Mizele sunt mari pentru Europa. În joc sunt „consensul despre importanța instituțiilor globale și regionale: ONU, NATO, UE, alianța transatlantică, sistemul de drepturile omului și sistemul economic”, explică pentru Council for Foreign Relations Patrycja Sasnal, directoarea de cercetare la Institutul pentru Afaceri Externe din Polonia.
Dacă Europa s-ar aștepta la stabilitate și menținerea statului de drept de la democrata Kamala Harris, care a fost mâna dreaptă a președintelui Joe Biden în ultimii patru ani, o nouă președinție a lui Doland Trump ar putea amenința Europa. Și nu e doar o amenințare abstractă, un sentiment neîntemeiat.
În 2020, Trump îi spunea pe față președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen: „trebuie să înțelegi că dacă Europa e atacată, nu vom veni niciodată în ajutorul vostru și nu vă vom sprijini. Apropo, NATO e moartă, și vom pleca, vom părăsi NATO. A, și îmi datorezi 400 de miliarde de dolari, pentru că voi nemții n-ați plătit ce aveați de plătit pentru apărare”.
E posibil ca, indiferent cine va ajunge la Casa Albă, SUA să dea un pas înapoi din afacerile europenilor și să se preocupe mai mult de chestiuni interne și de rivalitatea cu China. Europenii se pregătesc pentru un scenariu în care vor trebui să sprijine singuri Ucraina, poate chiar și NATO, în timp ce multe țări riscă să piardă un partener de dialog esențial.
Ivo Daalder, fostul ambasador al SUA la NATO (2009-2013), explică pentru Politico că Europa poate, totuși, rezista unei astfel de retrageri a Americii de pe scena internațională.
Ce n-ar putea duce, însă, ar fi noul imbold pe care o victorie MAGA l-ar acorda celor din tabăra... MEGA. Premierul Ungariei, Viktor Orban, a copiat sloganul lui Trump (luat, la rândul său, din candidatura lui Reagan), Make America Great Again, și l-a adaptat pentru Europa. O victorie Trump ar putea încuraja „Orbanizarea” Europei.
Orban s-a mândrit chiar zilele trecute că a vorbit la telefon cu Trump și i-a urat succes la alegeri.
Europenii... neorbaniști ar alege-o pe Harris
Cum ar vota europenii, care privesc din afară alegerile americane?
Un sondaj desfășurat în câteva țări occidentale arată că majoritatea ar alege-o pe Harris.
Până și dintre cei care susțin extrema dreaptă, în Suedia și Franța tot pe Harris ar alege-o. Majoritatea celor întrebați spun că Trump ar fi un președinte rău sau groaznic, iar mulți se așteaptă la violențe în SUA dacă va câștiga candidata democrată.
„Europa așteaptă previzibilitate de la Washington”, afirmă Ian Lesser, cercetător la German Marshall Fund.
„Nu pot îndulci acest avertisment. Donald Trump este coșmarul Europei”, spune la rândul ei pentru BBC Rose Gottemoeller, fosta sub-secretară generală a NATO (2016-2019). Ea consideră că alianța ar ajunge pe mâini bune dacă la Washington ar ajunge candidata democrată.
Relațiile cu cei mai importanți parteneri
Pentru multe dintre statele europene, alianța cu SUA a existat dinaintea apartenenței la UE, chiar și dinaintea existenței UE - pentru unele. Relația cu Washingtonul este esențială nu doar pentru state ca Franța și Germania, partenerii europeni cei mai importanți din mandatul lui Biden, dar a fost definitorie, de exemplu, pentru soarta Kosovo sau pentru actualul echilibru (precar, dar existent) al Bosniei-Herțegovina.
Franța, care insistă că Europa trebuie să stabiliească mecanisme „reziliente la Trump”, se pregătește deja pentru scenariul unei victorii a republicanului, studiind diferitele scenarii. Oficialii de la Paris analizează cu seriozitate „anturajul său, poziția sa asupra Ucrainei, Uniunii Europene și apărării”.
Dacă americanii se vor retrage de pe scena europeană, francezii vor să preia un rol mai important în coordonarea continentului. Emmanuel Macron cu Donald Trump la comemorarea D-Day din Normandia, 6 iunie 2019.
Pesimismul cultural al francezilor ar putea fi un avantaj în relația cu Washingtonul, însă Parisul va trebui să se pregătească să gestioneze și efectele secundare ale unui nou mandat Trump - posibila destrămare a intereselor europene, care vor avea nevoie să fie reunite sub conducerea altcuiva. Francezii sunt mai mult decât dornici să-și asume acest rol.
