Iurie Leancă: „În comparație cu Țările Baltice, noi nu avem o idee națională, noi nu avem coeziune” (VIDEO)

Europa Liberă: Domnule Leancă, pe parcursul acestui pătrar de veac, vectorul geopolitic a fost folosit din plin de către clasa politică. De ce această nehotărâre? Încotro Moldova?

Iurie Leancă: „La 26 de ani, într-adevăr, e bine să analizăm parcursul nostru și să înțelegem de ce nu am reușit să edificăm un stat unde cetățeanul s-ar simți bine. Și sigur că analiza e mai potrivită prin comparație. De ce Ţările Baltice, care în 1991 erau în aceeaşi situaţie economică, în linii mari în aceeaşi situaţie politică au reuşit, fiind şi în NATO, şi în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă şi securitate, ceea ce înseamnă şi stabilitate economică, un nivel mult mai avansat de prosperitate, iar noi nu am reuşit.

Iurie Leancă în dialog cu Valentina Ursu

Cred că motivul este lipsa la noi, din 1991 încoace, a unei înţelegeri foarte clare a majorităţii: cu cine vrem să fim, de unde poate să ne vină nu doar prosperitatea, dar şi un model economic care să asigure instituţii funcţionale, să ne asigure că cetăţeanul, încă o dată, se simte respectat la el acasă şi îşi vede viitorul la el acasă. Ţările Baltice, cel puţin majoritatea letonilor sau estonienilor sau lituanienilor, au ştiut de la bun început că ei aparţin civilizaţiilor occidentale. Din prima zi sau înainte de a obţine chiar independenţa, şi au luptat pentru această independenţă cu sacrificii umane, ei şi-au propus aderarea la spațiul geopolitic civilizațional occidental. Și, iată, datorită acestei coeziuni a majorității societăților din aceste trei țări, uitați-vă unde sunt astăzi Estonia, Lituania și Letonia.”

Iurie Leancă: „În 26 de ani aşa şi nu am înţeles de unde vine lucoarea”

​Europa Liberă: Dar majoritatea guvernărilor au vrut să aibă o relație bună cu Moscova, în speranța că va fi soluționată problema transnistreană. A fost o pistă greșită?

Iurie Leancă: „Relația bună cu Moscova e necesară. Nu doar de aceea că, fiind într-o relație bună cu Moscova am putea rezolva conflictul transnistrean, dar și din alte motive. Apropo, dacă vă uitați la relațiile comerciale pe care le aveau acum câțiva ani în urmă Țările Baltice, cel puțin acum doi ani, trei ani în urmă, cu Rusia și cele pe care le avem noi cu Rusia, aflați că aveau o relație comercială mult mai intensă decât noi, cei care, cel puțin până în 2009, mergeam cu plecăciuni, făceam promisiuni de care după aia nu ne țineam. Iată asta face astăzi și președintele Republicii Moldova, Dodon. Nu doar pentru asta avem nevoie de relații bune cu Moscova, fiindcă Moscova e, totuși, o putere regională importantă, e o piață de desfacere mare, ci e nevoie de relație bună, dar bazată puțin pe alte principii decât cele pe care le promovează ea.”

Europa Liberă: De ce i-a reușit Moscovei să identifice acești exponenți care să apare interesul pro-rus în Republica Moldova?

Iurie Leancă:„Păi, tocmai vă spuneam, prin comparație cu Țările Baltice, că noi nu avem o idee națională, noi nu avem această coeziune. O foarte mare parte a populației e bântuită, dominată de nostalgie: că, uite, înainte a fost bine, a fost sigur, a fost o viață previzibilă. Chiar dacă, dacă ne aducem aminte cum arătau magazinele sovietice și câți ani trebuia să stai la rând ca să-ți cumperi o mașină Lada, și cine putea să-și cumpere, și cine nu putea să-și cumpere… Lumea la o analiză critică, își aduce aminte.

