Președintele Igor Dodon a avut astăzi o întrevedere cu Ambasadorul cu misiuni speciale din Ministerul rus de Externe, Serghei Gubarev, la care au fost discutate probleme ce vizează procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Șeful statului a subliniat încă o dată: Chișinăul va depune toate eforturile pentru a exclude riscurile financiare și economice pentru persoanele fizice și juridice din regiunea transnistreană în realizarea controlului vamal moldo-ucrainean pe segmentul Cuciurgan-Pervomaisc. Au fost menționate și eforturile îndreptate în direcția reluării negocierilor în formatul „5+2”. Într-un interviu acordat Europei Libere, fostul Înalt Reprezentant al Uniunii Europene în Moldova, diplomatul Kalman Mizsei, vorbește despre nevoia reglementării conflictului transnistrean.
Europa Liberă: Actualmente se discută o posibilă agendă pentru reluarea negocierilor în formatul „5+2”, dar și termenul când acest lucru s-ar putea întâmpla. A fost făcut o declarație că Austria, tara care a preluat Președinția OSCE, va continua, în acest an, strategia aplicată de Germania în reglementarea diferendului transnistrean. Adică, politica pașilor mici, care presupune trecerea de la unele acțiuni simple la soluționarea unor probleme serioase. Ce ne puteți spune despre nevoia reluării negocierilor în formatul „5+2”?
Kalman Mizsei: „În calitate de Reprezentant Special al Uniunii Europene în procesul de negocieri în formatul „5 + 2”, la sfârșitul anului 2009, am insistat pe măsurile de încredere între părți și pe promovarea politicii pașilor mici. Dar sigur că în procesul de negocieri au existat foarte multe circumstanțe. Eu salut faptul că Președinția OSCE exercitată anul trecut de Germania, iar anul acesta de Austria vrea să acționeze în continuare în aceeași cheie. Este necesar să se țină cont foarte detaliat, amănunțit de contextul diferendului transnistrean. Altfel, ca în orice conflict, fără a cunoaște istoria, cultura, poți eșua în bunele intenții și te poți compromite.
Your browser doesn’t support HTML5
Diplomatul Kálmán Mizsei răspunde întrebărilor Europei Libere
Însă atât OSCE, cât și Uniunea Europeană au promovat politica pașilor mici și au ținut cont de contextul existent. Politica pașilor mici este importantă și pentru că oferă posibilitatea de a se discuta probleme mari, serioase. Încă nu se știe exact ce politică vor promova Statele Unite ale Americii în Europa de Est. Vedem că politica Washingtonului revine la normalitate și aceasta e important, deși nu sunt clare toate detaliile. De aceea politica pașilor mici oferă posibilități de stabilizare a situației, actorii din formatul „5+2” pot să înțeleagă mai bine motivele și interesele care există.
Realizările economice, politice și sociale sunt premisele măsurilor de încredere reciprocă. Însă în ultimii ani dezvoltarea în Republica Moldova nu a fost prea atractivă și sigur că aceasta nu a sporit interesul locuitorilor din regiunea transnistreană. Este important ca Republica Moldova să construiască un sistem economic, politic și social atractiv pentru locuitorii din partea stângă a Nistrului. Întrucât acest sistem nu există încă, e foarte greu să se mizeze pe soluționarea imediată a diferendului transnistrean.”
Europa Liberă: Situația economică nu este foarte bună acum în regiunea separatistă. Recent șefii executivelor din Ucraina și Republica Moldova s-au înțeles să introducă, până la sfârșitul acestui an, puncte comune de control vamal și, cel puțin, un punct se află pe segmentul transnistrean. Dacă Chișinăul și Kievul vor ajunge la o înțelegere, în procesul reglementării diferendului transnistrean pot să apară premise pentru identificarea unor noi soluții?
Kalman Mizsei: „Da, este un moment foarte important. Până acum, de la declanșarea acestui conflict, Kievul nu s-a implicat în măsura în care ar fi putut. De aceea există un element bun în această înțelegere concretă dintre Ucraina și Republica Moldova, deși ar exista și o realitate mai puțin agreată, componenta oligarhică. Însă controlul comun la hotarul moldo-ucrainean este foarte important. Dacă colaborarea dintre Ucraina și Republica Moldova va fi de durată, aceasta poate dinamiza evoluția lucrurilor în regiune.”
Europa Liberă: Liderul de la Tiraspol, domnul Krasnoselski, a declarat că singura alegere posibilă pentru Transnistria este independența și orientarea înspre Rusia. Elaborarea unui statut special pentru regiunea transnistreană presupune o perioadă îndelungată de timp și este greu să vorbim despre cum ar urma să fie acest statut special. Care trebuie să fie punctul comun ce ar apropia Chișinăul și Tiraspolul?
Kalman Mizsei: „Aceasta este o continuare a tacticii lui Smirnov, a refuza reunificarea cu Moldova, dar e numai o retorică. Reîntregirea țării trebuie să vină de jos, e vorba despre măsurile de încredere, de reîntregirea de facto. Și aici Moldova ar trebui să facă incomparabil mai mult decât în prezent. Totodată, există și elementul extern: interesul şi înţelegerile între patru actori importanţi, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, Rusia şi Ucraina. Aici OSCE are rolul de observator, pentru a găsi oportunităţi de cooperare, OSCE e o punte între aceşti actori.
Dacă se va ajunge la o înțelegere între aceşti patru actori, regiunea transnistreană va trebui să se conformeze. Transnistria azi are 300.000 de cetăţeni, la începutul conflictului erau 750.000, deci, s-a micşorat numărul populaţiei de două ori. Economia este foarte slab dezvoltată. Tiraspolul e un factor în reglementarea conflictului, dar există posibilitatea de reintegrare de jos, din rândul populației regiunii, care este foarte sărăcită şi ostatică a acestei situaţii neplăcute. Dacă discutăm de probleme politice, acestea există și colegii ruşi totdeauna vor vorbi despre ele. Desigur că se poate reglementa conflictul, dacă Rusia este gata.”
Europa Liberă: Ținând cont de realitățile din regiune și din lume, credeți că ar fi în interesul Federaţiei Ruse această reglementare a diferendului transnistrean?
Kalman Mizsei: „Despre aceasta e greu de vorbit de departe. Trebuie să vezi lucrurile din interior. Eu le văd din exterior. Ce pot eu spune ar putea fi într-o anumită măsură și speculaţii. Dar Federaţia Rusă duce acum o luptă geopolitică ambiţioasă. Cred că e una greşită. În primul rând, pentru că e inuman ce se întâmplă în lume acuma, după atacul chimic asupra populaţiei în Siria. Rusia nu are capacităţi pentru a fi un jucător atât de ambiţios cum şi-ar dori. De aceea, ei sunt mai puțin deciși să se ajungă la anumite înţelegeri. Dar vreau să vă amintesc de anul 1955, de Austria, atunci Uniunea Sovietică, la fel, era ambiţioasă. Și o țară mică nu a ratat posibilitatea de a se înţelege cu partenerii occidentali.
Dacă în ţară nu este control şi nu sunt instituţii care controlează deciziile, atunci persoana care decide poate hotărî într-un fel sau altul. De aceea, e foarte improbabil că rușii acum şi-ar dori o înţelegere. Dar acest lucru niciodată nu trebuie exclus. Și trebuie să se facă tot posibilul ca pentru ei să fie mai avantajoasă reglementarea diferendului transnistrean decât să rămână situația neschimbată.”