În cadrul unui interviu cu serviciul georgian al Europei Libere, Matisek a abordat aceste subiecte și altele, vorbind despre situația invaziei ruse la 1.000 de zile și răspunzând întrebării dacă SUA au făcut cu adevărat tot ce puteau pentru Ucraina.
RFE/RL: După circa 1.000 de zile de la invazia la scară largă a Rusiei, unde ne aflăm în războiul din Ucraina? Cum arată?
Matisek: În anumite privințe, arată mai rău, iar în altele mai bine. Ce aș spune că arată mai bine este că avem mai multă unitate la nivel european în ceea ce privește instruirea și echiparea forțelor ucrainene.
Jahara „Franky" Matisek
Aș susține, de asemenea, că SUA au fost de fapt destul de slabe în ceea ce privește instruirea ucrainenilor, pentru că am instruit doar 20 de mii de militari. Așadar, orice percepție conform căreia SUA face totul pentru Ucraina, pur și simplu nu este adevărată. Aș spune că există, de asemenea, îngrijorare cu privire la ceea ce ar putea face următoarea administrație (a președintelui ales al SUA, Donald Trump - n.r.) în ceea ce privește războiul din Ucraina.
În plan mai pesimist, observăm că aspectele negative țin în special de introducerea trupelor nord-coreene în acest război. Aceasta adaugă un alt element, dar și o întrebare: Este o intervenție limitată la doar 11 mii de soldați nord-coreeni?
Când începi să auzi zvonuri că nord-coreenii ar putea ajunge să ofere Rusiei până la 100 de mii de soldați, acest lucru devine extrem de îngrijorător, deoarece, pe parcursul războiului, Rusia pare să rămână fără efective viabile pentru a efectua manevre eficiente cu arme combinate și pentru a avea o armată bine instruită și bine echipată pentru desfășurarea operațiunilor curente. Prin urmare, trebuie să se bazeze pe atacuri de tip „meatwave” (valuri de carne - operațiuni cu un număr mare de militari, fără a ține cont de supraviețuirea individuală - n.r.), care funcționează atâta timp cât, din perspectiva Rusiei, acești oameni sunt de unică folosință.
Este foarte interesant modul în care acestea funcționează: Practic, îi forțează pe ucraineni să-și expună apărarea și pozițiile pentru a se ocupa de atacul cu acest „valuri de carne”. Între timp, forțele aeropurtate ruse, care sunt în mod evident mai bune decât majoritatea trupelor ruse, sunt capabile să folosească focul de precizie în timp, pentru a elimina încet, dar sigur, apărarea ucraineană.
O altă parte negativă este că mașinăria de război rusă continuă să funcționeze. Continuă să cucerească mai multe teritorii, în special în estul Ucrainei. Și există un mare semn de întrebare dacă Moscova și-a atins obiectivele de război, adică cele privind subminarea sprijinului politic occidental pentru menținerea acestui război până în al treilea an, mai ales că nu știm ce va face viitoarea administrație Trump.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și președintele ales american, Donald Trump, în septembrie, în SUA.
RFE/RL: Având în vedere aceste lucruri despre starea actuală a războiului, la ce act asistăm și cât de departe suntem de marele final?
Matisek: Dacă ești (președinte rus Vladimir - n.r.) Putin la Moscova, este evident că vrei să profiți de acest tip de președinție de „lame-duck” (a președintelui demisionar al SUA, Joe Biden). Pe de altă parte, am putea spune că este destul de bine că administrația Biden a cedat în cele din urmă în ceea ce privește permisiunea acordată Kievului de a executa lovituri cu rachete de rază mai mare de acțiune pe teritoriul Rusiei. Iar ucrainenii au lansat deja mai multe rachete ATACMS (rachete balistice americane înspre Rusia - n.r.).
RFE/RL: Nu este eronat să spunem că acestea sunt cu rază lungă de acțiune, de vreme ce raza este de numai 300 km?
Matisek: Ei bine, pentru armata americană, 300 de km este un sistem cu rază lungă de acțiune, dar lucrurile devin diferite când vorbim despre forțele navale sau aeriene. Eu sunt pilot în Forțele Aeriene, așa că atunci când mă gândesc la „rază lungă de acțiune”, mă gândesc că pot lovi orice pe planetă, oriunde m-aș afla.
Îmi place să folosesc termenul de „anti-strategie” pentru narațiunea conform căreia SUA a fost practic încolțită pentru a permite loviturile cu ATACMS în Rusia. Însă faptul că ne-am permis să intrăm în această dezbatere, este cu adevărat regretabil pentru că, din nou, i-a oferit lui Putin o poveste de care, evident, el a profitat. Tocmai a lansat o nouă doctrină nucleară a Rusiei, iar cele mai importante două prevederi afirmă că orice atac convențional asupra Belarusului este acum considerat un atac asupra Rusiei.