De celalată parte, la Berlin este încă proaspătă amintirea relațiilor bilaterale tensionate cu SUA din timpul primei președinții a lui Trump. Republicanul are probleme cu cheltuilelile pe apărare ale nemților, despre care spune că sunt insuficiente, însă impactul cel mai puternic l-ar resimți economia. Cele două țări sunt foarte interdependente în exporturi, astfel că planul protecționist al lui Trump ar dăuna ambelor țări.
Dacă Harris va veni la Casa Albă, relațiile SUA-Germania vor rămâne ca în mandatul lui Biden. O președinție Trump ar putea fi o binecuvântare neașteptată pentru coaliția slabă de la Berlin, care ar fi forțată să se fortifice. Joe Biden și Olaf Scholz la Berlin, 18 octombrie 2024.
Singurul mod în care o președinție Trump ar fi în avantajul Germaniei este că ar pune presiune pe actuala coaliție la guvernare să treacă peste diviziunile interne și să prezinte un front mai unit.
Partenerii europeni se pregătesc să conteze mai puțin în ochii Washingtonului, indiferent de cine se va instala în Casa Albă. Alegerile americane s-ar putea lăsa cu instabilitate majoră, astfel că ar putea urma luni bune sau chiar ani în care guvernul de la Washington va fi un partener cel puțin haotic.
Americanii care susțin retragerea din implicarea în Europa consideră că țările de pe continent se descurcă singure. Avertismentul experților, însă, este că europenii s-au putut dezvolta în pace în ultimii 80 de ani tocmai mulțumită implicării americane, prin planul economic Marshall de după 1945 și prin susținerea NATO.
„Cei ce pun America pe primul loc se gândesc că SUA poate beneficia de pe urma unei Europe stabile fără să plătească costul”, punctează Foreign Policy.
În schimb, pe continent ar avea de câștigat de pe urma unei noi președinții Trump polul iliberal din UE, în frunte cu premierul maghiar Viktor Orban. Cei doi au o relație bună și sunt văzuți drept reprezentanții transatlantici ai mișcării de dreapta conservatoare.
Extrema dreaptă a câștigat mult în alegerile de anul acesta din Europa (în alegerile europarlamentare, în Franța, Austria, Germania), iar o relație bună cu autoritățile de la Washington, într-o administrație Trump, n-ar face decât să îi ofere și mai multe oportunități.
Relația cu NATO
Relația SUA cu NATO în următorul mandat ar putea avea un impact enorm și asupra războiului din Ucraina - însă, înainte de a aborda subiectul războiului, ce s-ar putea întâmpla cu alianța?
Oficialii NATO se așteaptă ca SUA să dea un pas înapoi în alianță indiferent de câștigătorul alegerilor, așteptându-se la statele europene să preia mai multă responsabilitate.
Președintele Joe Biden semnează documentele care susțin aderarea Suediei și Finlandei la NATO. Lângă el, vicepreședinta Kamala Harris și ambasadorii Suediei, Karin Olofsdotter și Finlandei, Mikko Haurala. Washington, 9 august 2022.
Experții în securitate și relații internaționale se așteaptă, aproape în unanimitate, la un grad de retragere a SUA din NATO. Acest lucru ar pune presiune pe armatele europene, care se bazează de decenii pe armele și pregătirea americană.
Acest lucru dă semne să se întâmple, într-o măsură, într-o președinție Harris. Ea ar putea rămâne un partener de încredere, dar să păstreze SUA în vârful NATO. Ar păstra în mare parte statu-quo, însă dezavantajul ar fi că n-ar împinge statele europene să-și integreze mai departe capacitățile militare.
În schimb, o președinție Trump promite să scuture sentimentul de siguranță pe care se bazează alianța nord-atlantică.
În timpul mandatului său, Trump a amenințat că va abandona orice țară NATO nu-și plătește contribuțiile, cele două procente din PIB sugerate. În timpul campaniei, a sugerat că „va încuraja Rusia să facă ce dracu’ vrea” cu statele care n-au atins ținta. Trump pare să aibă un plan clar de a reduce implicarea americană în alianța nord-atlantică, de data aceasta.
Este notoriu deja faptul că Trump are o slăbiciune pentru Putin și că se arată cel puțin îngăduitor față de intențiile Kremlinului. Donald Trump și Vladimir Putin la Osaka, 28 iunie 2019.
Anul acesta, 23 dintre cele 32 de țări din NATO au trecut de 2% din PIB cheltuit pe apărare. Germania, Olanda, Norvegia și Turcia se numără printre țările care au atins pragul pentru prima oară. În schimb, Canada, Belgia, Luxemburg, Slovenia și Spania au cheltuit cel mai puțin.
Pregătirile de „gestionare” a administrației Trump II de către alianță includ eforturi de creare a unor legături cu alți oficiali, schimbarea unor politici pentru a-l mulțumi pe Trump și impunerea unor măsuri care ar proteja prioritățile NATO de impactul lui Trump.
