În Iran, deținutele politic sunt percheziționate la pielea goală cu acceptul procurorilor

Informațiile, pe care Edalat-e Ali susține că le-a obținut prin piratarea sistemului judiciar iranian, au ieșit la iveală pe fondul mai multor plângeri din partea femeilor care au fost supuse unor astfel de percheziții în închisorile iraniene.

Edalat-e Ali, care susține că lucrează în interiorul Iranului pentru a expune „adevărata față a regimului”, susține că documentele confidențiale dezvăluie că Ahmad Rahmaniyan, prim-adjunct al procurorului public și revoluționar, i-a scris anul trecut șefului Biroului de protecție și informare al sistemului judiciar, confirmând că inspecția deținutei politic Mojgan Kavousi a fost efectuată în octombrie 2021 în mai multe etape la Centrul de detenție al poliției de informații și securitate din Karaj.

Agenția de știri a activiștilor pentru drepturile omului (HRANA) informase mai înainte că Kavousi a petrecut trei zile în centrul de detenție al poliției înainte de transferul la închisoarea Kachouei din Karaj. Ea a fost ținută printre inculpații acuzați de infracțiuni și a fost supusă unei „inspecții complete, după ce a fost dezbrăcată la piele”, potrivit HRANA. Raportul a evidențiat, de asemenea, relele tratamente și insultele pe care le-a îndurat din partea ofițerilor de poliție.

Scrisoarea lui Rahmaniyan era un răspuns la raport din partea Biroului de protecție și informare a sistemului judiciar către șeful său, Ali Alghasi-Mehr, procurorul public și revoluționar din Teheran. Biroul redactase un raport cu privire la percheziții. Răspunsul lui Rahmaniyan, clasificat ca fiind confidențial, a fost dezvăluit pentru prima dată de serviciul persan al BBC și se referea la raportul HRANA privind tratamentul aplicat lui Kavousi.

Biroul de Protecție și Informare al Judecătoriei a confirmat în raport că deținuta Kavousi a fost ținută alături de inculpați de drept comun timp de trei zile în centrul de detenție al poliției și a fost „brutalizată și maltratată de âofițeri”.

Numeroși alți deținuți politici și civili au raportat tratamentul inuman și ilegal din penitenciarele iraniene, în special tratamentul aplicat femeilor deținute, și au solicitat organizațiilor internaționale să investigheze situația din închisorile iraniene.

Într-una dintre relatări, activista pentru drepturile femeilor Mojgan Keshavarz a descris tratamentul la care a fost supusă în timpul detenției sale în 2019. Keshavarz a declarat luna trecută că oficialii guvernamentali au forțat-o să se dezbrace complet pentru o fotografie și, se presupune, pentru a se asigura că nu a ascuns un telefon mobil în vagin, au forțat-o să „stea jos și în picioare” cu „picioarele deschise”.

Relatarea lui Keshavarz a scos la iveală după aceea pe rețelele de socializare, mărturiile altor femei care spun că au fost supuse unui tratament similar.

Zeinab Zaman, o altă activistă, a declarat că, după arestarea sa, a fost forțată să se dezbrace la piele în clădirea centrului de detenție și, altă dată, la tribunal.

La o săptămână după plângerea lui Zaman, sistemul judiciar al republicii islamice a răspuns la dezvăluiri printr-o declarație, scriind că, în cazurile în care există „necesitatea unei verificări corporale complete”, aceste tipuri de inspecții sunt efectuate „în conformitate cu considerente legale, religioase și de confidențialitate” și că deținuții de sex feminin sunt inspectați doar de ofițeri de sex feminin.

De asemenea, se mai spune în această declarație că, în cazul în care persoanele susțin că au fost inspectate „în afara standardelor”, acestea ar trebui să își prezinte cazurile în fața Inspecției pentru măsurile de securitate și educaționale din cadrul Organizației Penitenciarelor, astfel încât problema să poată fi cercetată.

Numărul femeilor reținute în Iran a crescut de la moartea Mahsei Amini, în septembrie. Aceasta fusese arestată de poliție pentru o presupusă infracțiune legată de modul în care purta hijabul, iar moartea ei pare să fi fost produsă de bătăile crunte primite de la polițiști.

Femeile s-au aflat în prima linie a tulburărilor pe care moartea lui Amini le-a declanșat în Iran, revoltă care a reprezentat una dintre cele mai mari provocări pentru autorități de la Revoluția islamică din 1979.