Celălalt element este cea care stabilește că atacarea de către Ucraina a Rusiei, cu sprijinul unei puteri nucleare - eventual SUA, francezii, britanicii - ar putea atrage un răspuns cu arme nucleare. Dar cred că este o cacealma această nouă linie roșie, deoarece SUA și Occidentul au depășit repetat liniile roșii ale Moscovei în ultimii trei sau patru ani.
Însă este o încercare a Moscovei de a controla narațiunea și de a semnala Occidentului că „nu vă puteți atinge de asta pentru că am trasat linia, care odată trecută, vă face vinovați de un potențial război nuclear”.
RFE/RL: Conform acestei logici rusești, SUA sunt deja implicate și prin urmare, reprezintă o țintă potențială pentru un atac nuclear. Așadar, ce vor face pentru a pune în aplicare această amenințare?
Matisek: Ei bine, nu cred că este vorba despre vreo schimbare, deoarece Rusia deja avea o doctrină nucleară conform căreia dacă teritoriul ei este invadat, putea să răspundă prin utilizare armei nucleare. Dar ucrainenii au demonstrat că este de fapt o minciună. Așa că nu cred că rușii vor folosi prea curând o armă nucleară.
Rușii pot vorbi, pot face zgomot, dar în cele din urmă, o asemenea acțiune ar face mai mult rău mașinii de război rusești. I-ar răni și izola și mai mult. Restul lumii va judeca acțiunile Moscovei și utilizarea de către aceasta a unei arme nucleare atunci când supraviețuirea statului rus și a conducerii ruse nu este în joc.
Veterani ucraineni la o demonstrație pentru înarmarea Ucrainei, la Casa Albă, pe 17 noiembrie 2024.
RFE/RL: Cât de aproape suntem de sfârșitul jocului, cu condiția ca tendințele actuale să continue și presupunând că nu are loc nicio intervenție a lui Trump?
Matisek: Aș putea vedea acest lucru continuând încă trei ani.
RFE/RL: Privind la câmpul de luptă, mai există argumente în favoarea unei victorii a Ucrainei pe câmpul de luptă, prin recucerirea întregului teritoriu și alungarea rușilor, sau acest lucru deja nu mai este actual?
Matisek: Dacă ar fi să transform acest lucru într-o metaforă a unui foc de tabără: să ne imaginăm un foc mare de tabără, iar dacă focul reprezintă șansele de a recuceri Luhansk, Donbasul și Crimeea, acestea nu sunt mai mult decât un tăciune cald, iar focul este aproape stins. Situația nu arată bine, având în vedere tendințele actuale. Totuși, cred că anumite lucruri ar putea schimba această dinamică – de exemplu, dacă Uniunea Europeană ar trimite o misiune sub drapelul UE în Ucraina și ar trasa o linie clară, afirmând: „Forțele ruse nu vor traversa aceste limite, deoarece considerăm acest lucru drept o invazie a Europei.”
RFE/RL: Cât de probabil este un asemenea lucru, având în vedere evoluțiile recente din Europa? Și în mod curios, unul din planurile de pace apărute în tabăra președintelui ales Trump, include de asemenea crearea unei zone demilitarizate și dotarea acesteia nu cu trupe americane, ci europene. Așa că acum, fără o urmă de sarcasm, cât de realist este ca Europa să spună „Da” acestui lucru?
Matisek: Ideea ca forțele rusești să ajungă în final la Kiev sau să înainteze mai departe spre vest în următorii trei până la cinci ani i-ar obliga pe europeni să facă acest lucru, împreună cu americanii care le spun europenilor: „Trebuie să faceți asta!”.
Și există un exemplu pentru acest lucru: practic vorbim despre Coreea de Nord și de Sud, care au ajuns să fie împărțite. Este un rezultat ideal? Nu, bineînțeles că cel mai bun rezultat este ca toate forțele rusești să părăsească întreg teritoriul Ucrainei. Dar trebuie să fim realiști. Cât de mult sunt dispuși americanii, canadienii și europenii să lupte și să moară pentru fiecare centimetru de teritoriu ucrainean? Și asta devine o chestiune de voință politică și de politică internă. Cred că este mai ușor de „vândut” publicului o blocare a avansului rusesc.
Și asta va duce, în esență, la crearea unei zone demilitarizate uriașe, între Ucraina și Belarus, Rusia și părțile ocupate ale Ucrainei. Ar fi practic milioane de mine de teren și baze de apărare ucrainene, cu forțe sub pavilionul UE, probabil ca observatori, forțe de menținere a păcii și ca parte a acestui tip de linie de descurajare. În esență, ar deveni un mare dispozitiv de descurajare, dacă vreți. Acesta ar fi rezultatul ideal pentru o mulțime de țări, în special în Europa.
RFE/RL: Vorbim ipotetic, nu? Dacă acest plan ar deveni realitate, cineva ar trebui să se ocupe de zona demilitarizată, nu? Nu ar fi doar ucrainenii.