Dar problema, încă odată, din punctul meu de vedere, este că în 26 ani noi așa și nu am înțeles de unde vine lucoarea. Și lucoarea, de data asta, vine nu de la Răsărit, ci vine din Occident – pentru că asta înseamnă un sistem politic care și-a demonstrat viabilitatea, asta înseamnă un sistem economic care înseamnă prosperitate pentru cetățeni, care înseamnă lipsă de corupție sau, cel puțin, în proporții mult mai mici, și așa mai departe. Asta înseamnă sprijin financiar. Uitați-vă, când am fost în relații bune cu Occidentul câți bani au venit în Republica Moldova și nu trebuie să ne sfiim de acest lucru. Toate țările care au ieșit, inclusiv balticii, polonezii, România; de unde vin bani pentru agricultură, dezvoltare? De la Bruxelles, nu din bugetul României. Peste 200 de euro deja pe hectare subvenții și așa mai departe. Deci, astea sunt lucruri elementare.”

Europa Liberă: Dar în acești ani guvernările au ajuns la putere în baza votului geopolitic…

Iurie Leancă: „Noi nu am avut partide de dreapta sau de stânga după orientările sale, doctrine politice. Fiindcă, ce înseamnă partid de dreapta? Înseamnă un partid care pledează pentru un rol mai mic al Guvernului, pentru taxe mai mici și impozite mai mici, pentru declanșarea acestui spirit antreprenorial al cetățeanului. Cele de stânga vor să crească impozitele, Guvernul să aibă un rol mai mare, în baza impozitelor mai mari să poată de la cei care câștigă mai mult să redistribuie și așa mai departe.

Am avut noi, oare, astfel de dezbateri? Și nici nu cred că e posibil deocamdată, pentru că noi nu am ajuns să devenim un stat funcțional. La noi partidele diferă după acest criteriu geopolitic: cine e cu rușii și cine e cu Occidentul. Iată cum s-au perindat la noi partidele. Deci, noi nu avem încă, din păcate, spun eu, partide funcționale și în sensul occidental al cuvântului.”

Europa Liberă: Această miză geopolitică a ajuns acum la un apogeu și iată că Igor Dodon, în calitate de președinte, propune un moratoriu asupra discuțiilor care ar viza geopolitica și încotro Republica Moldova în baza acestei geopolitici. Cum vedeți această propunere?

Iurie Leancă: „Am văzut, îmi aduc aminte, că părintele lui spiritual, tovarășul Voronin, exact același lucru îl spunea și în 2008, și în 2009 – că nu contează geopolitica, important e să fim și cu Estul, și cu Vestul. Scuzați-mă pentru această formulă mai puțin academică: să fim crăcănați între Est și Vest! Ceea ce este imposibil. Nu e posibil, pur și simplu. Dacă nu vrem noi să ne ocupăm de geopolitică, ea se ocupă de noi.

Domnul Dodon, în primul rând, ar trebui să înțeleagă că contează cuvintele în politică, simbolul contează foarte mult, dar și mai mult

contează acțiunile. Dânsul propune să ne dezicem de geopolitică, analizați acțiunile lui de politică externă din momentul în care s-a înscăunat la Președinție. Noi avem doi vecini. Orice moldovean cu mintea trează știe că ai doi vecini cu care trebuie să te înțelegi bine. Dacă nu te înțelegi bine – certuri, sfadă, bătăi, Doamne ferește, și așa mai departe.

Noi avem două state vecine: Ucraina și România. Uitați-vă că domnul Dodon, prin tot ce a făcut până acum, și din momentul înscăunării inclusiv, practic, e o persoană non-grata de facto, încă nu juridic, dar de facto e o persoană nongrata atât în România, cât și în Ucraina.”

Europa Liberă: Ce vă face să spuneți acest lucru?

Iurie Leancă: „Din momentul din care a devenit președinte a avut vreo discuție telefonică cu un președinte sau cu altul? A avut vizite într-o țară sau alta? A discutat problemele care există? Nu! Și nici nu o va face. Fiindcă, prin tot ce a făcut până acum, a făcut declarații scandaloase. Deci, încă odată, geopolitica se ocupă de noi, chiar dacă noi nu vrem să ne ocupăm noi de ea.

