Ca în orice război, transparența nu există, dar după atâtea zile, scopurile, urmările și proporțiile operațiunii devin mai limpezi, cel puțin pentru analiștii consultați de Europa Liberă și alte organizații de presă.
Ce a vrut și ce a obținut Ucraina?
Oficialii de la Kiev spun că au luat sub control peste 1200 de kilometri pătrați în regiunea Kursk (alte estimări se opresc la aproape 800 km pătrați) și au făcut peste 600 de prizonieri. Cifrele ar putea fi în evoluție, întrucât Ucraina a spus chiar miercuri, prin vocea președintelui ei, Volodimir Zelenski, că „înaintarea” continuă.
Kievul a spus în mai multe rânduri că nu are de gând să anexeze teritoriul cucerit. Dar directorul adjunct CIA David Cohen a spus miercuri că Kievul ar putea „păstra o parte din teritoriu pentru o vreme”.
Directorul adjunct CIA David Cohen, într-o imagine de arhivă
Unii analiști au menționat la începutul incursiunii ucrainene că ea ar avea scop de diversiune, anume să-i facă pe ruși să-și cheltuie energia militară într-un punct nou, slăbindu-le ofensiva din Donbas – dar după toate aparențele, acest lucru nu s-a întâmplat.
Kievul a spus pe de altă parte că vrea să creeze în Kursk o „zonă tampon” care să-l ajute să respingă atacurile venite din interiorul Rusiei asupra propriului teritoriu.
Alt scop vizibil, discutat pe larg de opinia publică ucraineană, este folosirea noilor prizonieri ruși pentru un schimb cu Moscova.
Lovitura informațională „nucleară”
Emil Kastehelmi, analist de informații din surse libere al firmei Black Bird Group, cu sediul în Finlanda, a spus Europei Libere că pe teren ucrainenii au cucerit de fapt o zonă predominant rurală fără mare importanță strategică, dar pe planul „războiului informațional” au dat o lovitură „nucleară”.
Emil Kastehelmi, de la Black Bird Group.
[Incursiunea din Kursk] „A mutat cu adevărat atenția de la problemele ucrainene la realizările ucrainene. De asemenea, a arătat lumii că Rusia, chiar dacă are un avantaj în Ucraina, încă suferă de diferite tipuri de probleme, la care va fi greu să răspundă în totalitate în viitorul apropiat - fie că este vorba de securizarea propriilor frontiere cu suficientă forță de muncă sau de lipsa de capacități a serviciilor sale de informații militare.” – a spus expertul.
Incursiunea din Kursk a avut, de asemenea, meritul de a ridica moralul ucrainenilor pe fondul ofensivei rusești constante din Donbas, al suferințelor economice și umane, al nemulțumirilor legate de continuarea recrutărilor și altele.
De partea cealaltă, incursiunea a demonstrat unora dintre ruși că armata lor este mai slabă decât credeau.
Unii ruși afectați direct de incursiunea ucraineană la Kursk s-au convins că Moscovei nu îi prea pasă de ei. În alte părți ale celei mai întinse țări din lume, impactul a fost ceva mai vag.
Directorul adjunct CIA David Cohen a spus miercuri la Washington că Putin „se va confrunta cu reverberații sociale” în propria societate. La fața locului, la Kursk, mulți ruși s-au plâns că au fost lăsați de izbeliște de autorități, ba chiar că ucrainenii s-au arătat mai omenoși cu ei decât propriii lideri.
Alții cred însă că impactul asupra opiniei publice ruse rămâne limitat: „Deși este cu siguranță o lovitură pentru reputația Kremlinului, este puțin probabil să provoace o creștere semnificativă a nemulțumirii sociale sau politice în rândul populației”, a spus Tatiana Stanovaia, de la Carnegie Russia Eurasia Center, citată de AP. „Atacul ucrainean ar putea duce, dimpotrivă, la o strângere a rândurilor în jurul drapelului și la o creștere a sentimentelor anti-ucrainene și anti-occidentale”.
Nu degeaba, Kremlinul a prezentat incursiunea ucraineană ca atac „terorist”, care nu respectă regulile internaționale, evitând orice simetrie cu propria sa ofensivă în Donbas, pe care o prezintă ca efort de „denazificare” a Ucrainei.
De ce a răspuns Rusia atât de încet și de anemic?
Mai mulți experți contactați de Associated Press au sugerat că liderul rus Vladimir Putin nu a fost convins, și nu este nici în prezent convins, că merită să aloce resurse prea mari pentru respingerea incursiunii ucrainene.
Ideea a fost vehiculată și de președintele ucrainean, Volodomir Zelenski, care a spus săptămâna aceasta: „Pentru Putin este mai important să ocupe Ucraina decât să-și apere propria țară”.
„În mobilizarea forțelor pentru a face față incursiunii Ucrainei, Rusia face tot posibilul să evite devierea de unități angajate în propria ofensivă din Donbas”, a declarat Nigel Gould-Davies de la Institutul Internațional de Studii Strategice, pentru AP. „Rusia consideră în prezent că poate face față amenințării de pe propriul său teritoriu fără a-și compromite cel mai important obiectiv din Ucraina.”
Experții observă că Moscova s-a ferit să prezinte evenimentele din Kursk, numite în Occident „cea mai mare invazie terestră în Rusia de la Al Doilea Război Mondial”, ca pe o mare amenințare la scară națională, perferând să-i sublinieze limitele, lipsa de eficiență sau alte trăsături reale și imaginare.
După câteva zile de zăpăceală, rușii au reușit să construiască un ponton peste râul Seim, în locul unuia din cele trei poduri distruse de ucraineni.
„Eforturile Moscovei de a contracara noua ofensivă ucraineană par să se limiteze la trimiterea de unități din toată Rusia, inclusiv miliții și forțe neregulate”, a declarat Ben Barry, expert la IISS (Institutul Internațional pentru Studii Strategice, pentru AP.
Mai mulți analiști sunt de acord că Rusia nu poate investi multă forță armată pentru respingerea incursiunii din Kursk, dar o poate limita – deocamdată cu succes – sigilând căi de acces.
Ce riscă Ucraina?
Incursiunea din Kursk nu a primit doar aplauze, ci și critici, inclusiv din interior. Unii militari ucraineni au reproșat conducerii armatei că alocă resurse unei operațiuni de imagine în dauna consolidării apărării în Donbas.
„Este foarte ușor de înțeles că soldații de pe teren critică [acest lucru] – a spus Europei Libere Emil Kastehelmi. „Este foarte ușor de înțeles că analiștii au obiecții, deoarece Rusia a făcut câștiguri relativ mari [în est]. Au existat progrese mai rapide decât de obicei în [direcția] Pokrovsk. Iar Pokrovsk, Torețk... au, de asemenea, o semnificație mai mare, deoarece sunt centre logistice, cele mai mari orașe din acea zonă”.
Școală distrusă de un recent bombardament rusesc la Pokrovsk, în estul Ucrainei, la 23 august 2024.
Cei mai pesimiști analiști (în ce privește succesul Ucrainei) cred că este doar o chestiune de timp până ce Rusia va ieși din actuala stare de șoc și va depăși obstacolele birocratice proprii, care o împiedică să răspundă mai rapid.
„Sistemul rusesc este foarte ierarhic și rigid, așa că întotdeauna lor le ia o perioadă semnificativă de timp să se adapteze la o situație nouă”, a spus Nico Lange, de la Centrul pentru Analize Politice Europene cu sediul la Washington. „Rămâne să vedem cum se poate menține Ucraina acolo, odată ce Rusia se adaptează și pornește cu toată forța”.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te