Începutul lui iulie 2023 stând sub semnul Centenarului poetei poloneze, laureată a Premiul Nobel pentru Literatură (1996), Wislawa Szymborska (2 iulie 1923 – 1 februarie 2012); sfârşitul de lună, uniunile de creaţie din RM votează în Consilii candidaturile lor pentru Premiul Naţional în domeniul artelor, c-o fi vorba de Literatură, Teatru, Muzică, Arte plastice etc. (Între timp, aflu cu tristeţe de moartea scriitorului ceh Milan Kundera (1 aprilie 1929 – 11 iulie 2023), care aşa şi n-a luat Premiul Nobel, deşi îl merita cu brio…) Fără să existe o dezbatere publică sau cel puţin să-şi anunţe fiecare uniune de creaţie candidatul, dosarele ajung la Guvern, după care un juriu cu premierul în frunte votează la grămadă cele 10 (în alţi ani, 7) premii, chemate să recompenseze performanţa în Ştiinţă, Societate, Cultură sau Sport… (Am propus în câteva rânduri Consiliului USM ca nominalizările la Premiul Naţional – cel puţin în domeniul Literaturii – să se facă din timp, cu publicarea numelor & titlurilor de carte ce-au întrunit sufragiile colegilor în presă, în ideea unei dezbateri publice, de vreme ce banii pentru premii vin de la buget. Mi se pare absolut firesc ca publicaţiile de specialitate, atâtea câte au rămas să aibă un cuvânt de spus, la fel şi cei din domeniul editării de carte. Şi – ioc!)
În dimineaţa asta, pe reţelele de socializare circula o postare cu cuvântarea preşedintei Maia Sandu în Parlamentul Moldovei din 26 iulie 2021, din care reţin:
„În domeniul culturii avem nevoie de o nouă paradigmă de dezvoltare. Cultura trebuie privită nu ca un domeniu greoi, sărac și greu de întreținut, ci ca un generator de valoare reală pentru cetățeni și pentru societate. Iar pentru a genera valoare economică și socială, cultura trebuie sprijinită ca să funcționeze în strânsă relație cu celelalte sectoare. Astfel, avem nevoie de o reorganizare din temelii a sectorului, pentru a asigura condiții elementare legale, financiare, fiscale și de protecție socială pentru actorii culturali și organizațiile din domeniu, în mod prioritar pentru sectorul asociativ și cel privat.”
Frumos, nu-i aşa? întrebarea este dacă structurile moştenite de la defuncta URSS sunt apte să genereze „o nouă paradigmă”, în vederea acestei „reorganizări din temelii a sectorului”. Ei bine, Premiul Naţional al RM este un test în acest sens, lista cu propuneri a fiecărei uniuni fiind hârtia de turnesol – în funcţie de numele ce se regăsesc, se poate vorbi fie de o validare, în ochii societăţii, fie de o dezavuare a respectivei structuri. (Ierte-mi-se că revin la episodul sinistru din august 2016, cu aceeaşi întrebare: Ce a avut de câştigat Uniunea Scriitorilor din Moldova odată cu acordarea Premiului Naţional pentru Literatură unui plagiator & blogger de tristă faimă? Cel puţin să se fi desolidarizat de impostor! Ca să nu mai zic că ar fi fost cazul să i se retragă, după scandalul din presă…) Or, Premiul Naţional nu se acordă de către uniunile de creaţie, statul este cel care o face – sigur, la recomandarea respectivelor uniuni –, purtând întreaga responsabilitate pentru cei/cele pe care-i onorează.
Amintesc că anul 2023 este, într-un fel, anul 48-iştilor basarabeni – mă refer la poeţii & romancierii născuţi în 1948 (Iulian Filip, Nicolae Rusu, Marcela Benea, Andrei Ţurcanu, dar şi la regretaţii Nicolae Dabija, Eugen Cioclea); vreau să cred că Uniunea Scriitorilor din Moldova va propune-o la Premiul Naţional pe poeta Marcela Benea (altminteri, înaintată de USM şi în 2016, când PD-ul lui Plahotniuc şi-a premiat bloggerul plagiator), întâi, că e o Mare Poetă, poate chiar cea mai importantă pe care a dat-o acest pământ, dar şi pentru a şterge dezonoarea acelui premiu furat din 2016. În cazul în care n-o face, am la rându-mi dreptul s-o propun, în calitate de laureat, ceea ce am şi făcut încă în 2016 – recomandarea mea & dosarul Marcelei Benea aflându-se de-atunci la ministerul Culturii.
P.S. Tocmai am primit coperta antologiei Poemès pour fêter l’indépendence. Anthologie de poésie moldave, semnată de Doina Ioanid şi Jan H. Mysjkin, apărută la Paris (voi reveni cu o prezentare amplă odată ajunsă cartea la mine) – cap de serie este, fireşte, Marcela Benea. Ar fi o mare onoare pentru Republica Moldova s-o recunoască în sfârşit pe Marcela Benea la ea acasă, după ce că poeta face cinste literelor române pe alte meridiane!