Igor Munteanu: proiectul de rezoluţie ONU şi șovăielile guvernării de la Chișinău

Criza de la Chișinău coincide cu eforturile pe plan extern ale guvernării să obțină, la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, adoptarea unei rezoluții în care Rusiei i s-ar cere retragerea Grupului Operativ de Trupe Ruse din regiunea transnistreană. Efortul a eșuat anul trecut, acum s-a mers pe o altă cale mai cu șanse, dar unii, ca fostul ambasador moldovean în Statele Unite, Igor Munteanu, spun că rezoluția propusă de Chișinău ar menaja Moscova prea tare​.

Igor Munteanu

​Igor Munteanu: „În general, eu cred că această rezoluție este un fapt pozitiv în practica diplomatică a Republicii Moldova și că asemenea inițiative trebuie să fie continuate. Pentru că atunci când ții pauză și nimeni nu știe de preocupările și riscurile tale de securitate nu te ajută nimeni și, în general, rămâi cu probleme nerezolvate. Noi avem această rezoluție sprijinită de Canada, Estonia, Georgia, Letonia, Lituania, România și Ucraina. Deci, un grup suficient de relevant pentru ca să credem că și alte țări vor sprijini această rezoluție. Problema nici nu se pune dacă o sută de procente vor sprijini.

Igor Munteanu despre proiectul de rezoluţie la ONU şi stilul şovăielnic al guvernării

Acceptarea acestei preocupări de securitate națională pentru Republica Moldova de către un număr suficient de mare de țări și faptul că Republica Moldova pune chiar în titlul acestui proiect de rezoluție: „Evacuarea completă și necondiționată a trupelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova” arată o anumită deschidere sau un început de fermitate în formularea și articularea intereselor sale naționale.

Faptul este că întotdeauna apar și alte elemente care nu s-au inclus - ori au fost neglijate, ori omise – în proiectul de rezoluție și asta, într-un fel, creează câmpul pentru a dezbate raționalitatea și conceptul pe care îl promovează Republica Moldova. Printre omisiunile cele mai evidente ale acestui proiect de rezoluție aș putea menționa faptul că lipsește orice referință la misiunea de pacificare, care este o misiune vetustă, adică depășită în timp, și care a devenit o piedică în sine în calea reglementării politice și un instrument de manipulare din partea Federației Ruse, care utilizează astfel trupele sale în regiune sub mai multe ipostaze și sub mai multe egide.

A doua omisiune importantă pe care eu aș considera-o este că nu se cer niște sancțiuni clare din partea Republicii Moldova pentru nerespectarea obligației de evacuarea trupelor străine din partea Federației Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Și acest lucru ar fi fost posibil, dacă, de exemplu, autorii acestui proiect de rezoluție ar fi gândit conceptual mai larg ceea ce se cere în cadrul adunării a ONU. Situația din zona de securitate, exercițiile militare din ultima vreme, ele sunt menționate, dar ele nu sunt factual susținute, sprijinite de niște argumente care ar arăta că trupele paramilitare transnistrene sunt, de fapt, sprijinite militar și financiar pentru ca să se extindă și, într-un fel, să fie un factor de insecuritate în toată regiunea. Federația Rusă este principalul sponsor al acestui regim militarizat din partea stânga a Nistrului și despre acest lucru nu se prea vorbește în proiectul de rezoluție.”

Europa Liberă: Diplomația moldovenească, de exemplu, ar putea spune că rezoluția, în felul în care arată, e un rezultat al negocierilor, inclusiv cu state mari, pentru care Moldova poate nu este atât de importantă, e un simplu punct pe hartă, state pe care, poate, le-au convins să voteze pentru această rezoluție. Pentru dumneavoastră ar suna ca valabil un astfel de argument?

Igor Munteanu: „Total nevalabil, pentru că, din momentul în care faci pași mici, atunci când, după reuniunea de la Roma, emisarul de politică externă așa-zis al Transnistriei spune că: „Planul nostru de consolidare al statului transnistrean și de unire cu Rusia rămâne neschimbat”, în cazul acesta îți dai seama că toate acțiunile pe care le-au întreprins și facilitatorii, și mediatorii, și alte entități, a fost un eșec. Pentru că nu s-a schimbat nimic în montura ideologică a acelor care au reprezentat această regiune separatistă la Roma sau în alte capitale. Respectiv, este nevoie de o schimbare a paradigmei. Dacă, de exemplu, vii la New York cu asemenea proiect de rezoluție, trebuie să ai în spate o construcție.

