Anatol Vidrașcu: „Națiunile care citesc mai mult trăiesc mai bine” (VIDEO)

Directorul general al Grupului Editorial Litera, Anatol Vidraşcu, considerat unul dintre cei mai importanti editori de carte românească, a acceptat invitaţia Europei Libere să discute despre rolul şi rostul cărţilor pe care le editează, referindu-se şi la o recentă apariţie editorială semnată de Petrişor Gabriel Peiu, care îşi propune să răspundă la întrebarea „Se mai poate face astăzi Unirea?!”

Anatol Vidrașcu: „Națiunile care citesc mai mult trăiesc mai bine”

​Europa Liberă: M-am întors recent din Germania și ambasadorul Oleg Serebrian îmi spunea despre faptul că există librării care lucrează până la 12 de noapte și dânsul îmi spunea despre un fapt absolut impresionant, că după 11 noaptea se fac cozi la casă pentru a cumpăra cărți. Mie nu mi-a venit să cred asta, dar îl cred pe dl ambasador. De ce națiunile astea ghiftuite, pardon pentru acest cuvânt vulgar, continuă să creadă în carte și oamenii care încă au de parcurs drumul până acolo nu cred în înțelepciunea cărților, că de acolo ar fi să învețe cum ajung din urmă nemții, francezii? De ce se întâmplă? Dvs., ca editor, cred că la fel v-ați pus întrebarea asta.

Anatol Vidrașcu: „Sigur că mi-am pus întrebarea aceasta și am mai fost și eu în Germania, mai ales că tipărim la mai multe tipografii din Germania și am fost și la acele tipografii, dar am fost și în librării ca să văd care este situația reală de acolo; cunosc și cifrele. În Germania se cumpără cea mai multă carte pe cap de locuitor, așa că nu mă miră că

oamenii vin și după ora 11. Ei mai folosesc librăriile și în calitate de biblioteci. Vin și citesc. Chiar acolo pe loc, pe scări, sunt săli destul de spațioase unde ei pot să facă lucrul acesta, dar aici se poate pune un semn de egalitate între nivelul de viață și setea de lectură. Națiunile care citesc mai mult trăiesc mai bine. Germania, spre exemplu, se uită mai puțin la emisiunile de la televizor; e drept că ele sunt și destul de serbede acolo la ei, dar se citește mai mult, fiindcă, deocamdată, o altă sursă de a transmite cunoștințele mai bună decât cartea nu s-a găsit.

Logo-ul grupului editorial „Litera”

Nici internetul, nici televiziunea nu pot substitui cartea și de aceea, ca să fii un specialist bun în domeniul tău, trebuie să citești nu numai literatura de specialitate, să zicem, dar trebuie să-ți lărgești și orizontul. Chinezii au ajuns la o concluzie paradoxală. Ei imitau ceea ce se producea în alte țări, apoi preluau comenzile și iarăși făceau așa cum le spuneau alții, dar nu aveau acel spirit inovator, nu aveau fantezie, nu aveau imaginație. Și atunci și-au dat seama că ei publică foarte puține cărți de literatură științifico-fantastică, cum se spunea pe timpuri la genul ăsta de literatură, și nu dezvoltă imaginația tinerelor generații. Iată în asta constă – omul trebuie să tindă spre ceva, să aspire, să vrea să născocească ceva. Și acum optica s-a schimbat și în China. Au început să citească foarte mult și au început și ei să editeze foarte multe cărți.”

Europa Liberă: Și atunci, clasicii se prăfuiesc. Dvs., totuși, aveți aplecare spre valorificarea textelor clasice?

Anatol Vidrașcu: „Textele clasice de rând cu cele ale autorilor contemporani, că ele fac o companie foarte bună împreună, fiindcă marile idei au fost spuse de mult. Practic, ele se mai reiau, se mai dau sub altă formă, mai vin și cu alte idei noi, dar ideile de bază, să zicem în fabule, au rămas acele de la Esop și La Fontaine, și de la Krîlov și Donici al nostru, așa că nu se prăfuiesc.”

Europa Liberă: Dar copiii de astăzi, cărora le adresați aceste cărți, prețuiesc, de exemplu, pe Caragiale?