Pe de altă parte, dacă Trump ar împinge spre un armistițiu în Ucraina care ar satisface Rusia în vreun fel, țările est-europene din NATO se tem că Putin ar putea prinde curaj să le atace. Un raport al serviciilor de inteligență germane avertizează că Rusia ar putea ataca NATO în următorii cinci ani.
Trump ar reduce, mai mult ca sigur, suportul american pentru alianța nord-atlantică. Jens Stoltenberg, fostul secretar-general al NATO, se întâlnește cu Trump la Londra, 3 decembrie 2019.
O retragere a SUA din NATO ar putea fi de bun augur, consideră alții. Ar putea împinge Europa să-și armonizeze într-un final industria militară și să-și întărească armatele. Însă nu e clar dacă există intenția și resursele pentru a realiza o astfel de schimbare. Sau dacă ar fi, pe termen lung, o idee bună ca Europa să se înarmeze.
Nu se știe nici dacă va exista unitatea internațională, în lipsa „umbrelei” americane. Vor mai fi de acord statele europene asupra priorităților strategice și a unui plan de a răspunde la ele? Cine ar prelua conducerea în Europa? Nu ar încuraja un astfel de concurs aceleași rivalități vechi de secole pe care structurile de după cel de-al Doilea Război Mondial au încercat să le îngroape?
Ucraina
Implicarea SUA în NATO este mai importantă ca niciodată pentru statele europene, întocmai pe fondul războiului din Ucraina. Europa este, în continuare, amenințată de tendințele expensioniste ale Rusiei, de imixtinuea Kremlinului în alegeri și de manipularea opiniei publice din Occident la mâna fermelor de dezinformare ale rușilor.
De la începutul războiului din Ucraina, SUA a fost cel mai mare donator - atât financiar cât și militar - pentru guvernul de la Kiev. Este vorba de peste 84 de miliarde de euro, de la 24 februarie 2022 până vara aceasta - față de cele 118 miliarde acordate de Europa.
O retragere a Washingtonului din finanțarea Ucrainei, într-o președinție Trump, ar putea însemna că Europa va trebui să ducă aproape singură povara. Unii cred că Trump ar putea retrage până și suportul diplomatic al Washingtonului și ar fi dispus să preseze un armistițiu, în condiții defavorabile Kievului, doar ca să pună punct războiului.
Trump a dat toate indiciile că va împinge Ucraina spre un armistițiu pe care ea nu și-l dorește. Volodimir Zelenski îl întâlnește pe Trump la New York, 27 septembrie 2024.
„O pot rezolva în 24 de ore”, s-a lăudat Trump despre situația din Ucraina. Surse apropiate fostului președinte sugerează că ar avea de gând să înghețe conflictul.
O președinție Harris ar putea indica continuarea politicii de până acum - în fond, Harris a fost vicepreședintă în ultimii patru ani și co-semnatară a politicilor lui Biden. Ea a declarat că va încerca să se asigure că Ucraina va câștiga și că va obține o pace justă.
Harris a promis că va menține linia președinției Biden și va susține în continuare Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește în fața Congresului, în timp ce Kamala Harris și Nancy Pelosi îi țin în spate steagul ucrainean, Washington, 21 decembrie 2022.
Mulți dintre angajații din administrația Biden-Harris probabil vor rămâne în funcție pentru un eventual mandat Harris-Walz.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a întâlnit cu ambii candidați la președinția SUA. El își asigură cetățenii că nu l-a auzit niciodată pe Trump să zică că ar reduce ajutoarele pentru Ucraina. Întâlnirea sa cu Harris a avut rezultate mai concrete: candidata democrată a promis să continue sprijinul american pentru Kiev.
Impactul asupra Europei Centrale și de Est
Țările din centrul și estul Europei vor resimți și ele impactul alegerilor din SUA. Din nou, tema recurentă din fundalul acestor griji este stăvilirea Rusiei, însă nu e de ignorat nici relația lui Trump cu lideri autocrați, de la Budapesta, la Belgrad, la Baku.
Dacă Trump - promotor al modelului iliberal, consideră Fondul Marshall - se va întoarce la Casa Albă, e posibil ca atmosfera generală de polarizare pe care acesta o promovează să se extindă și în rândul opțiunilor țărilor din regiune, mai ales celor non-UE.
O victorie trump ar încuraja extremiștii din Europa, începând cu Viktor Orban. Premierul maghiar și Trump se întrevăd la Mar-a-Lago, 11 iulie 2024.
Pentru statele conduse de iliberali din Europa de Est, care nu au un angajament la fel de solid față de Bruxelles ca alte state europene, SUA ar putea deveni un partener alternativ. De exemplu, pentru Serbia, a cărui președinte Aleksandar Vucici înclină mai degrabă spre stilul lui Vladimir Putin decât spre libertățile din UE.
