„În esență...” | R. Moldova, restanțieră la lecția pe tema deportărilor staliniste

Președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, Alexandru Postică, a spus în podcastul Europei Libere „În esență...” că memoria colectivă în R. Moldova nu a reținut în măsura cuvenită tragedia trăită de moldoveni în cele trei operațiuni de deportare [12-13 iunie 1941; 5-6 iulie 1949 și 31 martie - 1 aprilie 1951].

R. Moldova, restanțieră la lecția pe tema deportărilor staliniste

Potrivit lui Postică, unele evenimente străine, în fond, moldovenilor sunt celebrate în Moldova cu fast, cu susținerea unor formațiuni politice, în timp ce la acțiunile de comemorare a victimelor deportărilor participă câteva zeci de persoane.

„În afară de zilele de 13 iunie și 6 iulie, când au loc acțiuni de comemorare, lumea nu-și aduce aminte de atrocitățile regimului comunist de ocupație, nu își aduce aminte de acele victime. Eforturile guvernării, instituțiilor educaționale sunt insuficiente și se opresc doar la etapa declarațiilor”, a spus invitatul podcastului.

Alexandru Postică

Alexandru Postică a deplâns faptul că, până în prezent, nu există un muzeu dedicat deportărilor staliniste.

„Statul R. Moldova, în care circa 30% din populație a avut de suferit de pe urma represiunilor politice, era obligat să construiască un muzeu național în memoria victimelor represiunilor politice”, a spus președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova.

În 2012, Parlamentul de la Chișinău a condamnat crimele regimului sovietic, numai că, în opinia lui Alexandru Postică, acea declarație a avut „un impact de moment.”

„Dacă vrem să condamnăm crimele comunismului trebuie să începem de la educație. [...] Ce fel de condamnare a comunismului sau a crimelor comunismului vreți să existe dacă despre problema deportărilor, la fel ca și despre războiul de pe Nistru, elevii au câte o lecție pe an. Cum vreți ca tânăra generație, ca societatea să cunoască despre represiuni dacă la școală elementar nu învață [despre asta]?”, se întreabă Alexandru Postică în podcast.

Potrivit lui, odată cu adoptarea, în 1992, a Legii 1225 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice a fost aprobată și o hotărâre a Parlamentului care punea în sarcina Guvernului inclusiv abordarea Federației Ruse din perspectiva recuperării prejudiciilor pricinuite ca urmare a represiunilor.

„Sunt 31 de ani [de atunci] și nu s-a făcut absolut nici un demers în această privință”, a constatat în podcast Alexandru Postică.

* Podcastul cu Alexandru Postică a fost înregistrat într-un vagon de marfă al Muzeului în aer liber în memoria victimelor represiunilor politice din Mereni, Anenii Noi – un prototip al vagoanelor în care au fost transportați moldovenii spre Siberia.

Alte chestiuni abordate în podcast:

• Mărturiile zguduitoare despre deportări. De ce mamele erau nevoite să-și arunce pruncii din tren în timp ce se deplasau spre Siberia?
• Alexandru Postică, descendent din deportați, și istoriile de familie care l-au marcat.
• După Siberia, moldovenii reveniți acasă au fost niște străini în propria lor patrie – marginalizați și excluși tacit din viața socială și politică.
• După declararea Independenței, cât de mult s-a schimbat atitudinea față de această categorie de cetățeni?
• Ce și cât au făcut guvernările de la Chișinău pentru cei care au avut de suferit de pe urma deportărilor?
• Au existat, oare, procese morale în comunități? Au fost iertate păcatele turnătorilor?
• De ce statul R. Moldova nu reabilitează instant – cum ar fi firesc – toate victimele deportărilor, ci doar atunci când rudele acestora depun demersuri de rigoare la Comisia pentru reabilitare?
• Își mai revendică cineva proprietățile pierdute urmare a deportărilor?
• Cum stă R. Moldova la capitolul memoria colectivă pe tema deportărilor?