„El este un personaj controversat în lume. În India și în Africa, cu siguranță este urât de o parte a populației. În Marea Britanie este mult mai popular, dar opiniile sunt, de asemenea, împărțite”.
În prezent, 47% dintre britanici îl admiră pe Churchill, 28% nu, iar restul declară că nu știu sau nu le pasă.
Richard Toye este profesor de istorie la universitatea Exeter din Marea Britanie, autor al cărții „Imperiul lui Churchill” și co-autor al viitoarei cărți „Miturile lui Churchill”.
A fost Churchill rasist?
„Da, putem spune că în multe ocazii a exprimat opinii sau a avut declarații explicit rasiste. Despre indieni a spus că sunt un popor de bestii cu o religie de bestii. A mai spus că urăște oamenii cu ochii alungiți sau că persoanele de culoare nu sunt atât de capabile precum albii”, explică Toye.
Profesorul este de părere că „aceste declarații sunt o parte a viziunii sale despre lume, care se baza pe superioritatea albilor”.
În același timp, „ar trebui să existe o distincție între Churchill și alte personaje precum Edward Colston, a cărui statuie a fost demolată la Bristol. Colston era un negustor de sclavi, care s-a îmbogățit de pe urma suferinței persoanelor de culoare”.
„Churchill, cu siguranță a făcut multe greșeli și a avut opinii ofensatoare și condamnabile, dar în același timp a fost un lider de război eficient, care a recunoscut pericolul reprezentat de naziști”, afirmă Richard Toye. El spune că și-ar dori o dezbatere în jurul întrebării dacă Churchill ar trebui să aibă o statuie sau nu.
„Cred că, dacă statuia lui ar fi demolată, întrebare ar trebui să fie dacă există argumente raționale pentru a o ridica la loc. În cazul lui Churchill, cred că ar exista, în cazul lui Colston cu siguranță nu”, afirmă profesorul britanic.
Your browser doesn’t support HTML5
Controversa statuilor: Soluția este „dezbaterea decentă” a fiecărui caz
Ar trebui să nu demolăm niciodată statui?
„Când au fost demolate statuile lui Stalin, decizia a fost relativ fără controverse. Dacă ar fi un curent de opinie, conform căruia nicio statuie nu trebuie scoasă, atunci Stalin ar mai fi pe străzi. Deci argumentul de a nu demola statui niciodată este extrem”, afirmă Richard Toye în interviul acordat Europei Libere.
„Mai degrabă cred că fiecare statuie trebuie dezbătută pe propriile merite. Și clarificat cine ia această decizie. La statuile lui Stalin sau Lenin nu cred că au fost consultate toate comunitățile locale, adică procesul nu a fost cel mai democratic. S-a luat o decizie și asta a fost”.
Toye subliniază că „și atunci, unii oameni simțeau că se șterge istoria, în fond și Stalin avea admiratorii săi și, istoric, și el a avut o contribuție la înfrângerea Germaniei naziste. După numărul de victime, de exemplu, URSS a avut o contribuție mai mare în lupta cu Hitler decât Marea Britanie”.
„Așa că singura soluție, în opinia mea, este să încercăm să dezbatem civilizat fiecare caz în parte”.
Statuia ca armă în sprijinul unei agende
În Ucraina, recent, a existat un val de demolări de statui ale lui Lenin, „iar în mod fundamental acesta este răspunsul la întrebarea cine are puterea să ridice / demoleze o stauie”, afirmă Toye.
„Foarte rar sau poate niciodată nu va exista consens absolut și tot la fel de rar se organizează un referendum pentru a decide soarta unei statui. Din punct de vedere al unui istoric eu văd că statuile sau monumentele sunt folosite ca arme pentru a susține o agendă. Mascată sub declarația că ar exista criterii obiective pentru a ridica sau demola o statuie se află alte obiective”, explică profesorul.
„Putem decide un set de criterii obiective pe baza căruia să stabilim cine merită o statuie? Eu cred că nu. Nelson Mandela nu pare să fie criticat de nimeni, dar este posibil ca, la un moment dat, cineva să vină și să critice părerile sau activitatea lui”, subliniază Toye.
Statuia trecutului, astăzi
Profesorul de istorie afirmă că „din punct de vedere al istoricilor, statuile sunt interesante pentru că ele sunt folosite mereu în lupte politice. Deși la suprafață dezbaterea este dacă un anume personaj merită o statuie, ci pentru că lupta se dă pe seturi de valori universale. Despre asta e vorba în dezbaterile legate de Black Lives Matter sau despre Churchill”.