Your browser doesn’t support HTML5
De ce acordul cu Gazprom și-a pierdut relevanța pentru R. Moldova
Sergiu Tofilat a spus în cadrul podcastului „În esență...” că, începând cu decembrie anul trecut, R. Moldova procură gaze prin licitații la prețuri mai bune decât cele de la Gazprom.
„Acum acest acord [cu Gazprom], practic, este utilizat pentru a menține, pentru a face posibilă supraviețuirea celor de pe malul stâng. În rest, eu nu-i văd rostul. Noi deja am trecut la alți furnizori. Prețurile sunt mult mai interesante decât ce [ne] oferă Gazprom”, a spus Tofilat în cel mai recent episod al podcastului „În esență...”
Compania de stat Energocom cumpărase până în luna august circa 300 de milioane de metri cubi de gaze la prețul de aproape 420 de dolari pentru 1000 de metri cubi, în timp ce prețul oferit de Gazprom era, în august, de 528 de dolari, iar în septembrie de 568 de dolari.
În podcast, Sergiu Tofilat mai spune că Gazpromul nu mai are forța de șantaj de odinioară în raport cu R. Moldova.
„[...] Ei pot reduce volumul de gaz, pot să oprească livrarea gazelor, [dar] asta va afecta doar malul stâng” și „[...] va accelera procesul de soluționare pașnică a diferendului transnistrean și de reintegrare”, a spus Tofilat.
Expertul a estimat că, în timpul apropiat, este puțin probabil ca Rusia să recurgă la oprirea livrărilor de gaze către regiunea separatistă estică.
În contextul declarației recente a liderului transnistrean Vadim Krasnoselski precum că regiunea poate beneficia de gaze ruse ocolind Ucraina, din perspectiva faptului că, din 2025, Kievul ar putea opri tranzitul de gaze ruse, Sergiu Tofilat a spus că acest lucru este imposibil.
Expertul a afirmat în context că autoritățile de la Chișinău au la dispoziție un an pentru a pregăti „planul de reintegrare” a celor două maluri, plan pe care trebuie să-l propună consultărilor partenerilor de dezvoltare, deoarece R. Moldova nu va putea susține financiar acest proces.
Alte chestiuni abordate în podcast:
- Despre raportul de audit independent al datoriilor istorice și „șansa istorică” a Chișinăului de a „scăpa” de datoriile create artificial pe care le pretinde Gazprom;
- Ce arată raportul realizat de Wikborg Rein Advokatfirma (Norvegia) și Forensic Risk Alliance & Co (Marea Britanie), raport cu un volum de aproape 80 de pagini și alte circa 300 de pagini de documente conexe: informații despre facturi, acte de verificare, avize juridice și diverse anexe?
- Ce înseamnă „datoriile expirate” invocate de auditorii internaționali și dacă, după același principiu, poate fi anulată și o parte din datoria de circa 10 miliarde de dolari a malului stâng?
- Managementul prost de la Moldovagaz și reticența guvernărilor de la Chișinău, ca și acționar al companiei, în acest context;
- Cum poate fi „tradusă” reacția Gazpromului, potrivit căreia „își va apăra drepturile prin toate mijloacele posibile”?
- Cât de relevant este ca raportul să fie aprobat sau dezaprobat de Consiliul de Observatori al Moldovagaz?
- Cât de justificate sunt unele reacții ale opoziției, care acuză guvernarea că „nu este un partener de afaceri de nădejde”, iar raportul de audit ar face bine imaginii guvernării în contextul actual electoral?
- Chișinăul poate avansa Gazpromului pretenții de sute de milioane de dolari;
- Cui aparțin rețelele de transport a gazelor după decizia recentă a Chișinăului privind transmiterea acestora de la Moldovatransgaz în gestiunea Vestmoldtransgaz, subsidiara Transgaz din România.