Aici apare o altă omisiune importantă: iată, de exemplu, pe data de 18 iunie 2018, deci luna asta, Ucraina a lansat o nouă rezoluție tot în ONU pe tema extinderii sancțiunilor economice aplicate Rusiei pentru anexarea Crimeii. Aceste sancțiuni, evident, sunt orientate spre companiile care continuă să dorească să facă comerț cu peninsula. Federația Rusă continuă să profite de anumite avantaje economice datorită faptului că, practic, statul ucrainean a fost scos din peninsulă și, evident, că această anexare abuzivă a teritoriului a prejudiciat extrem de mult structura economică a statului ucrainean.

Noi de ce nu facem nicio conexiune între ceea ce cerem – evacuarea necondiționată a trupelor militare cu sancțiuni economice impuse celor care profită de faptul că statul moldovenesc a fost fugărit din regiunea transnistreană? Marii moguli oligarhici ai Federației Ruse au intrat și, practic, au căpușit economia regiunii, alungând interesele statului Republica Moldova din regiune. Noi de ce nu avem nicio idee în privința sancțiunilor economice, pentru faptul că anumite grupuri oligarhice profită de slăbiciunea statului moldovenesc în stânga Nistrului?

Deci, toate aceste omisiuni vorbesc despre faptul că această declarație, rezoluție în ONU nu este singurul document și instrument prin care putem să atingem scopurile pe care ni le propunem. Și, doi, dacă spunem că avem scopuri clare de integrare, atunci lipsește documentul de bază, o politică unitară a statului în domeniul reintegrării Transnistriei. Pentru că, dacă nu îl avem, toată lumea arată cu degetul la slăbiciunile conceptuale ale poziției Chișinăului în acest domeniu.”

Europa Liberă: În unele comentarii, domnule Munteanu, a apărut teza nefavorabilă puterii de la Chișinău, potrivit căreia rezoluția este scrisă cumva de parcă nu ar vrea să supere Rusia, pentru că acest text nu cere înlocuirea pacificatorilor cu misiuni internaționale, pentru că nu avansează un termen pentru retragerea GOTR, termen concret. Dumneavoastră cum priviți astfel de idei?

Igor Munteanu: „Sunt critici valabile. Există o anumită inconsistență între mesajul formulat la tribuna ONU și în formatele astea excesiv de prietenoase între grupurile oligarhice între malul drept și malul stâng al Nistrului, uitându-se de faptul că Federația Rusă s-a angajat în contextul summitului din 1999 de la Istanbul să-și retragă trupele și că au existat niște termene. Aceste termene, chiar dacă au fost date peste cap, ele trebuie să fie repetate în orice document.

În al doilea rând, criticile la care dumneavoastră faceți referință susțineau în felul următor: nu există niciun fel de legătură cauzală între această rezoluție și faptul că o sentință a Curții Europene pentru Drepturile Omului a găsit vinovată Federația Rusă de încarcerarea grupului Ilașcu. Aceste lucruri nu sunt menționate în proiectul de rezoluție și nu înțeleg de ce noi, Republica Moldova, nu facem un caz special de forță majoră atunci când autoritățile transnistrene imobilizează cetățenii, le interzic circulația în ambele sensuri, creează noi posturi de control și obstacole în calea circulației libere, piedici în procesul de învățare în limba maternă, în limba română, pentru populația din stânga Nistrului. Și noi ne facem că nu vedem.

Elementul militar este esențial, dar el trebuie să fie legat de procesul de militarizare al acestei regiuni sub egida și sub pavăza Federației Ruse. Doar în acest fel am fi putut, spre exemplu, să cerem o monitorizare a dimensiunii de securitate în regiune. Din partea Consiliului de Securitate al ONU am fi putut să cerem o raportare mult mai comprehensivă din partea forumurilor internaționale asupra dimensiunii drepturilor omului, asupra zonei de securitate, asupra felului în care misiunea de pacificare trilaterală, așa cum se numește, nu se supune niciunor standarde internaționale. Deci, aceste elemente lipsesc și fac oarecum un deserviciu interesului Republicii Moldova de a schimba paradigma și de a fi un actor nepasiv, un actor activ în procesul de recuperare al controlului asupra teritoriului separatist.”