Doi, integrarea europeană, Acordul de Asociere, Zona de liber schimb nu sunt obiective în sine, nu sunt niște documente tehnice pe care trebuie să le tratăm într-un context alb, că doar îndeplinești niște chestii și după aia beneficiezi de ceva. Acordul de Asociere, Zona de liber schimb, Spațiul aviatic comun, regimul fără de vize, totul asta se încadrează într-un context clar geopolitic: integrarea europeană. Și noi, dacă ne-am propus să devenim țară-candidat și țară-membru ulterior, nu este asta o mișcare clară geopolitică? Fiindcă Uniunea Europeană nu este doar o organizație comercială. Este Organizația Mondială a Comerțului, dacă vrei să faci doar comerț și cu Estul, și cu Vestul și dacă ai probleme le rezolvi acolo. UE este un club geopolitic, eminamente geopolitic: politic, economic, social și așa mai departe.

Deci, este imposibil să vii cu astfel de enormități și să spui: „Hai să uităm de geopolitică! Iar eu voi merge la Moscova și în Iran”. Și încă aștept vizita lui istorică la Coreea de Nord.”

Europa Liberă: Atunci când el a făcut această declarație la Comrat spunând că Găgăuzia și Republica Moldova trebuie să mizeze pe relația cu Rusia și Turcia în primul rând, a fost o ofensă la adresa partenerilor occidentali? Pentru că ei, la modul cel mai serios, au investit sume enorme în Republica Moldova.

Iurie Leancă: „Iarăși, nu înțeleg care istorie o evocă domnul Dodon. Dacă vrea și cu Turcia, și cu Rusia, vrea sau cu Imperiul Otoman sau cu Imperiul Țarist. Doar să-și aducă aminte că Imperiul Otoman și Imperiul Țarist mereu au luptat, inclusiv pentru inclusiv controlul asupra Basarabiei sau Principatului Moldovei. Deci, nu a fost posibil istoric și nu cred că e posibil astăzi să ai o astfel de relație.

În al doilea rând, Turcia într-adevăr ne-a ajutat. A făcut investiții, proiecte și nu doar în autonomia găgăuză. Chiar am avut o discuție foarte bună cu noul ambasador turc care este foarte interesat să contribuie la dezvoltarea identității găgăuze, predarea limbii române. Am avut o discuție foarte bună în acest sens.

Dar, iarăși, noi, civilizația noastră suntem acum în fața unei alegeri: sau mergem cu Estul, ceea ce aproape este imposibil, fiindcă între noi și Rusia este o țară – Ucraina, cu peste 40 milioane de oameni, cu un teritoriu foarte mare. Odată i-am spus domnului Dodon în Parlament, fiind încă prim-ministru, că ar fi cazul să sape un tunel, așa, sub Ucraina dacă vrea tot să adere la Uniunea Eurasiatică. Deci, nu este posibil. Și eu nu sunt antagonistul Rusiei, apropo. Acolo mi-am făcut studiile și cred că au fost studii bune.

Doar că trebuie să avem, încă odată, claritate maximă cine ne-a ajutat și cine ne poate ajuta pe noi. Și de unde vin nu doar banii, deși și banii contează, de unde vine un model care ne va permite nouă să ne simțim bine la noi acasă. Și americanii, și Uniunea Europeană ne spun: „Vă ajutăm, vă sprijinim, dar cu condiția – faceți reforme”. Cea mai importantă reformă în justiție, să detonăm această mentalitate care generează corupție și așa mai departe. Generează corupție mare și corupție mică care creează probleme pentru viața cotidiană a cetățenilor și așa mai departe. Eu am întrebat odată pe cel care e acum persoana non-grata în Moldova, când eram încă la Guvern, pe Dimitrie Rogozin, el m-a întrebat: „De ce așa de mult vrei să miști țara spre Uniunea Europeană?”, și eu i-am zis: „Rusia nu ne cere nouă să luptăm împotriva corupției”. Și el s-a gândit așa, câteva secunde, și a zis: „Da, ai dreptate.”.

Deci, despre asta este vorba. Și nu poți să ignori problema sau să bagi ca struțul capul în nisip și să spui „hai să ne axăm doar pe problemele noastre interne”. Nu e adevărat, nu e posibil așa ceva. Și plus, încă odată, Uniunea Europeană va ajuta țara care vrea să se miște spre Uniunea Europeană. Nu în zadar ne spun toți politicienii în Occident: „Intensificați acest proces de integrare, paralel cu reformele de acasă – doar așa poți face o integrare reală.”

