„Interesul național înseamnă securitate, continuitatea națiunii, să te gândești la ziua de mâine...”

O dată la patru ani se aude vorbindu-se despre interesul național. Pentru scurt timp, în perioada dezbaterilor electorale se fac trimiteri la interesul național și pentru că disputa publică se potolește, s-ar putea ca și interesul național să se scufunde într-un adânc proces de redefinire. Despre interesul național la moldoveni vorbim la acest sfârșit de săptămână.

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă și Valentina Ursu

Cât este oare de relevantă acum o discuție despre interesul național, după ce politicienii au promis în campania electorală că vor uita de interesul personal și cel de partid și vor pune în capul mesei interesul național? Mulți oameni sunt în dificultate atunci când trebuie să spună ce este interesul național. Mihaela Cîrnov a discutat cu trecătorii întâlniți la întâmplare pe străzile din Chișinău.

– „Nu știu de ideea națională, dar eu cred că dragostea față de popor, față de patrie, față de istorie este unicul ce poate uni poporul nostru.”

– „Nu cred că este vreo idee.”

– „Un lucru care ar trebui să-i unească pe toți asta-i activitatea macroeconomică pentru bunăstarea populației despre care vorbesc atât de mult politicienii și prea puțin se face. Și, evident, acest lucru nu poate fi efectuat fără sprijinul Uniunii Europene, adică în Uniunea Europeană și cu Uniunea Europeană întru salvarea acestei țărișoare, pentru ca ea să prospere, să păstrăm valorile noastre naționale, cultura, istoria, cred că i-ar uni.”

Europa Liberă: Cum credeți, ce idee națională ar putea uni societatea moldavă?

– „Unirea forțelor de dreapta și a celor de stânga la fel. O viață economică mai stabilă și mai sigură și când oamenii au să ajungă la o stare economică bună, atunci și dezbinare n-are să mai fie.”

– „Aveți în vedere pe toată Republica Moldova ce i-ar uni național? Poate Mărțișor. De ce nu? La noi sărbătoarea națională e Mărțișor.”

– „Noi suntem uniți când e liniște în țară. De exemplu, când m-am simțit eu OK? De sărbători! Lumea este în pace și liniște când ei nu trebuie să se gândească prea mult la ziua de mâine. De ce lumea tânjește foarte mult după Uniunea Sovietică? Fiindcă ei nu erau nevoiți să se gândească ce o să fie peste cinci ani. Lumea când e tensionată, evident că ea e mai pusă pe conflict chiar de ordin și național.”

Europa Liberă: Как Вы думаете, какая национальная идея может соединить молдавское общество? (Cum credeți, ce idee națională ar putea uni societatea moldavă?)

– „Штефан чел Маре, любовь к нему, любить Родину так, как Штефан любил, его флаг, его герб.” (Ștefan cel Mare, dragostea față de el; să-ți iubești patria, așa cum a iubit-o Ștefan, drapelul și stema lui.”)

– „Din păcate, intelegențimea îi plecată și au rămas foarte necărturari moldoveni.”

– „Cugetul, răbdarea și înțelepciunea ne-ar uni pe toți.”

– „Progresul pro-european, socialiștii în opoziție și excelent o să fie. Unica soluție este progresul pro-european și unirea între partidele de dreapta.”

– „Baricadele sunt doar niște unelte de manipulare și n-avem nevoie de ele.”

– „E devreme de spus pentru o idee națională, ar fi mai bine întâi să fie o stabilitate economică și după asta să se înceapă idei naționale ș.a.m.d. Un scop comun, general. Și acela trebuie să fie creșterea economică și bunăstarea cetățenilor.”

– „Cred că o tragedie mare sau o catastrofă, numai asta ar putea să-i unească pe toți, să uite toți de toate gândurile rele, de toate certurile și numai asta ne va uni împotriva unui vrăjmaș comun. Iată ceva de genul acesta, poate.”

Europa Liberă: Cum credeți, ce idee națională ar putea uni societatea moldavă, care e atât de dezbinată?

„Iubirea, pacea.”

– „Ideea? Ideea de patriotism, eu cred.”

