Renovarea infrastructurii militare din regiunea transnistreană se face din contul fondurilor alocate proiectelor sociale. Cazărmile, poligoanele și centrele de instruire militară sunt renovate, sau construite altele noi, din Fondul de investiții sociale coordonat direct de Vadim Krasnoselski. Nu există niciun fel de informații publice privind sursele de finanțare ale acestui fond, și nici despre felul în care sunt cheltuiți acești bani.
Krasnoselski a declarat vineri la Tiraspol că investițiile în infrastructura militară se fac pentru „a crea o atmosferă favorabilă în armată și pentru o mai bună pregătire militară”, pentru ca armată să devină „o platformă de dezvoltare social-patriotică a tinerilor”.
Structurile militare din regiune au de asemenea indicații să lucreze „pentru a ridica prestigiul serviciului militar și a armatei”, se spune într-un comunicat citat de presa de la Tiraspol.
Propaganda transnistreană prezintă serviciul militar ca pe ceva foarte prestigios, iar la Tiraspol au fost deschise școli și colegii militare, unde instruirea militară a copiilor începe de la nivel de ciclu gimnazial.
Pe de altă parte, tinerii care au trecut prin armata transnistreană acuză abuzuri grave, tratamente inumane și tortură. Mărturiile unora dintre ei au fost publicate în cartea tinerei scriitoare Larisa Kalik, pentru care autoarei i-a fost deschis la Tiraspol dosar penal pentru extremism. Unul dintre tinerii care au fugit din armata transnistreană și care a povestit Europei Libere experiențele prin care a trecut, a fost capturat la scurt timp de forțele de securitate transnistrene și reînrolat. Tânărul a reușit să fugă și a doua oară, potrivit informațiilor făcute publice de asociația Promo-Lex.
Chişinăul oficial tratează așa-numita armată transnistreană drept formațiune paramilitară ilegală. Iar organizațiile de apărarea a drepturilor omului de la Chişinău spun că armata transnistreană este „o formă de privare de libertate și de tortură”. Analizele făcute de experți de la Chişinău arată că contingentul armat din regiunea transnistreană este mult mai numeros și mai bine dotat decât armata Republicii Moldova, iar pregătirea militarilor transnistreni se face cu participarea ofițerilor și contingentului rusesc staționați în stânga Nistrului fără acordul Chişinăului.