Europa Liberă: Pe parcursul acestor ani de independență, problema transnistreană rămâne a fi una dintre cele mai durute probleme și acum să vă cer opinia: se merită de depus mai mult efort pentru a identifica o soluție sau poate e cazul să fie lăsat pentru o perioadă anume și să ceară populația din stânga Nistrului această reîntregire a celor două maluri ale Nistrului?

Iurie Leancă: „În primul rând, noi nu ne putem permite acest lux, de a ignora acest conflict, de a nu ne preocupa de el. În al doilea rând, trebuie să fim conștienți ce putem face. Putem realiza acum un progres sau nu putem?

Convingerea mea e că nu avem cum, în condițiile actuale, atunci când doi mediatori care încă s-au proclamat garanți, Ucraina și Rusia, sunt în război unul cu altul, atunci când există o confruntare similară cu perioada războiului rece între Rusia și Occident, și aici avem parteneri UE și SUA – cum e oare posibil de găsit un numitor comun într-o problemă cum e conflictul transnistrean? Experiența mea îmi spune foarte clar că este imposibil.

Dar asta, după cum spuneam, nu înseamnă că nu trebuie să facem nimic. Din contra, sunt convins că trebuie să ne axăm pe crearea premiselor care, ulterior, ne vor permite să găsim o soluție pentru conflictul transnistrean. Și asta înseamnă, în primul rând, consolidarea relațiilor cu Ucraina și mă bucur că în ultimul timp câte ceva în sensul acesta s-a realizat, același control comun la frontieră.

Dar fiindcă chiar ieri am venit din regiunea Odessa, unde am fost cu părinții la mare, am văzut o chestie care pe mine mă miră pur și simplu – sute de cetățeni moldoveni stau la coadă la frontiera cu Ucraina, și la Palanca și la Tudora, merg acolo să-și cheltuie banii și ucrainenii sunt extrem de nereceptivi. Am vorbit anul trecut și cu președintele Poroșenko, și cu Saakashvili, l-am sunat acum și pe ambasadorul ucrainean. Aici cred că și Guvernul de la Chișinău ar trebui să fie mult mai incisiv. Cum e posibil așa ceva? Pe de altă parte cineva a mers chiar astăzi prin Transnistria la Odessa și acolo e mult mai simplu, e o vamă modernă. Deci, sunt chestii care contează foarte mult pentru noi.

Dar, ca să revenim la conflictul transnistrean, avem nevoie de crearea acestor premise, de relația cu Ucraina, combaterea corupției, a contrabandei, care știm că e o miză foarte mare pentru elitele și cercurile de interese din Transnistria, și nu doar din Transnistria, dar, bănuiesc eu, că aceste cercuri se extind, se ramifică și pe malul drept al Nistrului, și în Ucraina, și așa mai departe. E nevoie și de consolidarea relației în sensul acesta cu Washingtonul și cu Berlinul în mod special și cu Uniunea Europeană.

E nevoie și de un dialog cu Rusia, dar de la care nu trebuie să ne așteptăm acum că ne va aduce niște schimbări spectaculoase. Și să nu uităm de moldovenii în mod special, și de ucrainenii și rușii din regiunea transnistreană, dar să nu uităm în mod special de moldoveni. Fiindcă de-moldovenizarea, de-românizarea, rusificarea continuă acolo. Și noi la un moment dat am putea să ne pomenim fără acest element foarte important.”

Europa Liberă: Republica Moldova încearcă să folosească tribuna ONU. Iată și această știre de ultimă oră, că reprezentantul Republicii Moldova pe lângă Organizația Națiunilor Unite a dus această scrisoare prin care se solicită sprijin pentru evacuarea armatei ruse. De mulți ani se face acest efort. Dumneavoastră cum tălmăciți o eventuală susținere din partea ONU pentru a rezolva criza transnistreană?