* * *

De aproape 30 de ani starea de spirit, ura generală au determinat oamenii, indiferent de poziția lor socială, să evite folosirea sintagmei „interes național”. Deși locuiește de ani mulți în capitala Franței, la Paris, pe scriitoarea Lorina Bălteanu, fosta președintă a Fundației Soros-Moldova, o interesează ceea ce se întâmplă acasă, în Moldova, fiind un bun organizator al diasporei. I-am cerut părerea despre interesul național la moldoveni.

Lorina Bălteanu

Lorina Bălteanu: „Dacă există națiune, atunci există și interes; dacă Moldova s-ar fi definit clar cine este, cum este și de unde vine, ar fi fost mai simplu să definească și interesele naționale, dar în situația pe care o avem, sigur că noi avem diferite curente politice, diferite interese politice, și atunci fiecare trage în altă parte și-i destrămată total și țara, și interesele sale politice și naționale.

Noi ca atare nu existăm și niciodată n-a existat unitate de țară, unitate de interes național, unitate de geopolitică, adică noi am existat așa, pe un picior, tot timpul. Și mi se pare că așa cum a existat și Republica Moldova în contextul Uniunii Sovietice, că am mimat că existăm ca o republică și am copiat anumite modele, am copiat acum modelul ruperii de la sistemul sovietic după cum au făcut-o celelalte state, statele baltice, dar n-am privit în profunzime: ce avem, de ce o facem, care este actualitatea noastră, care este națiunea noastră, suntem la stânga, suntem la dreapta, suntem români, n-am definit până la capăt, că era mai simplu, dacă am fi definit chestia asta în primii trei ani de existență, și atunci ne-am fi orientat și ne-am fi preocupat de alte treburi.

Din moment ce 25 de ani noi vorbim în continuare care-i limba noastră și care-i orientarea noastră, eu nu vorbesc acum despre Unire, fiindcă noi puteam fi români foarte bine și în cadrul unei republici aparte, dar trebuia s-o definim, s-o spunem clar și să mergem mai departe, și în momentul în care discutăm în continuare la tema asta înseamnă că ceva nu e în regulă, ceva nu este, ceva nu-i adevărat.

Consider că mimăm foarte mult și parlamentele nu lucrează, guvernele nu lucrează, deci ele există, dar nu lucrează, ele sunt numite.”

Europa Liberă: De fapt, Parlamentul ca instituție fundamentală a democrației este chemat să definească interesul național?

Lorina Bălteanu: „Parlamentul cu asta se ocupă. Din moment ce am făcut atunci Constituția, din moment ce am definit clar cine suntem, unde suntem, în ce teritoriu, ce avem de făcut, care este securitatea, sigur că interesul național asta înseamnă securitate, asta înseamnă continuitatea națiunii, cine va fi mâine, adică te gândești categoric la ziua de mâine, nu la ieri și nu la astăzi. Dar eu niciodată nu am auzit de la parlamentarii noștri, în afară de niște legi acolo făcute la repezeală și cu lobby în interesul unui partid sau altuia, sau unei pături sociale sau alteia, deci eu n-am auzit nici de la un Parlament din câte au existat să facă un concept de existență: cum existăm, ce facem...”

Europa Liberă: Și totuși, în acești 27 de ani de independență a Republicii Moldova, deseori politicienii au rostit fraza Nu vindem țara.

Lorina Bălteanu: „Nu vindem țara?...”

Europa Liberă: Așa am auzit...

Lorina Bălteanu: „Eu tot am auzit așa, dar n-am auzit pe cineva s-o cumpere. Toate lozincile astea cu nu ne vindem, noi suntem nepoții nu știu căruia, deci sunt absolut lozinci populiste și, pur și simplu, mă dezgustă. Dar nimeni n-o cumpără! Moldova nu-i chiar așa de importantă, încât să creadă ei că e o bucată de pământ pentru care toți se luptă. Interese politice sunt, dar n-am auzit pe nimeni să aibă vreun proiect sau vreun concept în momentul că dacă nu vinde, cum să existe în continuare – așa sau așa? N-am auzit un răspuns la declarația lor. Cum?”

Europa Liberă: Poate și din motivul că deseori clasa politică, mulți politicieni sunt preocupați de răfuieli interne, de probleme colaterale, de satisfacerea propriilor orgolii, vanități?