Anatol Vidrașcu: „Copiii nu știu dacă îl prețuiesc pe Caragiale, dar Caragiale este inclus în programa școlară la „Limba și literatura română”. El este studiat. Cel care are gustul lecturii o să-l citească și pe Caragiale, și pe Eminescu, și în fiecare generație. Apropo, cărțile lui Mihai Eminescu au tirajele cele mai mari la noi la editură și în genere sunt tirajele cele mai mari din România. Este un răspuns la „este Eminescu prăfuit sau el, totuși, se citește?”. Se citește, și încă foarte mult.”

Europa Liberă: Dacă tirajul e mare, asta înseamnă că se cumpără?

Anatol Vidrașcu: „Nu face nimeni tiraje care să stea în stoc la depozit. Sigur că se cumpără și se cumpără în diferite ediții. Și este același Eminescu, numai că depinde de editură cum îl face. Spre exemplu, noi acum ne pregătim să facem o ediție foarte, foarte frumoasă cu ilustrațiile Ligiei Macovei, care au fost cele mai bune ilustrații făcute la opera lui Mihai Eminescu. Și o să fie o carte foarte mare, dar ea de asemenea apare în toate colecțiile noastre.

Atunci când începem o colecție, nr. 1, după cum a fost și pe timpuri în „Biblioteca pentru toți”, tot rămâne „Mihai Eminescu. Poezii”. Deci, am făcut carte pentru toți, Eminescu a fost nr. 1; am făcut „Biblioteca școlarului”, primele patru volume au fost Mihai Eminescu. Și Ion Luca Caragiale, și Vasile Alecsandri și toți clasicii la rând, fiindcă noi trebuie să ne cunoaștem tot patrimoniul, altfel suntem văduviți de carte și de cunoștințe.

Ne gândim când pregătim cărțile noastre pentru a fi editate nu numaidecât la un număr foarte mare de cititori, pe noi ne interesează și generația nouă de scriitori care va veni, de aceea orientarea noastră este poate că la unu, doi dintr-o comună, care vor deveni intelectualii noștri, fiindcă nu poți să-i faci pe toți intelectuali oricât ai dori.”

Europa Liberă: Cu Iulian Ciocan admiram selecția Dvs. făcută la literatura universală. Cum e să faci această selecție? Iată, vedeam pe Facebook că Dmitri Bîcov și-a publicat cu ocazia împlinii a 50 de ani o listă de 100 de autori, lucrări formatoare. Dvs. cum v-ați descurca cu așa o sarcină din oceanul acesta de autori și titluri să alegeți, de exemplu, 100?

Anatol Vidrașcu: „M-ați mai întrebat o dată și a fost o întrebare încuietoare. Lucrurile sunt imposibil de realizat practic, dar editor – asta e o profesie, e o meserie și atunci trebuie să ții cont de mai muți factori: și de cererea pieței, într-un fel, să te orientezi și spre piață nu numai să faci tot ce crezi că este foarte bun și în cazul acesta să dai faliment cu cărți extrem de bune.

Trebuie să faci cărți care sunt și pentru cititorul larg, să zicem și pentru taximetriști când stau și-și așteaptă pasagerii, dacă vor să citească. Și atunci, lista aceasta la noi este destul de mare și cuprinzătoare, pentru că noi am făcut și liste de 100 de titluri, și liste de 1.000 de titluri și chiar peste 1.000 de titluri.

Ce am editat noi până acum sunt peste 7.000 de titluri de carte de la fondarea editurii și probabil că anul acesta o să ne apropiem de 8.000. Noi am izbutit să ajungem la un randament care n-a existat în Republica Moldova, atunci când era cel mai bine și la „Literatura artistică” se făcea câte o carte în fiecare zi. Iată că noi facem câte două titluri de carte în fiecare zi și în felul acesta noi încercăm să satisfacem gusturile tuturor.

Și atunci aici pui Agatha Christie, să zicem, în 12 volume, dar îl pui și pe Eminescu și faci o balanță, fiindcă trebuie să fie și literatura universală, dar, în același timp, noi nu trebuie să uităm că suntem români și avem literatura noastră națională care trebuie citită.

În fond, dacă vrei să cunoști cu adevărat limba, trebuie să citești nu în traducere română a literaturii universale, chiar dacă ar fi mari maeștri, trebuie s-o citești așa cum a scris-o autorul care s-a născut în această limbă și care o cunoaște, și care inventează foarte mult, pentru că prin asta este el mare, prin expresiile pe care le aduce; toată bogăția asta a vocabularului se face, în primul rând, în literatura națională.

