Scriitorul și autorul de emisiuni TV, Victor Erofeev, vorbește într-un interviu acordat colegului nostru de la „Current Time”, Andrei Koroliov, despre felul în care Trump învinge Rusia la jocul de cărți, despre neîncrederea lui Putin, motivele pentru care diplomații ruși adoptă un limbaj suburban în instituțiile internaționale și despre viitorul puterii din Rusia.
Current Time: După acțiunile de protest din 26 martie, care au fost urmate de arestări în masă, în Rusia s-a pus din nou acut problema relațiilor dintre părinți și copii.
Victor Erofeev: „În ceea ce privește tineretul din ziua de astăzi, într-adevăr era evident că undeva exista o limită care nu trebuia depășită. Însă statul a trecut peste această limită, pentru că statul a devenit exagerat de egocentric și se gândește doar la propriile interese. Și a început să a fi evident că tineretul nu are viitor în Rusia.
Tinerii s-au răzvrătit. Și vor protesta în continuare, este evident. Și mai este evident că acest regim va sucomba la un moment dat, pentru ca este unul îmbătrânit și face din ce în ce mai multe greșeli, pentru că deja a ajuns la nivel de răcnete și isterici. Iar isteria nu trăiește mult, se epuizează destul de repede.
La un moment dat am văzut perioada romantică a acestui regim. Or, regimul este determinat de unul-doi oameni și de ideologia din preajmă. După Crimeea a fost o astfel de perioadă romantică, dar aceasta s-a epuizat destul de repede și a apărut retorica isterică care vorbește despre faptul că regimul înregistrează rateu peste rateu.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviurile Europei Libere: Victor Erofeev pentru Current Time TV despre Rusia actuală
Cel mai mare rateu a fost de natură geopolitică: s-a dovedit că președintele Statelor Unite nu este, nici pe departe, așa cum se presupunea, că este mult mai hotărât decât președintele Rusiei și că îl face pe Putin ca la jocul de cărți.
Acest aspect a șocat pur și simplu elitele rusești de la putere. Acestea au crezut că o pot face pe huliganii mult mai avan decât alții. Iar de partea cealaltă a venit nu un huligan, ci un polițist, adică exact opusul. Deși se știe că polițistul are și el adesea apucături de huligan.”
Current Time: Din momentul legendarei fraze a lui Vladimir Putin care spunea, folosind un limbaj argotic, că va „nimici chiar și în latrină” elementele criminale, până la noua retorică diplomatică pe care ne-o demonstrează reprezentantul Rusiei la ONU, au trecut 17 ani. În termen de generații este un interval de timp important. De ce puterea nu-și prea schimbă lexicul?
Victor Erofeev: „În Rusia nu doar morala este convențională, ci se poate spune că și ideologia. Acestea se schimbă foarte repede. Acum nu sunt pe plac America, Turcia, dar se produce un mic declic și … Turcia și America sunt din nou iubite.
Isteria de atunci și cea de acum sunt totuși diferite. Fraza „îi vom omorî chiar și în latrină” însemna de fapt să-ți arăți colții, maxilarul de prădător. Însă ceea ce fac acum diplomații ruși la ONU nu înseamnă o victorie cu papion militar-patriotic. Se creează impresia că sunt mai degrabă ultimele răcnete; e ca și cum o maimuță disperată, văzând că nu are cum să scape, ar răcni la atacatorul ce urmează să o sugrume. Este dezgustător genul acesta de reacție.
Retorica grosolană care a cuprins tot statul a ajuns și la comunitatea internațională. Numai că astfel autoritățile ruse nu vor obține nimic. Din contră, se vor face celebre pentru o vulgaritate inimaginabilă în uzanțele diplomatice, ceea ce îi va monta pe toți împotriva lor. Este un pas diplomatic mult prea incorect.”
Current Time: Trăim timpuri în care ți-e groază să-ți imaginezi ce va fi dacă în Piața Maiakovski din Moscova se va aduna o mulțime pentru a asculta pur și simplu poezii. Astăzi în Rusia chiar și pentru citirea Constituției oamenii sunt săltați și duși la poliție. Credeți că țara mai are capacitatea de stabili punți către oameni?