Lorina Bălteanu: „Noi știm asta, hai să depășim, despre materialul uman, despre cine sunt parlamentarii noștri, în ultimul timp cine nimerește acolo, cum nimerește acolo... Din start nu s-a definit

cine are dreptul și cine poate fi parlamentar. În primul rând, așa cum s-a făcut un cens de vârstă, probabil că trebuia să se facă și un cens de inteligență, adică să fie specialiști în Parlament, trebuia să pună un cens de studii superioare, căci au intrat bandiți și au cumpărat locurile în Parlament cu bani... Sigur, cum poate un Parlament să definească niște legi și niște concepte despre interesul național? Uită-te în parlamentele noastre, sunt oameni agramați, care nu știu nimic nici despre geopolitică, nici despre economie, nici despre educație.”

Europa Liberă: Pe parcursul acestor ani de independență s-a observat o relație ostilă, dușmănoasă între putere și opoziție și pentru că a existat această ostilitate s-a făcut un fel de export de dispute interne în exterior. Atunci când merg în capitale occidentale, se plâng unii pe alții cât de răi sunt, dar despre interesul național nici o vorbă.

Lorina Bălteanu: „Noi nu avem istorie în spate și nu avem experiență, inclusiv ca să coopereze și să coabiteze o opoziție cu cei de la putere, ei nu știu cum s-o facă. La noi cred că nici soții și soțiile nu pot încă divorța normal, fără scandaluri și fără probleme. Deci pentru asta trebuie să ai câteva zeci, sute de ani în spate de experiență ca să poți coabita.

Eu nu cunosc nici un Parlament în anii noștri de existență în care puterea ar fi ținut cont de opoziție mai curând, opoziția sănătoasă întotdeauna ar trebui

să controleze puterea și s-o țină în „țeitnot”, așa, ca ea să nu facă gafe și să n-o ia la stânga, să n-o ia la dreapta, dar la noi cei care au puterea sunt unici. Și atunci sigur că faptul că ei se plâng în capitalele occidentale, eu cred că și ălora le pasă puțin și mie îmi pasă tare puțin de ceea ce ei vin aici și zic.”

Europa Liberă: Această idee când liderii politici de la Chișinău așteaptă ca alții să hotărască soarta Republicii Moldova, cum e văzută?

Lorina Bălteanu: „Păi de atâta că ei sunt neputincioși. Ei iau puterea de atâta că au interese concrete, să fure, dar în genere este un interes profund economic în momentul în care se alege Parlamentul. Eu nu cunosc nici un Parlament din cele câte au existat, nici o forță politică care a fost la guvernare, care ar fi avut clar interes național sau ar fi avut ceva în spate și să înțeleagă ce înseamnă o țară și cum trebuie să fie condusă.

Opoziția, din păcate, a fost întotdeauna foarte slabă, poate că acum abia se formează germenii unei opoziții adevărate, că până acum, în momentul în care socialiștii erau în opoziție sau ceilalți erau în opoziție, nu știu care acolo partide, eu nu cred că ei erau în opoziție politică, erau în opoziție că nu sunt la putere sau voiau să-i răstoarne pe ăia, nu de atâta ca să facă bine țării, dar ca să fie ei la putere. Eu cred că abia acum se formează adevărata opoziție.

Eu sper că blocul acesta ACUM, puținii care au ajuns în Parlament vor forma viitoarea opoziție. Lupta e de foarte lungă durată, foarte lungă, foarte lungă adevărata luptă...”

Europa Liberă: Lipsa unui lider național ar fi o problemă, pentru că, dacă e să comparăm cu situația din țările baltice, acolo s-a încercat importul liderilor naționali, au adus din diasporă, au găsit personalități. În Republica Moldova e o problemă lipsa acestui lider național?

Lorina Bălteanu: „În Moldova e o problemă în genere lipsa unei pături intelectuale sau a unei pături care gândește și care poate face ceva. În primul rând, pentru că au plecat foarte mulți, în al doilea rând, pătura asta n-a fost foarte sănătoasă și n-a fost foarte extinsă. În Moldova, după ‘40, n-au rămas aproape persoane în viață cu patru clase terminate, adică noi nu prea... Noi, eu, tu suntem a doua generație de alfabeți; în al doilea rând, avem o populație totalmente rurală, scriitorii au scris tot povești despre țăranul moldovean, care se uită în fântână și vede stele.

