Născută în Cehoslovacia interbelică, Madeleine Albight (Marie Jana Korbelova) a fugit cu familia de naziști, din nou de comuniști, ca să se stabilească în Statele Unite, unde a avut o strălucită carieră diplomatică.
În cursul celor două mandate ale președintelui Bill Clinton, Albright a devenit reprezentanta Statelor Unite la Națiunile Unite (1993-97) și secretar de stat (1997-2001), cea mai înaltă poziție deținută până atunci de o femeie într-o administrație americană.
Abia după ce a devenit șefa diplomației americane s-a confirmat ceea ce ea bănuia de mai mult timp, că originea ei etnică și religioasă nu era aceea pe care o crezuse. A aflat că venea dintr-o familie de evrei și că părinții ei se convertiseră la romano-catolicism în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, crescându-și copiii în spiritul religiei catolice, fără să le spună despre originea lor evreiască, pentru ca să-i protejeze. „Cred că părinții mei au fost unii din cei mai curajoși oameni pe care-i cunosc. Au luat o decizie extrem de grea, pentru care le rămân veșnic recunoscătoare”, spunea Albright în 1997. Tot după ce a devenit Secretar de stat a descoperit că 26 de membri ai familiei, inclusiv trei bunici, au fost uciși în Holocaust.
Familia diplomatului Korbel - care a lucrat pentru primul președinte ales democratic al Cehoslovaciei, Tomas G. Masaryk, și pentru succesorul acestuia Edvard Beneš – a fugit de două ori la Londra: prima dată când trupele naziste au invadat Cehoslovacia în 1939, iar a doua oară după repatrierea postbelică a familiei, când comuniștii cehoslovaci au răsturnat cu sprijin sovietic guvernul Cehoslovaciei, în 1948.
În Statele Unite, Albright a studiat științe politice, devenind o foarte apreciată analistă și consilieră pe afaceri externe, mai ales în rândul politicienilor democrați.
Era însă aproape necunoscută publicului larg, când Bill Clinton a numit-o, în 1993, șefa misiunii americane la Națiunile Unite, unde s-a remarcat drept o avocată înfocată a intereselor Statelor Unite în lume, dar și un adversar redutabil al secretarului general ONU de atunci Boutros Boutros-Ghali, cu care a avut multe divergențe privind misiunile de pace ONU în Somalia, Rwanda și Bosnia, în timpul războiului civil.
Administrația Clinton a trimis trupe într-o misiune de pace în Somalia, în 1993, susțindând cu entuziasm ideea acestor misiuni. După ce a pierdut însă în Somalia 18 miliatari în atacul unor miliții locale, susținerea pentru misiunile de pace a răms mai degrabă la nivelul declarativ, administrația de la Washington ferindu-se să mai participe și cu trupe.
Statele Unite și comunitatea internațională în general nu au intervenit hotărât un an mai târziu în Rwanda, unde peste un milion de oameni au fost uciși în războiul inter-etnic. „Este unul din marile mele regrete”, scria Albright în memoriile publicate în 2003, „Madame Secretary”, „că nu am intervenit mai repede să punem capăt masacrului”.
În calitate de ambasador la ONU, Albright a făcut însă presiuni pentru o atitudine mai dură împotriva etnicilor sârbi din Bosnia-Herțegovina, după ce forțele sârbilor bosniaci au asediat capitala, Saraievo, ucigând cel puțin 10.000 de soldați și civili.
A devenit mai pro-activă în Balcani când a preluat funcția de secretar de stat. Albright este creditată cu faptul că l-a convins pe președintele Bill Clinton să intervină militar, în 1999, împotriva liderului iugoslav și sârb Slobodan Milosevic, pentru a pune capăt campaniei de epurare etnică dusă de acesta în Kosovo împotriva albanezilor din regiune.
„Războiul din Kosovo a fost o confruntare între o crimă barbară și forța necesară pentru a-i pune capăt, între intoleranța vicioasă și respectul pentru drepturile omului, între tiranie și democrație. Am învins pentru că alianța noastră era unită și puternică. (...) cauza noastră dreaptă”, spunea Albright la Priștina, marcând în 2019 împlinirea a 20 de ani de la intervenția aviației NATO împotriva Belgradului.
În calitate de secretar de stat, Madeleine Albright a promovat extinderea NATO spre est iar în martie 1999, comenta astfel admiterea Cehiei, Ungariei și Poloniei:
„Țelul nostru este să facem pentru estul Europei ceea ce NATO a făcut deja pentru vestul Europei – constant și sistematic vom șterge linia trasă în Europa de cizma sângeroasă a lui Stalin”.
Ca secretar de stat, Madeleine Albright nu a fost confruntată cu mari conflagrații, dar a trebuit să facă față crizelor din Bosnia, Kosovo, Haiti, Irlanda de Nord și Irak.
În 2001, când și-a încheiat mandatul de secretar de stat, s-a speculat că i-ar putea succede președintelui de atunci al Cehiei, fostul disident Vaclav Havel, de care era foarte apropiat. Ideea era chiar a lui Havel, dar Albright a refuzat, în ciuda admirației pe care o avea pentru fostul disident și dramaturg:
„Ca deținut [politic] și-a confruntat temnicerii cu adevărul, pentru că a respins orice colaborare, și a crezut că speranța învinge orice zid. Ca președinte, a readus la viață tradiția unei republici în spiritul umanist al [filosoful ceh Jan Amos] Komensky (eds: Comenius) și al lui [fostul președinte cehoslovac Tomas Garrigue] Masaryk”, spunea între altele Albright în discursul ținut la funeraliile lui Havel, la Praga, pe 23 decembrie 2011.
Până la moarte a rămas activă: politic, susținând campaniile prezidențiale ale succesoarei sale, Hillary Clinton, dar și ca observatoare a actualității politice internaționale.
Your browser doesn’t support HTML5
Amenințări de securitate - puncte de vedere din Washington
În 2016, la doi ani după anexarea abuzivă de către Rusia a peninsulei ucrainene Crimeea, Madeleine Albright îl descria astfel pe președintele rus Vladimir Putin:
„Prin acțiunile sale ilegale în Ucraina, [președintele rus] Vladimir Putin ne-a reamintit că liderii sunt cei mai periculoși atunci când își inventează propria realitate. Viziunea sa asupra lumii este colorată de o ficțiune toxică, scopul lui primordial este de a-și extinde influența și de a diviza alianța (Nord-Atlantică). Din fericire, până acum i-am refuzat acest succes”.
Pe 24 februarie 2022, Vladimir Putin a invadat Ucraina, pornind un război care durează acum deja de o lună.