În vizita lui săptămânală la studioul EL din Chișinău, istoricul și publicistul Ghe. Cojocaru a discutat cu Valentina Ursu despre istoria pluralismului politic în Moldova.
Your browser doesn’t support HTML5
Un punct de vedere de Gheorghe Cojocaru
Gheorghe Cojocaru: „Pluralismul politic și pluripartitismul, care par astăzi niște chestiuni de rutină, au revenit în spațiul actual al Republicii Moldova exact trei decenii în urmă, în 1999, după constituirea Frontului Popular din Moldova în contextul proceselor de aprofundare a programului de „perestroika” al lui Mihail Gorbaciov. Apariția Frontului Popular în spațiul public marca un punct de cotitură în mișcarea de emancipare națională, înviorând peisajul sumbru al dominației unui singur partid, al celui comunist, și imprimând mai mult dinamism și coerență aspirațiilor populare.”
Europa Liberă: Cu toate acestea, sistemul partidului unic rămânea în continuare, practic, neatins. Aparatul de partid controla toate sferele vieții social-economice, administrative...
Gheorghe Cojocaru
Gheorghe Cojocaru: „Da, se va scurge ceva timp până când Partidul Comunist va fi lipsit de statutul său constituțional de avangardă a societății, vor trece mai bine de doi ani până când va fi scos în afara legii în urma puciului din august de la Moscova, dar lumea ieșea masiv în stradă atunci revendicând drepturile și libertățile fundamentale ale omului, dreptul la limba maternă și la alfabetul latin. Strada lansa noi lideri, în special din mediul intelectual al scriitorilor, oamenilor de știință și de cultură, care se vor situa în fruntea mișcării democratice și naționale.”
Europa Liberă: Dar nu numai în stradă se cunosc și se promovează lideri noi și din mediul autorităților de atunci erau promovate personalități așa ca Mircea Snegur, ales ulterior în funcția de președinte al Republicii Moldova. Ce se urmărea prin aceste mișcări?
Gheorghe Cojocaru: „Sub presiunea evoluțiilor sociale și urmărind să nu piardă puterea în noile circumstanțe, aparatul de partid în disperare de cauză era în căutarea unor personalități verificate ideologic, cu autoritate și cu priză la publicul larg. Nu întâmplător alegerea a căzut asupra lui Mircea Snegur, secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei, propus și ales președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești în ziua de 29 iulie 1989. Între altele, în ziua în care acum trei decenii era ales în fruntea Legislativului de atunci, Snegur declara cu nonșalanță că încă nu se documentase suficient în chestiunea identității limbii moldovenești și celei române. Cu toate acestea, Mircea Snegur a susținut revenirea la alfabetul latin și adoptarea legii privind limba de stat, însă îi va trebui, apropo, mai mult de un mandat de cinci ani de președinte ales pentru a se dumeri asupra unității limbii pe ambele maluri ale Prutului.”
Europa Liberă: Cum se lămurește totuși că la distanța de trei decenii, în condițiile democrației pentru care s-a luptat atunci în stradă și s-au făcut sacrificii, când pluripartitismul este astăzi un element firesc al democrației, se aud apeluri de a interzice anumite partide politice? Și aici ne referim la aluziile care s-au făcut la adresa Partidului Democrat.
Gheorghe Cojocaru: „Nu apelurile unor persoane, ci legea trebuie să primeze în cazul în care apar întrebări legitime în legătură cu activitatea unor partide politice. În Republica Moldova a fost interzis, în 1991, Partidul Comunist pentru ca ulterior să fie repus în legalitate și în 2001 să vină la putere. Concluzia care se impune este că justiția este cea care trebuie să-și spună cuvântul înainte de toate și nu resentimentele din spațiul public, oricât de justificate ar fi acestea.”