În Republica Moldova va fi marcată duminică Ziua Naţională a Portului Popular, ajunsă la a doua ediţie. În majoritatea raioanelor ţării, inclusiv în autonomia găgăuză, vor fi organizate diverse acțiuni culturale menite să pună în valoare costumul popular românesc şi cele ale minorităţilor etnice. Ziua Naţională a portului popular a fost oficializată în 2015 de Parlament la iniţiativa Ministerului Culturii. Mai multe despre ediţia din acest an o să aflăm de la ministra culturii, Monica Babuc.
Europa Liberă: Doamnă Babuc, după multiple insistenţe, aţi reuşit, în 2015, să oficializați Ziua Portului Popular şi iată că duminica aceasta va avea loc a doua ediţie. Va fi diferită de prima, cea de anul trecut?
Monica Babuc
Monica Babuc: „Întotdeauna e diferit şi încercăm de fiecare dată să găsim note originale pentru producerea evenimentelor, inclusiv a celor care au loc tradiţional, cum ar fi, de exemplu, Festivalul Internațional de muzică Mărţişor ajuns la a 52-a ediţie sau Festivalul Maria Bieşu a cărui ediţie aniversară – a 25-a – o aşteptăm la toamnă, sau Ziua Naţională a Portului Popular şi Târgul Internaţional al Covorului. E superfluu să menţionez că patrimoniul nostru cultural este atât de complex şi bogat, încât dacă te strădui şi încerci să pui în valoare această complexitate, bineînțeles că vei avea întotdeauna ceva nou la aceste evenimente.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: cu Monica Babuc, ministrul culturii, despre Ziua Națională a Portului Popular
A doua ediţie a Zilei Naţionale a Portului Popular se va produce într-un cadru firesc pentru acest port al nostru şi anume în curtea şi incinta Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. E cel mai vechi muzeu din Republica Moldova, are peste 140 de ani atât edificiul, cât şi colecţiile sale fenomenale, inclusiv de costum popular. Va însemna pentru toţi vizitatorii îndrăgostiți de portul popular o sumedenie de surprize, credem noi, plăcute, legate în primul rând de demonstrarea acestor colecţii de patrimoniu împrospătate cu piese noi, restaurate de către angajaţii muzeului. Va însemna bineînţeles trecerea în revistă a costumelor populare, a unor formaţii etnofolclorice alese pe sprânceană.
Vor veni o parte din colective care sunt remarcabile nu doar prin conţinutul programelor lor, ci şi prin costumele pe care le poartă. Voi enumera doar câteva: Vălenaşii din Vălenii Cahulului, Soacrele de la Cantemir, Şezătoarea de la Criuleni şi multe alte colective care au un costum autentic locului din care vin. Vor fi prezenţi câţiva designeri care au creat colecţii utilizând stilistica costumului popular. Sunt, de fapt, piese de costum stilizat. Suntem conştienţi că timpul se mişcă şi lucrurile se schimbă, trebuie să prezentăm şi asemenea detalii de port pentru ca să oferim cât mai mult confort celor care le poartă. Va fi foarte multă muzică, dans, va fi multă lume bună şi voie bună.”
Europa Liberă: Ce v-aţi propus de fapt atunci când aţi iniţiat această sărbătoare? De ce anume Ziua Portului Popular? E un trend acesta în politicile culturale sau, dimpotrivă, e un domeniu neglijat care necesită o reabilitare urgentă?
Monica Babuc: „Şi una şi alta, cu siguranţă. Dacă aruncăm o privire la situaţia de acum 20 de ani ne dăm bine seama că în perioada în care începuse Mişcarea de Renaştere Naţională ne aflam exact pe punctul în care autenticitatea şi originalitatea costumului nostru popular erau puse sub un mare semn de întrebare. Dincolo de toate acestea, costumul naţional nu doar că îşi pierduse popularitatea în rândul tuturor cetățenilor, dar a ajuns să fie considerat doar o piesă scenică pentru interpreții de folclor, fie pentru cei care cântau, fie pentru cei care dansau, dar nici acelea de departe toate nu se raportau la originalitatea costumului nostru popular.
Trebuie să înțelegem că acest costum, ca emblemă identitară, poartă probabil una dintre cele mai serioase amprente ale identităţii noastre naţionale. Dincolo de faptul că povesteşte despre modul cum munceau, din ce îşi confecţionau hainele strămoşii noştri, cum le înfrumusețau şi de ce, cunoaştem, promovând acest costum, că extrem de multe elemente ale acestuia erau de fapt mesaje încifrate venite de la strămoșii noştri. Veți găsi pe iia sau pe cămaşa noastră bărbătească şi pomul vieţii şi coarnele bourului, şi azima, şi multe alte semne care vin încă din perioada dinaintea apariţiei scrisului nostru.
Din acest punct de vedere, ne-am propus, mai întâi, să restabilim portul nostru popular original. La acest lucru a contribuit şi o foarte populară acţiune născută în comunitatea La blouse roumaine în România, care a lansat această iniţiativă a Zilei internaționale a Iei. Se sărbătoreşte în România şi în Republica Moldova de Sînziene. Noi am mers şi mai departe, am făcut mai multe activităţi, gale de port popular de iarnă, am făcut tot felul de investigaţii legate şi de alte piese ale costumului naţional. Dincolo de ie, care bineînţeles este regina portului popular, e păcat să uităm de boande, de brâie, de sumane, opinci, de căciuli.
