Gh. Cojocaru: cine se ocupă de soarta satelor care dispar?

Cu Este sau cu Vestul? Unire sau nu cu România? NATO sau neutralitate? - toate teme grele într-o campanie electorală, dar care fac abstracție de problemele practice și pragmatice ale oamenilor. Și de faptul că majoritatea, arată sondajele de opinie, votează „după buzunar” și nu după „geopolitică”.

Istoricul Gheorghe Cojocaru atrage tocmai atenția că „marea politică” ignoră preocupările „micului alegător”.

Istoricul Gheorghe Cojocaru despre problemele ignorate de campania electorală

Gheorghe Cojocaru: „Toate privirile sunt acum concentrate asupra partidelor politice, asupra mișcărilor de pe tabla de șah politică și mai puțin asupra problemelor reale cu care se confruntă oamenii și care ar trebui să devină temele-cheie ale viitoarelor dezbateri electorale. Una din aceste probleme a fost și rămâne cea legată de viața satelor și de situația din agricultură în aceste vremuri grele de pandemie.”

Europa Liberă: Dar poate că tocmai pandemia, adică situația dificilă sanitară va determina concurenții electorali să coboare pe pământ, să vadă și oamenii de la sate care au suferit din cauza pandemiei, agricultorii și fermierii care au avut pierderi enorme din cauza secetei din anul trecut, totuși au muncit din greu ca să asigure securitatea alimentară, vorbind în termeni birocratici. Dacă e să ne amintim de grevele fermierilor de anul trecut, cu tractoarele în centrul Chișinăului, de revendicările lor, nu cred că sunt foarte mulțumiți de ceea ce a urmat. Acum există un factor care nu depinde de partide, este factorul climatic. Este oare anul acesta mai bun?

### Vezi și... ### Vasile Mârzenco: E posibil ca, în locul campaniei de primăvară, să organizăm proteste

Gheorghe Cojocaru: „Din punct de vedere meteorologic, anul acesta pare să fie unul mai bun, cu precipitații din abundență, cel puțin deocamdată, spre deosebire de anul secetos 2020, deși înghețurile de primăvară au afectat deja livezile, iar ploile au făcut și ele pe alocuri ravagii. Condițiile climaterice favorabile agriculturii însă nu sunt pe deplin suficiente. Ele creează premisele pentru viitoarea roadă, care însă trebuie să parcurgă un drum lung din câmp și până pe masa consumatorului, ceea ce implică costuri pe care nu fiecare și le poate permite. În acest lanț este necesară intervenția statului și o politică de asistență în agricultură, cel puțin pe termen scurt și mediu, o politică agricolă, pusă la punct împreună cu producătorii, prin care să se asigure securitatea alimentară a populației și care să fie orientată, în același timp, spre export.”

Europa Liberă: Vorbiți de problemele stringente ale agricultorilor și mă gândeam la carburanți, sângele agriculturii. Trebuie să recunoaștem și să ne punem cenușă pe cap că noi, jurnaliștii, ori de câte ori se scumpește motorina ne adresăm la maxi-taxi, la taximetriști, mai rar la țăranii care au de arat. Or, iată, prețul motorinei acum crește necontenit de la o săptămână la alta și asta ar trebui să fie o preocupare esențială a parlamentarilor?

Gheorghe Cojocaru: „Problema carburanților este una, într-adevăr, vitală pentru agricultură, ea ar trebui luată în dezbatere publică, deocamdată însă instituțiile de stat responsabile cu acest domeniu nu par să aibă o abordare în favoarea producătorului. Din fericire, ocazional, agricultorii sunt susținuți și de peste hotare. Recent, la gara feroviară Ocnița a sosit un prim eșalon din cele 6 mii de tone de motorină, pe care Guvernul României le oferă ca sprijin în vreme de pandemie agricultorilor din Republica Moldova. Un ajutor binevenit, mai ales că tocmai în aceste zile, după cum ați precizat, carburanții s-au scumpit din nou, fapt care se va resimți până la urmă și pe rafturile magazinelor.”

Europa Liberă: Satele noastre, după cum arată statisticile, devin tot mai puțin populate, gospodăriile abandonate produc o impresie dezolantă. Oare se mai poate face ceva pentru înviorarea vieții la sate?

Limita inexistenței. Episodul I

Gheorghe Cojocaru: „Statisticile rurale, într-adevăr, sunt deprimante. Nu numai populația de la sate se împuținează, ci și lumea animală, după cum se constată conform acelorași date statistice. Numai în ultimii zece ani, iată, de exemplu, numărul vitelor mari cornute a scăzut de aproape două ori, până la circa 80 de mii de capete. Laptele a ajuns un produs deficitar pe piața internă, care trebuie să importe peste 30 la sută din necesarul acestuia, iar exporturile lactatelor au scăzut în ultimii patru ani în medie cu câte 17 la sută. Acest aspect este doar o parte a problemei satului, lăsat astăzi ca și ieri în voia sorții. Dacă satul va rămâne și mâine în aceeași situație, aceasta va depinde nu numai de cei care vor ajunge să guverneze, ci și de cei care îi vor aduce prin votul lor la putere.”

### Vezi și... ### „Merg la casa cea pustie”