Niciodată n-am recunoscut că suntem degradați intelectual, fiindcă școala și-a făcut efectele sale, școala proastă, lipsa moralei, Biserica, care a fost un instrument absolut dezagreabil... Eu aș închide bisericile, primul lucru pe care l-aș face. Nu-s chiar revoluționară, dar aș interzice Biserica în țările de Est.

Foarte multe lucruri s-au întâmplat, adică noi, chiar

dacă am aduce un lider, și-apoi noi avem lider, au trecut alegerile, îmi pot permite, că noi nu știu dacă am cunoscut în 25 de ani o persoană mai integră decât Maia Sandu și mai curajoasă, și mai, nu știu dacă aș putea să-mi permit să-i zic deșteaptă. Este un lider, dar în momentul în care în jur este un vid intelectual și un vid de morală, deci categoric un lider n-o să poată face nimic niciodată.”

Europa Liberă: Dar în diasporă s-ar putea găsi salvatori?

Lorina Bălteanu: „Diaspora sunt niște oameni care au plecat din Moldova ca să-și creeze o soartă și o viață. Și fiecare din ei încearcă, normal că, dacă a venit în Franța, deci încearcă să se integreze în societatea franțuzească și nu de atâta doar ca să-și poată câștiga bucata de pâine, dar ca să dea cât de cât un viitor copiilor. Dacă au să se gândească tot timpul la Moldova și la nu știu ce acolo, o să le fie rău lor aici.

Eu nu prea cred în diasporă, și foarte mulți mizează pe diasporă. Diaspora este o societate, dar nici nu-i poți spune societate, că noi nu suntem foarte uniți – iluzii! –, sunt niște oameni care provin din Moldova în

diferite țări, care încearcă să se integreze. Sigur că noi toți știm de unde venim, de ce am venit, ne-au rămas acolo mama, tata sau morminte, am face foarte bine ca să-i ajutăm pe cei care au rămas acasă, dar să mizăm pe diasporă nu e corect. Niciodată nu poate o diasporă să rezolve problemele unei țări din care au plecat. Hai să lăsăm iluzia asta cu diaspora!”

Europa Liberă: Integrarea europeană ar putea să fie promovată ca o idee națională din moment ce societatea e atât de dezbinată, inclusiv pe criteriul acesta geopolitic?

Lorina Bălteanu: „Eram o absolută adeptă a ideii că am putea să ne autosalvăm, să ne autodizolvăm într-o societate europeană, într-o comunitate europeană. Eu sunt un mare adept al comunității europene și a ideii că, în sfârșit, Europa s-a unit și ne-am fi găsit și noi aici locușorul, dar ceea ce s-a întâmplat acum cinci-șase ani, când ne-am îndepărtat enorm și societatea noastră a fost ușor pervertită și dusă în altă parte, chiar aceiași unioniști, pe care eu nu i-am înțeles niciodată, vor unire, dar fără Europa... De unde a apărut teza asta? Nu înțeleg de unde. Și ne-a îndepărtat foarte mult, dar sigur că ar fi fost o salvare pentru noi, îndeosebi, recunoscând faptul că noi eram foarte aproape, eram la doi pași; mai cred în faptul că, spălând bine anumite vase și anumite lucruri, poți obține o curățenie generală.

Unica noastră șansă era dacă ne învârteam printre ceilalți și învățam din nou carte, învățăm ce înseamnă democrație de la alții, învățam cum se produce păpușoiul mai bine și mai științific și poate cumva ne-am fi salvat, dar așa, noi ne vindem țara și facem și grăunțe, și vaci, și oi, și steme de stat... E foarte interesant scenariul cum o să se dezvolte în continuare Republica Moldova. Și interesul național o să dispară, nu că o si dispară, că el nici nu există, dar o să fie și mai...”

Europa Liberă: ...actual?

Lorina Bălteanu: „Da, în momentul în care au să apară chiar pericole clare dintr-un punct, în momentul în care noi nu existăm și nu știm ce vrem să facem, sigur că au să apară alte „interese naționale”, care au să vrea să ne „pape”. Din moment ce avem un vecin atât de special, de puternic și nu prea corect – am în vedere Rusia –, de ce nu crezi am putea să dispărem foarte ușor? Și nu cu bombe, și nu cu tancuri, încă zece ani de televiziune rusească și, gata! Cu alte arme, cu alt fel de „Kalașnikov”, fiindcă nimeni nu face, nu că ce ar fi putut să facă, dar măcar ce l-a învățat mama de acasă, dacă ar fi făcut același politician Ghimpu sau inclusiv „Plaha”, că-i zicem așa în poreclă, că eu nu țin mintea niciodată cum îl cheamă, dacă am fi făcut ceva măcar... Bun, mai facem și asta, dar mai facem și ce ne-a învățat mama de acasă sau bunica și bunelul, poate că eram ceva mai clari în mintea noastră.”

