„După alegerile pentru Bundestag, Germania se află într-o stare periculoasă de paralizie. Într-unul din cele mai mari şi importante landuri germane, în Saxonia Inferioară, urmează, pe data de 15 octombrie, alegeri pentru landtag [parlamentul regional]. Pînă la acea dată, politica federală va bate pasul pe loc, aşteptînd să vadă cine va prelua guvernul de la Hanovra [capitala landului]. Cancelara se cramponează de vechiul dicton, potrivit căruia nimeni să nu facă vreo mişcare care ar putea influenţa negativ campania electorală a propriului partid. Astfel, Germania are în acest moment o cancelară şi Uniunea Creştin-Democrată o şefă slăbită care, însă, mimează că dispune încă de forţă”. Acest comentariu din ziarul „Badische Neueste Nachrichten” descrie perfect starea în care se află Angela Merkel, după scrutinul catastrofal de duminică.
Dezastrul a lovit mai ales sora cea mică a Uniunii Creştin-Democrate (CDU): formaţiunea bavareză, Uniunea Creştin-Socială (CSU). Pentru partidul liderului creştin-social bavarez, Horst Seehofer, au votat doar 6,2 la sută dintre cei chemaţi la urne. Cu toate că lui Seehofer i s-a sugerat să tragă consecinţele din această înfrîngere istorică şi să demisioneze, el trage de timp şi se face că plouă. Angela Merkel are acum misiunea complicată de a găsi parteneri dornici să intre într-o viitoare coaliţie guvernamentală. Unul dintre parteneri va fi şi partidul bavarez care împreună cu creştin-democraţi alcătuieşte, în mod tradiţional, grupul parlamentar conservator. Seehofer a tot repetat că nu renunţă la promisiunile făcute în timpul campaniei electorale, şi anume că partidul nu va participa la guvernare dacă nu se va accepta plafonul de 200.000 de refugiaţi care ar putea fi primiţi anual în Germania.
Sediul cancelariatului din Berlin
Această limitare, spun juriştii germani, contravine constituţiei federale care prevede că orice persoană supusă prigoanei politice în ţara ei de origine are dreptul să ceară azil. La acest principiu constituţional şi umanitar nu vor să renunţe nici ecologiştii şi nici creştin-democraţii.
Ecologiştii au semnalat că vor da curs invitaţiei de a participa la negocieri în vederea intrării într-un viitor guvern condus de Merkel. Semnale similare au venit şi din partea Partidului Liberal (FDP). Disensiunile existente între liberali şi ecologişti privind problematica mediului pot fi rezolvate prin găsirea unor formule de compromis. Merkel, însă, va întîmpina greutăţi cu liberalii care nu vor să renunţe la linia lor, deghizată în culorile blînde ale unui protecţionism economic dur.
Cuvîntarea programatică, pro-europeană, a preşedintelui francez Emmanuel Macron a scos la iveală tocmai acest obstacol, greu de trecut atît pentru Merkel, cît şi pentru ecologişti. Presa a colportat o aserţiune a lui Macron, bineînţeles neconfirmată oficial, care ar fi spus, că intrarea liberalilor într-un viitor guvern federal „înseamnă moartea sa” – politică. Liberalii se împotrivesc atît propunerii franceze privind un buget european al ţărilor din zona euro, cît şi unui minister comun al finanţelor.
Naţionaliştii germani, care prin partidul autoritar şi etnopopulist Alternativa pentru Germania (AfD) sînt reprezentaţi acum în parlament, aplaudă, bineînţeles în surdină, linia liberalilor, considerînd-o opusă procesului de integrare. Viziunea lui Macron despre o viitoare „naţiune europeană” nu este acceptabilă nici pentru creştin-socialii din Bavaria, nici pentru aripa conservatoare a Uniunii Creştin-Democrate – aşa numitul „Cerc de la Berlin”. Conservatorii „cerchişti” chiar au cerut demisia lui Merkel din fruntea partidului.
Este evident că poziţia lui Merkel a fost afectată în urma alegerilor. E greu de anticipat dacă va reuşi să cimenteze o alianţa formată din creştin-democraţi, creştin-sociali, liberali şi ecologişti. Social-democraţii oricum au ieşit din joc şi nu vor accepta să intre din nou într-o mare coaliţie. Dacă formarea unui guvern va eşua, vor trebui să se organizeze alegeri anticipate.