Iurie Leancă: „Orice efort este unul necesar. Abordarea problemei prezenței militare străine, conflictului nesoluționat și sprijinul pentru regimul separatismului de la Moscova – financiar, politic – trebuie să fie discutat inclusiv în cadrul ONU. Nu în zadar fiecare șef de stat, prim-ministru, ministru de externe care mergeau la adunarea generală a ONU neapărat vociferau această problemă, unii mai pronunțat, alții, așa, încercau cumva mai timid.”

Europa Liberă: De fiecare dată a fost articulat acest mesaj?

Iurie Leancă: „Unul a fost la noi în 1992. Eram atunci tânăr diplomat la Externe, a fost o misiune. După care am înțeles foarte clar, și nu doar eu, sper, că nu putem miza pe o implicare a ONU în conflict, din simplul motiv că deciziile importante se iau în Consiliul de securitate. În Consiliul de securitate sunt cinci membri, și o țară, care se numește Rusia, are dreptul de veto. Astfel încât să ne așteptăm la niște implicații cu efecte spectaculoase din partea ONU – nu. ONU trebuie să fie folosit doar ca o tribună pentru a-ți sonoriza, încă odată, problemele cu care te confrunți. Mai mari efecte, din păcate, nu văd cum ar putea să vină.”

Europa Liberă: Dar această prezență a lui Igor Dodon la Comrat și Tiraspol alimentează separatismul în Republica Moldova sau, totuși, e o intenție bună a șefului statului de a încerca reunificarea Republicii Moldova?

Iurie Leancă: „De câte ori a fost domnul Dodon la Comrat, din momentul în care a ajuns să fie președinte?”

Europa Liberă: A fost de multe ori.

Iurie Leancă: „De câte ori a fost la Cahul, la Cimișlia, la Leova, la Cantemir, la Taraclia, chiar, care, iarăși, la votat masiv? Nu prea am auzit. Deci, sentimentul meu, din păcate, e că dânsul folosește aceste vizite nu pentru a contribui la realizarea unui obiectiv fundamental, care se numește integrarea minorităților în societatea moldovenească, în cazul de față, a minorității găgăuze.

Ce înseamnă integrare? Înseamnă să folosim cadrul autonomiei nu doar pentru anumite avantaje economice, dar pentru obiectivele inițiale: să-și studieze limba maternă de rând cu limba română. Doar așa tinerii găgăuzi pot veni să se simte la Chișinău confortabil, să se integreze, să

lucreze la ministere și așa mai departe, să-și păstreze cultura, să nu fie rusificați în continuare. Că, din păcate, cam acesta e procesul după 26 de ani de independență, trebuie să recunoaștem, și să îmi asum și eu o parte din vină, nu am reușit să avem o strategie foarte clară și să o promovăm. Educație bilingvă nu avem, nici la Taraclia, nici în nordul țării, nici la găgăuzi și așa mai departe. Deci, pe asta trebuie conducătorii țării să se axeze.

Iar vizitele lui acolo, sunt convins, au un obiectiv strict politic, electoral, să-și consolideze cumva baza electorală și așa mai departe. Doar să nu uite dânsul că populația la Cahul e mai mare decât autonomia găgăuză și prin astfel de vizite doar acolo mă tem că trimite mesaje nu foarte pozitive pentru ceilalți – moldovenii, bulgarii, din sudul Republicii Moldova, că ei ar fi mai puțin importanți și așa mai departe.”

Europa Liberă: Ce-i doriți Moldovei la această aniversare de 26 de ani și cetățenilor?

Iurie Leancă: „Știți, cel mai mult ce mă doare pe mine este că, din păcate, în 2015, 2016 și chiar și în 2017 moldovenii au pierdut speranța – speranța că acest stat poate deveni unul funcțional, cu instituții care să-i protejeze pe ei. Iată, eu mi-aș dori și mie, dar și moldovenilor atât din țară, cât și celor care au fost nevoiți să plece în afara țării, să recapete acest sentiment de speranță, de încredere că noi putem deveni un stat funcțional. Dacă noi nu vom avea această speranță, șansa noastră de a supraviețui, și nu pur și simplu a supraviețui ca stat, dar de a deveni, într-adevăr, un fel de stat baltic aici, în regiunea noastră, va fi sortită eșecului.”