* * *

Toți politicienii vorbesc numai în interes național, fac totul pentru interesul național, sunt trup și suflet devotați acestuia, doar că el nu este încă definit și clar pentru cetățeni. Care ar fi ideea națională? I-am cerut răspuns la aceasta și la alte întrebări scriitorului și cineastului Mihai Poiată, deputat în primul Parlament al Moldovei independente.

Mihai Poiată

Mihai Poiată: „În situația noastră este o iluzie sau o utopie să vorbești despre interesul național la singular, fiindcă avem mai multe feluri de moldoveni și deci, mai multe feluri de a înțelege acest interes național. Pentru unii nici nu există. Și este ridicol să vorbești despre interes național în raport cu Republica Moldova, fiindcă eu aș vorbi de două interese naționale sau două modalități de a-l aborda: interesul național poetic și cel prozaic.

Cel poetic ar viza neamul românesc, viitorul neamului românesc, destinul nostru în istorie, al tuturor vorbitorilor și simțitorilor de limbă română, și interesul național prozaic, care se referă la viața noastră de fiecare zi, cum ne-o organizăm, fiindcă dacă Unirea, să zicem, ar avea loc mâine-dimineață sau poimâine, ei, mai răbdăm noi două-trei zile. Dar dacă e vorba să așteptăm doi-trei ani sau și mai mult, în această perioadă cum ne organizăm viața și cum vom arăta noi în fața fraților noștri români după atâta rătăcire și degradare, nu doar economică - asta poate fi recuperat - morală?”

Europa Liberă: Eu uneori aud și constatări de felul că interesul național ar fi fratele democratic al interesului de stat. Și ați continua Dvs. în ce aspect?

Mihai Poiată: „Da, dar vedeți că și statul Republica Moldova este. Pe un „моветон” (comportament, maniere și acțiuni considerate inadecvate, indecente, neacceptate în societate) se vorbește și despre statul Republica Moldova. Îmi aduc aminte adesea fraza pe care mi-a șoptit-o un fost președinte al Curții Constituționale, care a zis că Moldova, statul Republica Moldova este o vacă de muls și băieții șmecheri, care au înțeles acest lucru, ei l-au înțeles înainte de a îngenunchea noi în Piața Marii Adunări Naționale, s-au mobilizat, și-au împărțit sferele de interes pentru ei național, probabil, dar personal, de fapt, și acum când ne-am pomenit că a avut loc a doua deportare, de fapt, de astă dată una benevolă, când au plecat sute de mii, cei mai buni, cei mai activi în diferite țări, ei au ales unirea, dar nu Unirea la care am visat noi, ei s-au unit fiecare cu țara care le-a oferit o șansă - care cu Italia, care cu Spania, care cu Statele Unite ale Americii - și afluxul de persoane noi, nume noi în politică este foarte nesemnificativ. Noi avem puțini tineri dornici, care au chemarea și au pregătirea pentru a se consacra interesului public, hai să zic interesului public, și abia apoi interesului național.”

Europa Liberă: Dar aceste nume despre care vorbesc astăzi moldovenii sunt: Vladimir Plahotniuc, Igor Dodon, Andrei Năstase, Maia Sandu, Ilan Șor. Cine dintre ei are interesul național mai mare?

Mihai Poiată: „Doar Maia are un discurs politic, ceilalți vorbesc în termenii publicisticii.”

Europa Liberă: D-apoi Igor Dodon de câte ori spune că „nu se vinde țara, nu se vinde Republica Moldova”?

Mihai Poiată: „Eu mă pierd, sincer vorbind, și nu mai știu ce fel de vocabular trebuie să adopt pentru a vorbi despre unele personaje politice de la noi. Sunt o pedeapsă pe capul nostru unii politicieni, nu știu care sunt păcatele noastre pentru care am ajuns în această situație, dar îmi dau seama că asta s-a întâmplat din cauză că avem tot mai puțini tineri care se implică în politică.”