Victor Erofeev: „Nu cred că putem vorbi despre țară, țara are un mare potențial istoric. În Rusia s-au întâmplat câte și mai câte - și anul '37, și războiul civil, și sclavia multiseculară. Perioada actuală nu este cea mai proastă, dacă e să o comparăm cu cea a lui Stalin și Troţki sau cu războiul civil. Iată de ce nu cred că are loc o degradare a țării, ci mai degrabă o degradare a regimului.
Acum, regimul și țara sunt ca două corăbii plecate în sensuri opuse și este firesc că în această situație statului îi este frică de orice. Și bine face, apropo. Pentru că este slab și poate fi răsturnat foarte lesne – fie printr-o lovitură de curte, fie printr-o rebeliune armată.
Regimul nu face nimic, nu aduce nimic țării. El s-a retras într-o apărare profundă și încrâncenată. Și acest lucru nu place nimănui. Uitați-vă câți guvernatori, câți miniștri sunt sălați acum. Cui ar putea să-i placă la Kremlin să stea cu grija că a doua zi ar putea fi prins sau ar putea avea loc percheziții în apartamentul soției și fiicei? Sunt lucruri care înspăimântă.
Iar faptul că oamenii nu sunt lăsați să citească versuri în piețe este o dovadă în plus a acestei decăderi absolute. La noi, în Rusia, ideologia principală este „național mi-se-rupismul”, ideologie care a penetrat masele. Dar puterea nici măcar de acest lucru nu profită. Ei, la Kremlin, în ultima vreme joacă împotriva lor înșiși.
Ei fac lucruri foarte urâte cu șoferii de tiruri, lucruri foarte periculoase. Ei au pierdut pulsul tineretului, inclusiv cu această educație „patriotică” care se impune. Ei au scăpat din mâini religia; Biserica, în general, s-a comportat ca un răpitor și a îndepărtat de la sine o parte imensă a populației.”
Current Time: Uneori apare impresia că tinerii, elevii, studenții care trăiesc în gadgeturi au fost deranjați nu atât de faptul că puterea este una coruptă, de faptul că aceasta fură și minte, cât de faptul că un indicator al acestor fenomene a devenit Dmitri Medvedev, omul cu gadgetul în mână. Ei îl percepeau ca pe unul dintr-ai lor, iar el i-a mințit…
Victor Erofeev: „Nu cred că tinerii îl considerau pe Medvedev „de-al lor”. Medvedev este o figură interesantă. Pe de o parte, el are un background destul e liberal. Pe de altă parte, el și-a demonstrat lipsa totală de voință în anii 2011-2012, atunci când a renunțat la lupta pentru al doilea mandat. El a cedat, a cedat ca un om care nu-și mai poate reveni. După care el a fost implicat în tot felul de scheme de corupție.
În ceea ce privește tinerii, aceștia în Rusia sunt deocamdată totuși un fenomen marginal. Nu cred că ar fi corect să vorbim despre mișcarea de tineret ca despre un fenomen de masă. Deocamdată sunt unele mișcări la Moscova, la Sankt-Petersburg se activizează câte ceva. Dar în general este un semn bun.
Dar trebuie să știm că viitorul Rusiei este unul imprevizibil. Este evident că acesta va mai fi expus câtva timp unor consecințe teribile ale unui regim rigid și obscurantist. După care totul se poate în general prăbuși. Sau poate că se va merge pe calea unei perioade de tranziție, în fruntea căreia, de altfel, ar putea apare acelaşi Medvedev.
Acum, când îşi face efectul starea unei agonii de durată a regimului, acest regim bineînțeles că va recurge la tot felul de înăspriri. Dar, pe de altă parte, elita rusească nu este pătrunsă totuși de conflictul ideologic cu Occidentul. Ea s-a retras acum, s-a ascuns, dar nu este antioccidentală în marea ei majoritate. Dacă i s-ar da posibilitatea să vorbească, aceasta ar opta mai degrabă pentru o reconciliere cu Occidentul.”