Traducătorii, din păcate, sunt pe plan secund. Oricât de importante ar fi cărțile pe care le traduc, ei nicicând n-o să poată să se ridice la înălțimea scriitorului. Doar atunci când traducătorul este egal cu scriitorul, el este, în același timp și scriitor, și traducător. Da, atunci el se poate manifesta plenar.”

Europa Liberă: Sunt convins că nu toate lucrurile le faceți urmărind profitul. Cadoul pe care nu l-ați adus acum la redacție, probabil, nu este pentru profit, ba, dimpotrivă, înțeleg că este o acțiune filantropică și titlul e sugestiv: „Se mai poate face astăzi Unirea?!”. Genul acesta de proiecte, ce urmărește? Că profit n-o să obțineți prin asta.

Anatol Vidrașcu: „Într-un fel, editura trebuie să fie preocupată ca să-și pregătească contingentul ei de cititori. Și vă spuneam că noi uneori suntem interesați de acel copil cu o strălucire de talent sau poate chiar geniu, dacă devin de acum patetic, să aibă materialul, germenul acela care l-ar face să devină el creator.

Pentru noi este important să ne creștem nu numai cititorii, ci și autorii și de aceea facem chestii din astea destul de des când cărțile apar la preț mai mic decât prețul de cost sau când sunt ediții gratuite, iar asta este întrebarea sacramentală pentru noi cu Unirea. Noi vorbim foarte mult în plan sentimental și ne batem cu pumnul în piept, și adunăm oameni în Piața Marii Adunări Naționale…”

Europa Liberă: Și incităm adversarii?

Anatol Vidrașcu: „Da, exact. Sute de mii de exemplare, dar noi nu avem și argumente. Iată, cartea aceasta pe care am făcut-o, e o carte mică în fond, deși cred că ea o să atârne destul de greu în balanță, are 64 de pagini și răspunde un economist consacrat din România, care a fost și consilier al mai multor prim-miniștri din România, el răspunde la această întrebare: „Se mai poate face astăzi Unirea?!”

Europa Liberă: Petrișor Gabriel Peiu.

Anatol Vidrașcu: „Exact. Se mai poate face astăzi Unirea? Și am pus special semnul întrebării și semnul exclamării. Fiecare își va alege opțiunea după lectura acestei cărți. Și am încercat într-o formă cât mai accesibilă pentru cititori, sub formă de întrebări și răspunsuri, să îi familiarizăm cu anumite date, fiindcă noi nu cunoaștem situația economică reală. Numai pe bază de argumente se poate face acest lucru și pe bază de modele. În cartea aceasta sunt date pe larg și modelele de unificare care au existat sau care ar putea să fie.

În primul rând, s-a luat modelul german și se arată foarte convingător că, în perioada de după război, Germania era cu același statut economic ca și Franța, Marea Britanie și Italia. Și nu întotdeauna ieșea pe primul loc la creșterea economică. După unificare, deși s-au investit peste două mii de miliarde de euro în reunificare pe parcursul a 20 de ani, Germania n-a mai fost întrecută niciodată de celelalte trei state. Ba mai mult decât atât, creșterea economică va fi cu 25 la sută mai mare decât în Italia anului 2050. Deci, a fost o creștere spectaculoasă a Germaniei unificate, fiindcă este de înțeles – crește piața, sunt mai mulți oameni și atunci oamenii aceștia și produc mai mult, și consumă mai mult, fiindcă în ultimă instanță puterea unui stat depinde de numărul populației.

O populație foarte mică nicicând nu va putea deveni o mare putere. Și am citit pronosticurile pentru anul 2050. Pe primele locuri nu vor fi Statele Unite ale Americii și nici Rusia, vor fi statele cu o populație foarte mare – India, China și cam în ordinea aceasta merg, după numărul locuitorilor. În cazul nostru, tocmai că Unirea ar face ca să crească piața, să fie mai mulți oameni, consumul să fie mai mare, să fie randamentul mai mare. Un stat atât de mic nu poate să-și întrețină armată, Minister de Externe, toată administrația aceasta stufoasă pe care noi acum o avem, aceasta e pur și simplu irealizabil și tot ceea ce facem noi este o utopie. Și fără argumente, asta am înțeles-o încă în 1989. Nu există nicio rațiune decât de a trece cumva perioada aceasta de timp, nu există nicio rațiune pentru existența acestui stat. Acesta este adevărul.”

Europa Liberă: Dar la noi, credeți oare că politicienilor cărora le place să fie conducători din prima linie argumentele astea funcționează pentru ei?

