O retrospectivă Saakashvili 2003-13

Mikheil Saakashvili (al doilea din stînga), liderul Mișcării Naționale de Opoziție, Zurab Zhvania (stînga), și președinta Parlamentului, Nino Burjanadze (al treilea din stînga),lideri ai blocului de opoziție Burjanadze-Democrați, la o întîlnire cu președintele georgian Eduard Shevardnadze (dreapta) la Tbilisi, la 9 noiembrie 2003. Șevardnadze a încercat să calmeze tensiunile create de învinuirile de fraudă electorală.

Susținătorii opoziției georgiene cu portrete ale liderului lor, Mikheil Saakashvili, în cursul unei manifestații în fața Parlamentului din Tbilisi, la 10 noiembrie 2003.

Liderul opoziției georgiene Mikheil Saakashvili, alături de garda sa de corp, părăsind reședința președintelui Șevardnadze, la Tbilisi, la 23 noiembrie 2003. Cîteva zile mai tîrziu, președintele și-a anunțat demisia, cedînd în fața protestatarilor opoziției care au ocupat Parlamentul și au declanșat așa-numita Revoluție a Trandafirului în fosta republică sovietică.

Candidat la președinție, Mikheil Saakashvili votînd în alegerile de la 4 ianuarie 2004.

Președintele georgian Mikheil Saakashvili discutînd cu liderul regiunii autonome Ajara, Aslan Abashidze, la o întîlnire la Batumi, la 18 martie 2004. Abashidze, un fost lider al Partidului comunist, a condus Ajara ca pe fieful său personal, timp de mai bine de un deceniu, dar a abandonat puterea și a fugit din Georgia în mai 2004; un gest considerat o victorie majoră pentru Saakashvili.

Președintele Mikheil Saakashvili salutînd în timp ce privea o paradă militară la Tbilisi, la 25 ianuarie 2004. La data la care a depus jurămîntul de președinte, la 37 de ani, Saakashvili a devenid cel mai tînăr șef de stat al Europei.

Binecuvîntat de liderul Bisericii Ortodoxe Georgiene, Catholicos Ilia II în catedrala Gelati din Kutaisi la 24 ianuarie 2004.

Noul steag georgian fluturînd în Parlament la sesiunea inaigurată la 14 ianuarie 2004.

Cu președintele ucrainean Viktor Iușcenko salutînd locuitorii Kievului, la 1 ianuarie 2005, în Piața Independenței la Kiev.

Împreună cu președintele american George W. Bush, aclamați de mulțime la Tbilisi, la 10 mai 2005. Bush a declarat zecilor de mii de persoane prezente că rezolvarea pașnică a conflictelor este “esențială” pentru integrarea Georgiei în Occident.

Cîntînd imnul național împreună cu copii, în strîmtoarea Kodori, o zonă a regiunii secesioniste Abhazia, controlată la acea vreme (27 septembrie 2006) de forțele georgiene.

Președintele Mikheil Saakashvili susținînd un discurs în fața Adunării Parlamentare Nato, la seminarul Rose-Roth, la Tbilisi (19 aprilie 2007). Georgia se aștepta atunci să devină candidată la calitatea de membru Nato “în lunile imediat următoare”.

La patul unui militar georgian rănit, în cursul unei vizite la spitalul militar din Gori, la ca. 80 de km depărtare de Tbilisi, la 7 august 2008. Rusia a acuzat Georgia de declanșarea unor ciocniri cu rebelii sud-oseți și cu forțele ruse din regiunea secesionistă osetă.

Adresîndu-se națiunii la 10 august 2008, de la Tbilisi, președintele insistă spunînd că trupele georgiene au părăsit Oseția de Sud și cere o intervenție diplomatică a Statelor Unite, de dragul menținerii “ordinii mondiale”.

În vizită în orașul Gori, la 11 august 2008, pentru a examina pagubele rezultate din conflictul armat ruso-georgian, în jurul republicilor secesioniste Abhazia și Oseția de Sud.

Adresîndu-se Parlamentului European la Strasbourg, la 23 noiembrie 2010.

Poliția georgiană utilizează tunuri cu apă și gaz lacrimogen în cursul unor ciocniri cu protestatari la Tbilisi, la 26 mai 2011. Forțele de poliție au dispersat cîteva sute de manifestanți care cereau demisia președintelui Mikheil Saakashvili.

Salutîndu-l pe Bidzina Ivanishvili, premierul nominalizat și liderul coaliției Visul Georgian, înaintea întrevederii lor la Palatul Prezidențial de la Tbilisi, la 9 octombrie 2012.

Adresîndu-se participanților la o manifestație organizată la Tbilisi la 19 aprilie 2013 de susținătorii Mișcării Naționale Unite.