Europa Liberă: Urmează să fie creată o majoritate parlamentară, se admite și ideea că unii vor trece dintr-o tabără în alta. Ce invocă toți politicienii care trec brusc dintr-un partid în altul sau dintr-o alianță în alta? Cu toții invocă interesul național, nici unul nu recunoaște că, de fapt, singurul motiv pentru care face aceste salturi este interesul propriu sau de grup restrâns. De ce trebuie neapărat să fie la putere? Simplu! Ca să-și rezolve setea aceasta nesfârșită de îmbogățire cu orice preț și ca să aibă de unde să-i răsplătească pe cei care l-au ajutat în campania electorală. Sunt constatări pe care le fac simplii cetățeni, cei care au avut pe 24 februarie buletinul de vot în mână. Dvs. ce credeți despre acest interes pe care-l invocă traseiștii?

Mihai Poiată: „Pentru ei politica a devenit o afacere, ei au investit niște bani în această campanie, în această afacere și trebuie să și-i recupereze; ba mai mult, ei trebuie să iasă în câștig. Și deci nu mă voi mira dacă va începe acest proces pe care îl cunoaștem din Parlamentul trecut, care-și încheie mandatul.

Pe de altă parte, mă întreb: ce am avea, cu ce ne-am alege după niște alegeri repetate - s-ar limpezi apele, ar reuși un partid să acumuleze suficiente mandate pentru a-și asuma formarea unui Guvern și administrarea țării? Nu pot spune cu certitudine că am ieși din impas în urma acestor alegeri repetate. Dar am presimțirea că deja există niște scenarii, pur și simplu se așteaptă momentul potrivit pentru a fi date la iveală sau niște materiale compromițătoare, sau niște nevalidări ale unor deputați din circumscripții. Fantezia lor, i-aș zice malefică, bolnavă, este atât de imprevizibilă, încât te faci de râs în cazul în care riști să formulezi niște presupuneri ori scenarii.”

Europa Liberă: Dar e credibil acest politician care spune că, în numele interesului național, el merge să facă o coaliție majoritară cu cei care au fost adversari pe viață și moarte în campania electorală?

Mihai Poiată: „Eu nu mă consider specialist în acest domeniu, dar știu că în Occident sunt posibile și se fac asemenea alianțe, care funcționează, partide care, deși promovează ideologii diferite, dar își pot coordona eforturile intelectuale și nu doar pentru a administra țara o anumită perioadă. Noi nu avem, din păcate, această practică, poate că nici nu ar fi trebuit unii politicieni să declare încă în campania electorală că vom face alianță cu toții sau nu vom face cu nimeni. Nu știu dacă este un mod fericit de a face politică în condițiile noastre.

Noi suntem foarte nerăbdători, noi vrem să schimbăm lucrurile radical peste noapte, noi nu vrem să înțelegem că ieșirea noastră din mentalitatea, hai să-i zicem comunistă, este un proces îndelungat, chinuitor, dureros, cu multe sacrificii, gafe pe care le vor comite politicienii voit sau nevoit, dar nu doar politicienii, și noi, oamenii de rând, dar și intelectualitatea, fiindcă eu aș pune și pe seama lor anumite lucruri nedorite, care s-au întâmplat în societatea noastră.

Dacă în anii ‘90 a avut loc acest miracol, când s-au sincronizat masele și scriitorii, și ceea ce voiau scriitorii voiau și țăranii și strigau toți împreună: „Unire, moldoveni!”, la un moment dat s-a îndepărtat avangarda intelectuală de masele care îi urmaseră câțiva ani și asta a condus la faptul că foarte mulți s-au pomenit nu doar părăsiți, dar și trădați. Ei strigau: „Unire, moldoveni!” și într-o bună zi le zici: „Măi, voi nu sunteți moldoveni, voi sunteți români” și ei, sărmanii, încă neavând curajul să se declare, ei abia urma să devină moldoveni, abia urma să se înfiripeze în ei conștiința națională, conștiința lingvistică și s-au pomenit condamnați.