Anatol Vidrașcu: „Nu, nicicând n-o să funcționeze, se apelează tocmai la ceilalți care nu sunt politicieni, fiindcă sunt și politicieni bine intenționați, dar atunci când el este președintele unei țări, are totul la scară și, mai ales, onoruri, că este președinte, nu? Și atunci, ei o să ne spună ca și Mircea Snegur: „Eu o să vă spun când să faceți Unirea”. El putea să nu ne spună atunci, că noi am înțeles – Unirea o s-o facem după ce el își termină mandatul și poate să vină alt politician, la fel de bine intenționat și bun român, și el o să vrea Unirea, dar numai după ce își termină mandatul și toate privilegiile pe care le-a avut. În cartea aceasta sunt multe argumente în folosul Unirii.”

Europa Liberă: Deci, argumentele sunt pentru cei care trebuie să-i voteze pe politicieni?

Anatol Vidrașcu: „Da, dar argumentul suprem este că Unirea este binevenită oricând. Ea se poate produce și acum, se poate produce și peste zece, și peste 15 ani, dar decalajele dintre creșterea economică iluzorie a Republicii Moldova și creșterea economică reală a României, care după creșterea economică a luat locul întâi în Uniunea Europeană și s-a situat pe locul trei în lume anul acesta, cresc.

Dacă în 1989 noi eram aproape la același nivel și Unirea s-ar fi produs fără mari bătăi de cap, cel puțin din punct de vedere financiar, acum raportul a crescut de la 1 la 4,7. Cartea aceasta, pe lângă faptul că poate fi găsită gratuită în librării, ea de asemenea va fi plasată de săptămâna viitoare gratuit și în versiune electronică și oricine va intra pe site-ul editurii sau pe alte site-uri va putea s-o folosească. Mai mult decât atât, deși în toate cărțile este scris cu strășnicie că e protejată de dreptul de autor și copyright ș.a.m.d., noi am scris aici exact pe dos – „Cartea nu este protejată de dreptul de autor, oricine poate să folosească material din această carte cum crede de cuviință, s-o dea prietenilor, să facă schimb…”

Europa Liberă: Dar nu s-o întoarcă pe dos?

Anatol Vidrașcu: „Asta e treaba lui de acum. Noi servim argumente, dăm fapte, și omul este liber să aleagă. Cartea aceasta reprezintă numai punctul de vedere al autorului; ea nu este poziția oficială a

statului român și autorităților române și în niciun caz nu este făcută pentru scopuri de propagandă. Noi trebuie să le dăm oamenilor anumite argumente de ordin economic, politic, iar alegerea o vor face ei. Nu le impune nimeni să facă, dar trebuie să înțeleagă un lucru – dacă vor să scape și să înceapă să trăiască mai bine și o parte din cei care au plecat să se întoarcă, atunci noi trebuie neapărat să facem acest pas și să tăiem, în sfârșit, nodul gordian și să facem Unirea.”

Europa Liberă: Dar vă așteptați, de exemplu, la cercetare penală pentru atentat la suveranitatea și independența statului Republica Moldova prin contestarea utilității acestui stat?

Anatol Vidrașcu: „La noi se întâmplă multe mizerii și nu m-ar mira nimic, dar eu n-am ascuns niciodată faptul acesta că nu am crezut, nu cred și orice mi s-ar spune, eu am punctul meu de vedere – statul acesta n-a trebuit să existe și, pur și simplu, lașitatea oamenilor politici de atunci când conjunctura a fost foarte favorabilă și astrele s-au aliniat pentru noi, noi n-am folosit această conjunctură favorabilă ca să ne unim în 1989-’90. Era încă prea mare teama că vor veni din nou rușii. Ei, trebuie să depășim această teamă și chiar cu riscurile să fiu învinuit de nu știu ce, am făcut cartea și să vedem care o să fie reacția autorităților. Cu cât va fi mai dură, cu atât cartea va fi mai căutată, iar eu voi suporta consecințele. Și mi le asum.”

Europa Liberă: Ceea ce ne dorim toți întotdeauna e să fie o discuție pe argumente, și nu pe putere.

Anatol Vidrașcu: „Absolut. Sigur. Asta este, fiindcă aici, în fond, cartea aceasta și-a pus scopul să fie începutul unui dialog sincer, să nu ne mai mințim, fiindcă ipocrizia aceasta nu ne aduce la nimic.”