşit atentatul nereuşit asupra lui Hitler. Elser a fost arestat şi executat în 1945.

Presa din 1939, inclusiv cea din România, a preluat relatările aparatului de dezinformare nazist, susţinînd că atentatul lui Elser ar fi fost coordonat de serviciul secret britanic. Din consultarea a două ziare, din Timişoara şi din Arad, rezultă că în relatările apărute despre atentat au fost preluate pînă şi clişeele limbajului propagandei naziste, susţinîndu-se că Hitler a scăpat cu ajutorul „providenţei”.