Matisek: Ar trebui să fie o misiune sub pavilionul UE.
RFE/RL: Din cauza art. 5 al NATO?
Matisek: Da.
RFE/RL: Apoi va trebui să ne întrebăm cine ar fi de fapt dispus să trimită trupe acolo. Și mai departe, un teritoriu la fel de necunoscut ar fi reprezentat de întrebarea ce se întâmplă dacă războiul repornește și aceste trupe ajung în pericol?
Soldați belgieni la manevre în Lituania, în octombrie 2022, în cadrul batlionului de reacție rapidă creat după invadarea Ucrainei de către ruși.
Matisek: În ceea ce privește primul punct, aș spune că majoritatea țărilor din Europa de Est sunt dispuse - țările baltice ar fi dispuse să trimită forțe, iar Polonia, cu siguranță - și apoi lucrurile devin cam neclare, într-adevăr.
Aș spune că francezii ar fi probabil dispuși să o facă și pun pariu că și germanii ar înclina spre asta. Și aș spune că știm deja cine ar fi dispus să facă acest lucru, deoarece există un astfel de model: NATO are deja EEP, Enhanced Forward Presence, în țările baltice, care este un fel de forță de descurajare.
RFE/RL: Dar ele se află, convenabil, sub umbrela NATO. Acestea din Ucraina nu ar fi.
Matisek: Da, dar, de dragul argumentului există suficientă suprapunere între UE și NATO, și s-ar putea folosi un EPP sau împrumuta o parte din construcția EPP. Aș susține că, probabil, vom obține un amestec similar de forțe din partea UE, pe lângă canadieni și britanici, și chiar norvegieni, pun pariu.
RFE/RL: Din moment ce discutăm despre armate și într-un plan mai general despre personal: Care este problema cea mai apăsătoare pentru Ucraina în această etapă a războiului, lipsa de echipament sau lipsa de oameni?
Matisek: E vorba de lipsa militarilor. Europenii, americanii și britanicii, toți sunt dispuși să instruiască ucraineni și ar putea instrui și mai mulți. Este doar o chestiune de a ști dacă Ucraina poate trimite mai mulți oameni. Dacă poate recruta destui bărbați și femei, deoarece și femeilor li se permite să servească în armata ucraineană.
Așadar, acesta devine un aspect foarte important. Știm că este în interesul Germaniei să nu permită căderea Ucrainei, deoarece ar însemna un val de la 10 până la 15 milioane de refugiați ucraineni, ceea ce ar fi mult mai grav din punct de vedere economic și politic.
Deci da, este vorba de oameni, de forța de muncă. Singurul lucru pe care îl poți face pentru a compensa această lipsă este să ai din ce în ce mai multe drone. Pentru că nu dispun de forța de muncă, ucrainenii pun accentul pe dronele ieftine, care nu pot fi atacate, care folosesc inteligența artificială, iar aceasta este o modalitate de a depăși problema lipsei de oameni. Dar, la un moment dat, tot ai nevoie de oameni la sol pentru a manevra dronele.
RFE/RL: Am discutat deja despre unda verde dată de SUA pentru Ucraina în ce privește utilizarea rachetelor ATACMS pentru atacarea țintelor din interiorul Rusiei. Să revenim la ea. Ce s-a schimbat în calculele administrației Biden, de a luat această decizie?
Matisek: Cu siguranță că administrația a fost supusă unei mari presiuni interne și externe din cauza introducerii pe câmpul de luptă a celor 11 mii de soldați nord-coreeni, în special în regiunea Kursk, din Rusia. Și sud-coreenii sunt destul de supărați și furioși din această cauză. Așa că acesta trebuia să fie un răspuns natural.
RFE/RL: Consensul general pare să fie venit mult prea târziu, dar totuși rămâne întrebarea: Care este impactul așteptat?
Matisek: Din nou, escaladarea „simetrică” de către actuala administrație, ca răspuns la provocări rusești, a fost prea puțină și prea târzie. Acesta pare a fi un termen care descrie bine modul de acțiune al administrației - prea puțin, prea târziu, prea multă dezbatere deschisă, prea mult timp oferit Rusiei pentru a se adapta înainte ca aceste arme și echipamente să fie folosite, astfel încât să nu le poți exploata la timp.
Vă garantez că rușii au făcut tot posibilul să „împrăștie” după acel anunț trupele și stocurile de armament, doar pentru a minimiza daunele ce pot fi produse de ATACMS. Așa că mi se pare nefericit că SUA încearcă să escaladeze treptat, dar o fac foarte deschis, iar asta de fapt subminează intenția și scopul. Și sincer, acesta este un fel de al doilea război, un război de politică și diplomație, diferit de războiul real de înfrângere militară a Rusiei și de reducere a capacității ei până în punctul în care nu va mai putea invada un alt vecin, vreodată.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te