Europa Liberă: Este această rezoluție sau nu o acțiune electorală a Partidului Democrat? Dumneavoastră personal cum răspundeți?

Igor Munteanu: „Orice acțiuni care, de exemplu, nu sunt duse până la capăt pot fi interpretate ca fiind acțiuni speculative: dacă spui A, trebuie să spui și B. Dacă, de exemplu, Curtea Constituțională te obligă să tratezi teritoriul din stânga Nistrului în calitate de teritoriu ocupat, de ce nu o spui în proiectul de rezoluție? Și atunci, evident că sunt iscate diverse suspiciuni asupra caracterului superficial și electoralist al unor demersuri de acest gen - atunci când nu ți-ai făcut tema pentru acasă, când nu ai pus instrumentele și nu ți-ai instalat politicile de care ai nevoie pentru ca demersul tău să fie tratat cu cea mai mare seriozitate de către actorii internaționali.

Acesta este stilul de guvernare al PD-PSRM: stilul șovăitor, stilul de a spune despre toate și de a nu spune despre nimic. Asta este maniera în care probleme de securitate naționale sunt tratate adeseori superfluu, fără o competență necesară. Drept rezultat servește și faptul că această rezoluție ar fi fost necesară de adoptat încă anul trecut, la Adunarea Generală a Națiunilor Unite din septembrie-octombrie.

Toate aceste amânări vorbesc despre insuccese, și nu despre succese. Și vorbește despre imposibilitate în a formula o politică integrată, unitară la nivelul statului Republica Moldova față de această bucată de teritoriu în care sunt dislocate extrem de multe trupe militare și prea puțină voință politică de negociere. Pentru ca să reconstruiești sau să schimbi paradigma trebuie să manifești voință politică. Trebuie, într-un fel, să mergi nu doar la concesii unilaterale, chiar dacă sunt cerute de cancelarii la care noi privim cu simpatie, dar trebuie să ai în cap propriul interes. Și interesul este de a recupera controlul constituțional asupra acestui teritoriu prin mijloacele disponibile, prin sancțiuni economice îndreptate împotriva celora care se împotrivesc reintegrării și prin sancțiuni targhetate asupra militarilor străini care sunt dislocați fără asentimentul constituțional al autorităților din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Acest stil șovăielnic, din punctul dumneavoastră de vedere, ar putea trăda și un interes al PD ca, eventual, după alegeri să încerce o reapropiere de Rusia? Sau nu ați merge atât de departe?

Munteanu: „Orice este posibil din momentul în care stilul la care am făcut referință anterior este un stil tranzacționalist, este stilul de a căuta împăcări, avantaje fără a ține seama de liniile roșii. Incoerența dintre pozițiile pe care le formulează președintele Dodon și prim-ministrul Filip, diferențele dintre Guvernul Republicii Moldova și anumiți lideri de partid, inclusiv partidul din care face parte domnul Filip, trădează anumite ezitări, șovăiri, neclarități conceptuale și, evident, vorbesc despre slăbiciunile intrinsece, interioare ale actualei coaliții de guvernare, care pune accent în special pe PR, pe comunicare externă și nu pune accent pe lucrul de acasă care trebuie făcut și nimeni nu o să-l facă: întărirea, consolidarea statului de drept, sancționarea celor care participă la evaziuni fiscale în regiunea separatistă, beneficiile care sunt utilizate de grupuri de moguli din Transnistria în detrimentul interesului cetățenilor, mă refer la contractul de energie.

Toate aceste lucruri vorbesc despre lipsa unei politici unitare de reglementare a conflictului transnistrean, care să fie consolidată și întărită pe piloni democratici. Nu poți avea niciun fel de progres în reglementarea transnistreană fără transparență, fără focus strategic și fără democratizarea regiunii și evacuarea deplină a trupelor rusești din zona noastră.”