Am mers într-o zi cu microbuzul Chişinău-Otaci. Pe geamul de lîngă mine era lipită o dizgraţioasă gumă de mestecat. Peste două zile, în microbuzul Ungheni – Chişinău, am văzut pe scaunul din faţa mea o gumă de mestecat. Mi-am amintit pe loc că am văzut multe gume de mestecat lipite pe geamuri şi pe scaune şi în microbuzele din Chişinău.
Your browser doesn’t support HTML5
Gume de mestecat folosite… în microbuze
Nişte oameni rumegă bine gume în transportul în comun, apoi le scot, pline de salivă, din cavităţile bucale şi le lipesc de geamuri şi de scaune. Ulterior, alţi pasageri sunt obligaţi să contemple aceste mostre ale bădărăniei. Uneori călătoreşti cu guma de mestecat în dreptul nasului. Ce poţi să faci? S-o dezlipeşti tu cu degetele? Cine ştie cîţi microbi conţine acea gumă de mestecat? Cine ştie ce dinţi cariaţi au rumegat-o!
Cînd vezi aşa ceva, îţi trec prin minte o sumedenie de întrebări: De ce trebuie să călătorim cu gumele de mestecat, trecute prin guri străine, în preajmă? Ce fel de transport în comun e acela ale cărui scaune şi geamuri sunt garnisite cu gume de mestecat folosite? Cine sunt indivizii care rumegă şi lipesc apoi gumele pe scaune? De ce fac ei asta? De ce şoferii şi proprietarii microbuzelor nu sunt deranjaţi de aceste mostre ale bădărăniei? Multe întrebări apar şi dacă încerci să găseşti răspunsuri la ele, ajungi într-un impas. Răspunsuri nu prea există.
Aici e RM, e spaţiul tranziţiei eterne. Realitatea asta nu prea poate fi remodelată. Ori o accepţi aşa cum e, ori dai bir cu fugiţii.