Iată de ce am iniţiat în 2015 şi Parlamentul Republicii Moldova a aprobat prin hotărâre această decizie de a sărbători anual în ultima duminică din iunie o sărbătoare complexă dedicată portului popular – Ziua Naţională a Portului Popular. Sunt fericită să menţionez că această iniţiativă a fost susţinută extraordinar de călduros de către compatrioții noştri. Dacă veţi urmări atent pe reţelele de socializare, în presa electronică şi cea scrisă, veţi vedea că nu există raion din Republica Moldova în care duminica aceasta să nu fie organizate tot felul de evenimente, de la expoziţii şi până la festivaluri, ateliere de creaţie, conferinţe şi simpozioane dedicate portului nostru popular.”
Europa Liberă: În ultimul timp, asistăm la multiple şi diverse Parade şi festivaluri, unde iia şi costumele populare sunt vedete. Unii ar putea spune că ce-i mult strică şi că de fapt s-ar pune mai mult accent pe aspectul comercial decât pe promovarea cu adevărat a iei, a costumului național, a valorilor culturale. Dvs. ce părere aveţi?
Monica Babuc: „Cred că de departe nu este mult. Noi am acoperit nişte goluri extrem de serioase care s-au produs în relaţia noastră cu portul popular în perioada sovietică, atunci când costumul a fost profanat şi uitat cu bună ştiinţă. Dincolo de acest lucru, întotdeauna am contestat opinia celor care consideră că prezenţa multor festivaluri în Republica Moldova într-un fel dăunează. Nu văd cum, de vreme ce se cei care se preocupă de aceste evenimente, autorităţile centrale şi cele locale, Ministerul Culturii şi direcţiile culturii, încercăm să axăm aceste evenimente pe specificul fiecărei localităţi.
Vă rog să mă credeţi că în Republica Moldova există chestiuni extraordinar de interesante care sunt caracteristice unui raion, unei regiuni din Republica Moldova sau chiar unei singure localităţi. Vă dau un exemplu. Deunăzi vorbeam despre Festivalul Verdele de la Sofia, Drochia. Este un obicei încetățenit de sute de ani în acest sat de scoatere a frunzarilor după Duminica Mare încadrat într-un scenariu aproape teatralizat care nu mai e prezent nicăieri în Republica Moldova.
Un alt exemplu - Festivalul Vărzarilor, o chestie care poate stârni zâmbet. În acest festival care are loc la Ruseştii Noi, un sat care e peste deal de satul meu natal, toată lumea din zona din Valea Botnei, de unde vin eu, ştie că satul Ruseştii Noi este un sat consacrat cultivării cireşului şi de ce nu, altă dată, toată lumea ştia că ruseştenii erau şi cei mai mari comercianţi de cireşe în afara Republicii Moldova. Această tradiţie a coptului de vărzare din cireşe negre, amare cu sâmburi pe vatra cuptorului pe făină de porumb este o tradiţie pe care practic deja nu doar copii, ci şi tinerii cu vârsta de 30 de ani nu o cunosc. Acest eveniment este asezonat cu folclorul locului, cu costumul locului ş.a.m.d. Nu văd în asta nimic rău.
Cât priveşte aspectul comercial, el există oriunde şi oricând. Or poate în cultura elitistă, clasică nu există cumva pericolul comercializării?! Vai de mine! Şi în arte plastice, şi în literatură, şi în film veți descoperi acest lucru. Rămâne doar ca specialiştii şi cei care se preocupă de autenticitatea costumului şi de promovarea valorilor noastre culturale să ţină cont inclusiv de acest aspect. Vă rog să mă credeţi că noi ţinem cont.”
Europa Liberă: În continuare cu referire la acest aspect comercial, vrem să vă întrebăm dacă i-a ajutat simțitor pe meșterii care confecționează costume populare oficializarea acestei zile? A crescut numărul doritorilor de a cumpăra haine tradiționale, ştiindu-se că preţul lor nu este chiar mic?
Monica Babuc: „Cu siguranţă da. Toate aceste evenimente în care costumul popular are loc prioritar şi instituirea Zilei Naţionale a Portului Popular au crescut interesul cetăţenilor din Republica Moldova, dar şi al oaspeţilor Republicii Moldova pentru costumul nostru naţional. Vedeţi cât de interesată este lumea să se producă nunţi în care mirele şi mireasa, dar câteodată chiar toți nuntașii şi naşii şi socrii să fie îmbrăcați în costum popular, la fel botezurile, cumetriile, cununiile, nu mai vorbesc de alte evenimente care ţin de hramul satului sau de festivaluri. Sigur că acest lucru a însemnat un interes extraordinar, sporit, vizavi de cumpărarea acestor piese. Sigur că prețurile lor diferă în măsura în care este folosită tehnica lucrului manual sau o altă tehnică care oferă preţuri un pic mai acceptabile. Cred că fiecare își găsește nișa lui pentru a-şi completa garderoba cu o piesă.
