Septuagenarul Mihail Dogotari, în 2014, i-a dat o palmă ministrei muncii Valentina Buliga la o dispută despre pensie, a fost arestat şi internat timp de o săptămînă la Psihiatrie, iar deunăzi CEDO a decis că pensionarului i-a fost încălcat dreptul la libertate şi siguranţă şi a obligat guvernul să-i achite daune morale şi cheltuieli de judecată în sumă totală de 7680 de euro.
Your browser doesn’t support HTML5
Internat la Psihiatrie şi învingător la CEDO
Cazul acesta e un exemplu foarte elocvent că lucrurile au degenerat aici. Fireşte, nu e bine ca oamenii să pălmuiască cinovnicii sau să le toarne lapte-n cap (cum i s-a întîmplat ministrului Armaşu), dar problema cea mare e că felul în care e guvernată ţara potenţează asemenea gesturi reprobabile. Ţara e guvernată execrabil încă din 1991. Şi în mase s-a acumulat foarte multă decepţie şi nervozitate.
O întrebare care se impune este următoarea: dacă era pălmuit nu ministrul, ci un simplu muritor, mai era oare pedepsit atît de sever pensionarul? Era oare dus la Psihiatrie? Nu e sigur. Chestia e că la noi conducătorii, fiind parcă dintr-o altă dimensiune, generează un comportament excesiv de zelos al poliţiştilor. Poate că totuşi nu trebuia dus omul la Psihiatrie?
CEDO consideră că nu trebuia. Şi acum noi, contribuabilii, trebuie să-l despăgubim pe acel pensionar şi să-i dăm 7680 de euro. OK! Îi dăm, dar ceva parcă nu e normal aici. De ce noi trebuie să plătim dacă nu avem nici o vină? Greşeşte un cinovnic, greşeşte statul, pe cînd banii sunt luaţi de la gura contribuabililor. Alte soluţii de despăgubire nu există?