Eu aș îndrăzni să spun că poate nu trebuia să ne grăbim să condamnăm tot ce e legat de moldoveni sau moldovenism, pentru că moldovenismul ani la rând a fost, de fapt, românismul camuflat aici, moldovenismul a fost tizicul care a ținut vie făclia românismului între Prut și Nistru și acest moldovenism primitiv, cum i-am spus, da, era primitiv, fiindcă eram semicărturari, dar a fost și unul curajos, care a cerut sacrificii, și acești oameni n-ar trebui acum desconsiderați. Iată ei când au rămas de izbeliște s-au simțit trădați, zic eu, au devenit o pradă foarte ușoară pentru partide de stânga, pentru partide populiste. Și iată acum ne-am ales cu ceea ce avem.”

Europa Liberă: A fost acreditată și ideea că integrarea europeană ar putea să fie o idee națională care să consolideze societatea, dar Moldova din „elevul silitor al Parteneriatului Estic” acum se plasează la coadă, e codașă. Ar putea această idee să fie reactualizată și credeți că s-ar reuși să se unească mai multă lume în jurul acestei idei de integrare europeană?

Mihai Poiată: „Mi-aș dori să se întâmple, dar cred că a doua tentativă va fi una mai dificilă, fiindcă noi am avut norocul mereu să fim, iar îmi vine pe limbă cuvântul „trădați”, mereu să fim trădați de ai noștri – Frontul Popular, Partidul Intelectualilor... Și când a venit prima generație de politicieni tineri, prima generație care făcuse studii temeinice în România, iată anume ei au compromis ideea integrării europene. Acum cum s-o reabilitezi? Foarte greu de reabilitat va fi. Poate că ar trebui să așteptăm să se compromită ăștia care dețin majoritatea, ca să ne dăm seama că integrarea europeană totuși este cea mai bună soluție pentru noi și este salvarea noastră?...”

Europa Liberă: Schimbarea acestui vector de integrare europeană pe lozinca, sloganul „pro-Moldova”, cum o vedeți?

Mihai Poiată: „Doar un slogan. Aceste schimbări de slogan peste noapte, dar acum, după ce au trecut alegerile, nu mai aud sloganul acesta; toate partidele care îl sonorizau au renunțat la el, nu știu de ce.”

Europa Liberă: Și ca să punem punct. Iarăși cineva ar spune că există un interes național. Scopul este ca Republica Moldova să fie bine și toți cetățenii să aibă un trai decent, un trai prosper.

Mihai Poiată: „Sigur că acesta ar fi interesul național – să ne organizăm viața, să ne organizăm viitorul, să știm ce vrem și să știm cum să realizăm acest deziderat. Asta ar fi simplu de tot la prima vedere, dar acolo unde e simplu, acolo ne împiedicăm, nu știu de ce, și acumulăm cucuie, dar cucuiele sunt ceva inerent progresului. Deci, sper că nu va fi nevoie de vreun șut din spate ca să accelerăm mersul nostru înainte, vom da dovadă de suficientă inițiativă, suficient curaj, suficientă inteligență ca să folosim resursele care ne-au mai rămas, în primul rând cele intelectuale și cele morale pentru a ne urni din loc și pentru a ne păstra imunitatea la nefiresc, la ceea ce ne compromite, imunitatea la minciună, imunitatea la fals în politică și în celelalte domenii.”

Europa Liberă: Și probabil dacă politica ar fi un șir neîntrerupt de griji pentru cetățean, pentru stat și nu pentru interese înguste, lucrurile ar arăta altfel?

Mihai Poiată: „Eu văd că tot mai multă lume începe să înțeleagă că nu statul ne face pe noi sau ar putea să ne facă pe noi fericiți, ci noi suntem cei care formăm guvernarea, o întreținem și noi trebuie să fim cu ochii pe dânșii. Eu cred că lucrurile se vor schimba atunci când televiziunea publică, de exemplu, va fi întreținută din abonamentele noastre și nu de la buget, când ei vor depinde de noi, nu la figurat, ci la propriu, fiindcă cel care plătește presa, acela dictează regulile jocului.

Noi trebuie să plătim din sărăcia noastră, dar noi să avem televiziunea noastră. Noi încă n-o avem, o au cei care au interese antinaționale. Când vom avea televiziunea noastră, vom putea promova noi interesul național, interesul colectiv. Numai colectiv poate fi un interes național, și nu personal.”