Aleksandre Roinașvili, fotograf georgian, a lăsat în urmă o copilărie dificilă și o căsnicie distrusă pentru a surprinde unele dintre cele mai valoroase imagini ale Caucazului sub dominația rusă.
La periferia prăfuită a orașului Tbilisi, în 1880, Aleksandre Roinașvili și-a oprit trăsura și s-a întors spre tânăra sa soție. „De astăzi nu mai ești soția mea, iar eu nu mai sunt soțul tău”, i-a spus el.
După ce femeia șocată a coborât, Roinașvili și-a continuat drumul spre est, spre Azerbaidjanul de astăzi, cu trăsura sa plină cu echipament fotografic.
Aleksandre Roinașvili: 1846-1898
După ce mariajul său nefericit a luat sfârșit, Roinashvili nu a mai încercat niciodată să își întemeieze o familie, în schimb și-a dedicat energia fotografierii culturilor și peisajelor din Caucaz și din Georgia, țara sa natală.
O căruță cu bivoli în Tbilisi.
Roinașvili s-a născut la Dușeti, în Georgia centrală, în 1846. După ce și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă, băiatul s-a mutat la Tbilisi fără perspective clare.
Castelul Ananuri
Roinașvili a reușit să își găsească rostul în Tbilisi și a învățat noua meserie de fotograf ca asistent al unui fotograf rus de studio.
Un portret de studio arată bărbați georgieni îmbrăcați în zale.
Curând, Roinașvili și-a înființat propria afacere, devenind primul fotograf profesionist de origine georgiană.
Portretul unui derviș persan mânuitor de șerpi. În unele cazuri, se credea că dervișii musulmani sufi dețineau puteri magice.
Studioul de portrete al lui Roinașvili a fost un succes, dar în curând el și-a dorit să folosească noua tehnologie a fotografiei pentru a documenta cultura patriei sale ocupate.
Un grup de călători se adună pentru o masă separată la mănăstirea Kvatahevi, lângă Tbilisi.
După o sută cincizeci de ani de la cea mai productivă perioadă a carierei sale, Biblioteca parlamentară națională din Georgia a permis RFE/RL să acceseze câteva dintre cele mai frumoase fotografii ale lui Roinașvili din arhiva sa.
Podul Avlabarski, care traversează punctul îngust al râului Mtkvari ce străbate Tbilisi. Podul Metehi, construit de sovietici la baza orașului vechi din Tbilisi, traversează acum râul în acest loc.
Fotografiile de înaltă rezoluție oferă o perspectivă fascinantă, adesea surprinzătoare, asupra Caucazului sub dominația rusă.
În Norio, un sat de lângă Tbilisi, are loc un festival.
Istoricul georgian Giorgi Javahișvili a declarat pentru RFE/RL că Roinașvili a avut un destin excepțional, inclusiv prin ce a realizat într-o societate extrem de conștientă de clasa socială.
Biserica Trinității Gergeti (în colțul din stânga sus) domină platoul rar populat care este astăzi locul orașului turistic înfloritor Stepantsminda din nordul Georgiei.
„Roinașvili, om cu origini țărănești, s-a ridicat și a avut succes prin propriile eforturi”, a declarat Javahișvili.
Centrul orașului Tbilisi a fost fotografiat când malul râului era fundamental diferit de cel de astăzi.
Istoricul spune că există relativ puține informații despre viața lui Roinașvili după despărțirea sa de soția sa în 1880, pe marginea drumului, dar se știe că a fotografiat și a rătăcit prin Daghestan timp de mai mulți ani.
O fotografie intitulată „Piticul din Daghestan”
Un articol în presa georgiană din secolul al XIX-lea afirmă că Daghestanul era un loc care îl fascina personal pe Roinașvili, care „căuta în Munții Caucaz artefacte și povești pierdute și uitate”.
Fortăreața Kunzah, un avanpost rusesc în Daghestan. Baza militară a fost construită în 1867 la aproximativ 80 de kilometri sud-vest de Mahacikala. Biserica proeminentă din interiorul cetății a fost demolată la un moment dat după ce această fotografie a fost făcută în anii 1880.
Expediția fotografului din Daghestan a fost, de asemenea, probabil profitabilă din punct de vedere financiar.
O moară de apă în Daghestan
Societatea rusă a fost fascinată de Daghestan în urma cuceririi teritoriului de către Kremlin în 1864, după decenii de conflicte dure cu triburile de munte.
Un portret al „unei femei furioase” în Kumuh, Daghestan
„În general, Caucazul era pentru Rusia în secolul al XIX-lea un loc al exotismului, frumuseții și terorii în același timp,” a spus Javahișvili pentru RFE/RL.
Tașkapur, un sat montan din Daghestan
Fotograful georgian a călătorit de asemenea prin ceea ce sunt astăzi Armenia și Azerbaidjan.
„Evreii” de munte. Locația fotografiei nu este precizată, dar grupul etnic vorbitor de persană a fost întâlnit în mare parte în regiunile din Azerbaidjanul de astăzi și Caucazul de Nord rusesc.
În timpul călătoriilor sale, Roinașvili a început să colecționeze diverse artefacte și a avut ideea de a crea un muzeu național al culturii georgiene.
Mănăstirea Tatev din Armenia. Această fotografie, realizată în jurul anului 1880, dezvăluie mai multe schimbări semnificative care au avut loc de atunci în sit, inclusiv dispariția turnului clopotniță văzut în centrul acestei imagini.
„Nu există aproape nicio națiune în cadrul Imperiului Rus care să nu aibă propria casă sau propriul muzeu”, a scris Roinașvili. „Iar noi [georgienii], care avem avantajul gloriei trecute, al artei și al alfabetizării, nici măcar nu ne gândim la înființarea unei astfel de case naționale, astfel încât generația viitoare să poată vedea gloria trecutului său”.
Kars, în estul Turciei de astăzi. În fundal se află Catedrala armeană din Kars, din secolul al X-lea. A fost transformată în mai multe rânduri în moschee otomană, catedrală ortodoxă rusă și din nou în catedrală ortodoxă armeană.
„Am cumpărat aproximativ 500 de lucruri de la dușmanii noștri și le-am adus în orașul nostru mamă cu intenția de a le oferi națiunii noastre, de a înființa un muzeu național georgian”, scria Roinașvili spre sfârșitul vieții sale.
„Au trecut șase ani de când am adus aceste obiecte și, din păcate pentru noi, nu am reușit să găsesc nici o instituție în țară care să poată depozita, chiar și temporar, aceste obiecte minunate și rare.”
Drumul prin Sioni, în nordul muntos al Georgiei. La câțiva kilometri mai departe pe acest drum se află granița actuală cu Rusia.
În mai 1898, Aleksandre Roinașvili a murit timpuriu, la vârsta de 52 de ani. Prin testamentul său, toate bunurile sale, inclusiv comorile culturale pe care le dobândise de-a lungul călătoriilor sale, au fost transmise Societății pentru alfabetizarea georgiană din Georgia.
Oamenii se adună lângă Tbilisi, la un festival.
Un contemporan scria despre fotograf: „Ne-a arătat nouă, georgienilor, un exemplu de ce este capabil un om care nu se teme de împrejurări... Aleksandre Roinașvili și-a făcut numele demn de amintire veșnică în țara sa”.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te