Din păcate ne ciocnim şi de situaţia că există lucruri total diferite de modelele autentice. Prin piaţă găsim lucruri aduse de tare departe, din China, care de departe amintesc ia sau cămaşa noastră naţională. Trebuie să ţinem cont şi să vorbim şi despre asta. La toate seminarele la care ne întâlnim cu artiştii amatori, cu cei care lucrează în domeniul culturii din teritorii, se face o muncă foarte serioasă în ceea ce priveşte promovarea valorilor autentice.
În încheiere, ca să răspund prompt la întrebarea Dvs., vreau să vă spun că Maria Cristea, una dintre cele mai cunoscute, versate şi minunate creatoare a costumului naţional de la noi, mi-a spus odată că cea mai mare problemă la ora actuală este că nu poate acoperi fizic toate comenzile care vin la acest atelier. Ce poate fi mai frumos pentru nişte oameni care şi-au făcut apropo şi o afacere frumoasă, oferind locuri de muncă multor femei care lucrează acasă, brodează în satele lor, lângă familiile lor. Acest lucru este încă un motiv pentru a susţine această industrie creativă minunată.”
Europa Liberă: La finele lui 2013, an în care aţi preluat funcţia de ministru, aţi declarat chiar la Europa Liberă în cadrul unui interviu că doriţi ca domeniul culturii să devină o prioritate naţională. Acum pentru că suntem în prag de reformare a guvernului şi probabil că se impun anumite bilanţuri ne puteţi spune în ce măsură va reuşit acest obiectiv? A devenit cultura prioritate naţională?
Monica Babuc: „Nu aş putea să-mi dau mie însămi sau colectivului pe care-l conduc note. Cred că acest lucru trebuie să-l facă concetăţenii noştri, publicul spectator al evenimentelor şi al tuturor activităţilor organizate de Ministerul Culturii. Ceea ce e cert, din punctul meu de vedere, este că domeniul culturii a devenit mult mai vizibil. A devenit mult mai înţeles pentru compatrioții noştri, pentru că noi am încercat de fiecare dată să aprofundăm cunoştinţele concetăţenilor în fiecare domeniu din cultură, inclusiv cele despre muzeografi prin Ziua Naţională a Muzeelor, cele despre partimoniul naţional-cultural prin Zilele Europene ale patrimoniului.
În tot acest timp domeniul culturii a avut mari bucurii, din punctul nostru de vedere, precum înscrierea la 1 decembrie 2016 a covorului naţional în lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural universal sau înscrierea în această listă la finele lui 2013 a colindatului în ceată de bărbaţi.
În aprilie 2015 am aderat la programul Europa Creativă. Suntem a doua ţară post-sovietică, după Georgia, care a accesat acest proiect şi iată că anul trecut, pentru prima dată, artişti din Republica Moldova, cei de la OWH Studio au câştigat primul grant în valoare de 35 de mii de euro utilizându-l pentru bine cunoscutul festival de film documentar Cronograf. Aş vrea să amintesc şi despre restaurarea Muzeului Naţional de Artă şi despre reconstruirea şi punerea în valoare a Casei Muzeu „Grigore Vieru” şi multe altele asupra cărora am străduit să muncim.
Cu siguranță, domeniul culturii a devenit unul vizibil, unul mult mai respectat şi a devenit neoficial o prioritate națională. Faptul că muncim acum alături de colegii din alte domenii în grupul de lucru pe lângă primul-ministru ca să majorăm salariile oamenilor din domeniul culturii vorbeşte că ne mişcăm cu paşi siguri spre aceea ca domeniul culturii să fie oficial recunoscut prioritate naţională în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Se va menţine această tendinţă după reorganizarea guvernului, când ministerul pe care îl conduceţi va fi comasat cu cel al educaţiei. În tot acest proces cultura are mai curând de câştigat sau de pierdut?
Monica Babuc: „Toate reformele pe care le preconizăm şi pe care le facem în strictă cunoaștere a experienței internaționale şi în comunicare foarte strânsă cu experţi internaţionali notorii se fac pentru a îmbunătăţi lucrurile, nu pentru a le face să fie cumva mai proaste. Cred şi sper că reforma guvernului care se impune şi care va fi realizată, cu toate aparenţele care vin să arate că ar putea fi diferit decât e acum, acest diferit va fi mai bun. Încercăm să optimizăm pentru a crea mai multă libertate de funcţionare instituţiilor de cultură şi tuturor artiştilor în parte.
Se face această reformă pentru a crea mai mult câmp de activitate pentru apariţia unor politici culturale de înaltă calitate şi pentru a impulsiona societatea civilă să-şi încline interesul pentru domeniul culturii. Până nu demult partenerii noștri de dezvoltare ofereau suport oricăror domenii, cu excepţia domeniului culturii. Am reuşit să-i convingem că există foarte mult sens să investească şi în acest domeniu. Exact aşa considerăm şi despre această reformă şi anume că ea va aduce plus valoare şi domeniului nostru.”