Pentru Moldova, țară a cărei cale spre Vest a fost împământenită doar odată cu referendumul, orice mișcare îndrăzneață a Moscovei - făcută atunci când Vestul este preocupat cu alte chestiuni - o poate readuce în sfera estică.
SUA este un partener strategic, dar și economic important pentru guvernul de la Chișinău. O depărtare a Americii de Europa ar putea reduce din asistența și investițiile americane în Moldova.
Harris ar menține linia lui Biden în parteneriat cu țările est-europene, inclusiv cu Moldova. Maia Sandu și Kamala Harris la Casa Albă, decembrie 2022.
Țările baltice ar beneficia cel mai mult de o continuare a politicii lui Biden, sub conducerea lui Harris, și ar suferi sub conducerea lui Trump, care se prezintă îngăduitor față de Putin. Estonia, Letonia și Lituania sunt printre cei mai mari susținători ai Ucrainei, mai ales pentru că se tem că ar putea deveni următoarele ținte dacă Putin va prinde curaj în Ucraina.
Aspectul economic are ramificații globale
New York Times scrie că aceste alegeri sunt și un referendum asupra comerțului global.
În planul lui Trump se numără noi taxe pe importuri, inclusiv din Europa. A fost anunțată o nouă abordare protecționistă pe piața americană, pentru a avansa unele sectoare ale economiei de peste ocean care sunt pe butuci după decenii de importuri din țări mai ieftine (mai ales din Asia).
Mai mult, Trump promite deportări în masă - din rândul celor mai importanți lucrători din economia americană - și atacă independența Rezervei Federale, care funcționează ca banca centrală a țării.
Împreună, astfel de măsuri ar putea duce la mai multă inflație, dacă nu chiar la stagflație (creștere economică neglijabilă + șomaj mare + inflație).
Prima președinție Trump a avut loc pe un fond propice în economia globală - lucrurile o duceau destul de bine. După pandemie și inflație, însă, tarifele la care visează Trump ar putea duce la mai multe războaie comerciale, inclusiv cu UE.
O președinție Harris, în schimb, ar menține relațiile economice SUA-UE, inclusiv pe partea de tehnologii.
Atmosfera de instabilitate globală
Un nou mandat Trump ar putea rescrie chiar principiile după care se desfășoară relațiile internaționale ale Statelor Unite.
„Alegătorii americani vor decide dacă următoarea administrație va întări angajamentul SUA față de multilateralism sau dacă va continua în direcția acțiunilor unilaterale, cu o politică externă tranzacțională”, scriu experții de la German Marshall Fund.
Dacă va câștiga Trump, instabilitatea ar putea fi un ecou și mai pronunțat al mandatului 2017-2021, în timp ce o victorie Harris ar putea duce la o răscoală a susținătorilor lui Trump, poate chiar mai mare decât cea de la 6 ianuarie 2021.
Se știe că republicanii sunt pregătiți să contesteze o potențială înfrângere, însă dacă Trump va contesta din nou rezultatul, riscă să dăuneze reputației internaționale a Statelor Unite și din legitimitatea Washingtonului de a combate acțiunile regimurilor autocrate.
Mii de republicani spun că sunt pregătiți să conteste victoria lui Harris. S-ar putea repeta incidentele din 6 ianuarie 2021, când susținătorii lui Trump au luat cu asalt Capitoliul?
Față de președinția trecută, Trump are experiență în Biroul Oval, iar „acoliții” săi, cum îi numește The Economist, acum știu mai multe despre administrație. Spre deosebire de haosul primului mandat, acum tabăra Trump are planuri concrete. Întrebarea rămâne - scrie revista britanică - „dacă instituțiile Americii vor fi capabile să-l constrângă”.
În orice caz, credibilitatea Statelor Unite pe scena internațională este pusă deja sub semnul întrebării pentru unii, mai ales pe partea stângă a spectrului politic, de atitudinea față de Rusia, comparată cu cea față de Israel.
„Actorii globali observă că SUA aplică un standard acțiunilor Rusiei în Ucraina și alt standard acțiunilor Israelului în Gaza”, potrivit lui Comfort Ero, directoarea International Crisis Group.
Este probabil ca, odată ce se vor încheia tensiunile din Orientul Mijlociu, SUA să se orienteze din ce în ce mai mult spre Asia. Competiția economică cu China, la scară globală, este următorul pas pentru SUA, anticipează experții - pentru că aceasta este considerată a fi cea mai mare amenințare.
Așadar, e posibil ca Joe Biden, în afecțiunea sa pentru Europa și formarea sa politică în timpul Războiului Rece, să fie ultimul președinte cu convingeri trans-atlantice. Harris ar putea fi un partener bun, dar fără aceeași pasiune. Cât despre Trump? Întrebați-l pe Orban.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te