Gheorghe Cojocaru: „La împlinirea a 26 de ani de la războiul de la Nistru, cele două maluri ale vechiului fluviu rămân în continuare separate și izolate unul de altul, deși se părea într-un moment dat că autoritățile de la Chișinău și administrația de la Tiraspol au și ajuns la o anumită înțelegere în ceea ce privește rezolvarea de comun acord a unor probleme cu care se confruntă oamenii în fiecare zi, atât cei din stânga, cât și cei din dreapta Nistrului. Opțiunea pentru tactica „pașilor mici”, dar cu impact direct asupra vieții oamenilor, nu este abandonată, însă, cu toate acestea, dificultățile de parcurs sunt prea multe și de natură practic insurmontabilă pentru a se ajunge la o nouă calitate a relațiilor cu conducerea de peste Nistru.”
Your browser doesn’t support HTML5
Gheorghe Cojocaru: „Miza pe confruntarea cu autoritățile de la Chișinău este extrem de periculoasă”
Europa Liberă: Urmărim atitudini diverse față de această tactică a „pașilor mici”. Unii spun că este un măr otrăvit, iar părtașii „pașilor mici” spun că alt gen de relații, de fapt, nu a dat roade.
Gheorghe Cojocaru: „Nici această tactică nu trebuie privită ca un panaceu. Roadele acestor „pași mărunți”, cu condiția ca aceștia să se facă în bună înțelegere și în stânga, și în dreapta Nistrului, vor putea fi culese mai târziu când în cel mai optimist caz, să admitem, se va crea un climat de mai multă încredere între administrația de la Tiraspol și conducerea de la Chișinău. Însă, așa cum se constată, astăzi zăngănitul armelor de peste Nistru nu este un factor care să încurajeze dialogul cu autoritățile Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Conducerea de la Chișinău este nevoită să accepte fanioanele tricolore pe care, iată, vedem, le afișează zeci de primării din dreapta Nistrului. În ce măsură influențează poziția Tiraspolului acest gen de demersuri pentru unirea cu România?
Fie că administrația de la Tiraspol consideră că ceea ce se întâmplă în dreapta Nistrului nu ține de sfera sa de competență, fie că este vorba de o abordare pragmatică...
Gheorghe Cojocaru: „În niciun fel. Cel puțin, deocamdată, administrația de la Tiraspol nu pare să fie deranjată de aceste declarații în favoarea unirii cu România. Fie că administrația de la Tiraspol consideră că ceea ce se întâmplă în dreapta Nistrului nu ține de sfera sa de competență, fie că este vorba de o abordare pragmatică a acestei chestiuni, mai ales că economia transnistreană este strâns conectată la spațiul economic românesc, fie că la mijloc sunt alte considerente.”
Europa Liberă: După ce Tiraspolul rămâne imperturbabil, așa cum spuneți Dvs., Comratul vedem că se agită, se aud critici dure la adresa conducerii de la Chișinău. Să fie oare o simplă instrumentare electorală a unui demers politic?
Gheorghe Cojocaru: „Nu numai critici, ci și cerințe ultimative, și amenințări deschise, inacceptabile ca fond și formă. Se aud chemări de a da curs hotărârii de desprindere a enclavei găgăuze de Republica Moldova, conform rezultatelor unui referendum ilegal din 2014 sau de a declara 2018 drept anul în care se împlinesc 100 de ani „de la ocuparea Basarabiei de către România”.
Dacă anumite rezerve din partea populației găgăuze ar fi de înțeles în acest sens, reacția disproporționată a Comratului la ceea ce decid primăriile unor sate este o dovadă a închiderii și inadaptării sale la realitățile actuale din Republica Moldova. Miza pe sfidarea și confruntarea cu autoritățile de la Chișinău este o miză extrem de periculoasă. Pentru a realiza aceasta este suficientă o scurtă privire asupra estului Ucrainei de astăzi.”