Cine urmăreşte postările şi comentariile pe reţelele de socializare ştie că, de multe ori, acolo domină tonul suburban. Înjurături, jigniri şi lovituri verbale sub centură sunt aproape ceva obişnuit.
Your browser doesn’t support HTML5
Huliganism în lumea artei
Discursul urii, apologia extremismului, incitări la violenţă au devenit fenomene pe care unii ori le ignoră, ori la stimulează. De obicei, algoritmele reţelelor nici măcar identifică formele discursului care, practic, ar intra sub incidenţa codului penal.
### Vezi și... ### Frica socială, xenofobia și homofobia se hrănesc din discursul urii (studiu Promo-LEX)Ura, violenţa şi jignirile sunt fenomene care nu se limitează la spaţiul digital. Întâlnite în spaţiul real, aceste fenomene devin palpabile, asemenea gestului condamnabil al şefului secţiei de balet al Operei de Stat din Hanovra, capitala landului federal german Saxonia Inferioară. Marco Goecke, aşa se numeşte şeful balerinilor din Hanovra, a fost demis după ce a atacat-o pe o cronicară a ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung, fiindcă aceasta a îndrăznit să critice un spectacol montat de el.
Sâmbăta trecută, a avut loc la Hanovra premiera unui spectacol, intitulat: „Credinţă, dragoste, speranţă” („Glaube – Liebe – Hoffnung“) la care a fost prezentă şi jurnalista de la Frankfurter Allgemeine, Wiebke Hüster. În timpul pauzei, Goecke s-a apropiat de jurnalistă, a început s-o înjure şi i-a aruncat în faţă fecale de câine pe care le avea într-o pungă. Apoi a ameninţat-o că nu îi mai va da voie să intre în clădirea operei de stat. Cei care au fost martori ai scenei incredibile nu au intervenit.
Victima atacului din partea coreografului violent a înaintat o plângere penală. Autorităţile au demarat o anchetă. Presa germană a comentat pe larg acest incident nemaipomenit, iar Asociaţia Jurnaliştilor a vorbit despre un atac asupra libertăţii de exprimare. Între timp, directorul violent şi-a cerut scuze, afirmând că ceea ce a făcut a fost doar rezultatul unei „reacţii pripite” („Überreaktion”).
În mai multe articole s-a amintit de întâmplări similare care, totuşi, nu au degenerat într-un gest atât de abject.
Moldova, Neuer Weg, 17 februarie 2023
Un cronicar pălmuit de către un actor timişorean
O întâmplare oarecum asemănătoare cu cea din Hanovra a avut loc în 1979 şi în România ceauşistă. Un actor care se credea infailibil l-a pălmuit atunci pe un cronicar. Actorul era supărat pe cronicar fiindcă acesta a criticat un spectacol în care a jucat. Într-un articol, apărut în cotidianul bucureştean „Neuer Weg” (din 6 2. 1979) sub titlul „Palme pentru recenzent”, gestul agresiv a fost descris ca un act de huliganism intolerabil.
Cititorii ziarului au aflat atunci că victima este cronicarul Richard Wagner, iar agresorul este Alexander Ternovits, cunoscut publicului pentru rolurile jucate în câteva filme şi mai ales pentru cele jucate pe scena Teatrului Naţional din Timişoara şi pe cea a Teatrului German de Stat din acelaşi oraş.
Abia după deschiderea arhivelor Securităţii s-a aflat că Ternovits („Matei“, „H2“) a fost un colaborator apreciat de către poliţia politică pentru furnizarea unor informaţii operative valoroase. Pentru activitatea sa secretă, care a început în 1967 şi s-a încheiat în 1990, a fost recompensat şi s-a bucurat de facilităţi speciale. Profitând de această relaţie ascunsă, Ternovits (distins, în 2006, cu „Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria D — Arta spectacolului“, şi declarat, în 2007, cetăţean de onoare al oraşului Timişoara) s-a considerat inatacabil, crezând că stă deasupra legii şi că ar avea dreptul de a pălmui un critic.