Un marș al solidarizării femeilor și de solidare cu femeile se va desfășura astăzi la Chișinău. Mai multe organizații pentru drepturile omului, inițiatoare ale marșului, și-au propus să reîntoarcă astfel zilei de 8 martie, Zilei internaționale a Femeii, semnificația inițială - cea de luptă pentru egalitatea în drepturi între femei și bărbați. Mai multe despre această manifestație, dar și despre climatul egalității de gen în general – în convorbirea ce urmează cu Loretta Handrabura, conferențiară universitară, doctoriță în filologie și președintă a Clubului politic al femeilor 50/50.
Loretta Handrabura
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: Loretta Handrabura (Clubul politic al femeilor 50/50)
Europa Liberă: 8 martie, o zi care se dorește a fi mai curând mobilizatoare, decât de sărbătorire în manieră sentimental-triumfalistă. Organizația pe care o reprezentați ca președintă, este printre cele mai multe care au inițiat acest marș tocmai pentru a reactualiza – cum s-a spus – semnificația inițială a acestei date sau zile. Ce face necesar un astfel de demers, cu conotație mai degrabă protestatară, în realitatea de astăzi în Republica Moldova?
Loretta Handrabura: „Pretextul acestui eveniment, a conferinței de ieri sau a clubului de discuții care a avut loc în data de 6 martie a fost, probabi,l că mai multe evenimente care au precedat ziua propriu-zisă de 8 martie; în primul rând, noi am luat în considerație discuțiile, unele chiar foarte fierbinți, care s-au produs în 2017 în jurul unor categorii de femei și în special al femeilor din politică. Probabil, radioascultătorii noștri își vor aminti ce s-a întâmplat în legislativ și în afara acestuia pe acest subiect. Doi, a femeilor care nasc și, nu în ultimul rând, femeile victime ale violenței și a violului. În mare parte, toate aceste categorii și nu numai au fost blamate; și ca rezultat al acestor situații am considerat că este timpul ca societatea noastră care spune, care susține că promovează egalitatea de gen e ca să se unească în cadrul evenimentului dedicat solidarității.”
Europa Liberă: Lupta pentru drepturile femeilor, pentru respectul față de femei a devenit, din păcate, tradițională. Spun din păcate, pentru că anii trec, protestele se perpetuează în timp ce lucrurile se schimbă în bine foarte încet, dacă se schimbă. Ce anume credeți că alimentează această rezistență față de niște lucruri firești? În fața drepturilor femeii de a avea, de exemplu, aceleași salarii ca bărbatul pentru aceeași muncă, de a se bucura de aceleași șanse pe plan profesional sau politic ș.a.m.d. Suntem totuși unde suntem…
Loretta Handrabura: „Întrebarea Dvs. presupune o e misiune întreagă. Eu aș zice în primul rând că e vorba de surditatea socială și a autorităților publice, și a clasei politice, și chiar a societății civile în soluționarea acestor puține probleme pe care le-am listat și le-ați reiterat, cu care se confruntă nu doar femeile din Republica Moldova, ci societatea per ansamblu. Eu aici mă gândesc că e cazul să repetăm de fiecare dată că întârziem să facem progrese pe niște capitole. De exemplu, a accepta valoarea expertizei femeilor în funcții de decizie, din, nu știu, niște complexe istorice, niște complexe personale. Sigur, lupta pentru putere oricând și oriunde a fost și va rămâne și nimeni nu cedează. De aceea avem și această rezistență din partea atât a contracandidaților sau a candidaților-bărbați, cât și a unor femei, această opoziție se produce deopotrivă și între femei, dar și între femei și bărbați. Doar să ne gândim la servicii, la naștere, servicii la angajare. Cu regret, sunt lacunele din sistem, care nu sunt penalizate, care nu sunt sancționate pe măsură.
Știți care este paradoxul? La capitolul legislație scrisă în consonanță cu tratatele și angajamentele la care Republica Moldova este parte stăm foarte bine, raportăm extraordinar, suntem de multe ori recomandați ca practică pozitivă. Și trebuie să fim mândri de asta. Însă când vorbim de implementare, de beneficiu, de rezultat scontat, lucrurile aici uneori, și nu voi generaliza, sunt în opinia mea mai mult decât neadmisibile. Și când zic asta mă gândesc și la lacunele din sistemul educației, și la cele din sistemul de sănătate, și aș putea continua paleta, fiindcă fiecare, acolo unde suntem, trebuie să avem curajul să spunem ce ne reușește și ce nu.
Din păcate, prin această acceptare tacită, fiindcă „dacă vom spune va avea de suferit formațiunea mea politică care este la guvernare” sau „va avea de suferit echipa mea din care fac parte și implicit eu”… Deci, vedeți, este și o acceptare tacită din anumite motive. Aceste probleme, ca și golul acesta, uneori mare de solidaritate umană, după mine este direct proporțional cu acest copleșitor grad de surditate socială care până la urmă îl resimțim prin lipsa de coeziune socială și de asta se folosesc deopotrivă persoane concrete, cât și instituții.
Noi ne vom solidariza permanent prin unitate la nivel de concepții, de interese, de sentimente, de valori, de responsabilități pe anumite subiecte, cu anumite categorii de femei, de bărbați, fiindcă, da, noi astăzi punem accentul pe solidaritatea între femei, dar totodată eu îndemn pe toată lumea să facem opoziție celor care ne dezbină. Pe perioada independenței noastre ne-au dezbinat și președinți de țară, ne-au dezbinat și instituții ale statului care dimpotrivă trebuie să ne unească, trebuie să facă tot posibilul, să ne creeze cadrul unei coeziuni. Astăzi, îmi pare rău că unii exponenți ai Bisericii, care ne îndeamnă la dragoste și unitate – ne dezbină. Instituția președinției pe unele subiecte, nu știu, conștient sau inconștient, de asemenea face niște greșeli crase. Și nu mai zic de reprezentanții unor partide politice…”
Europa Liberă: Reflectă asta un mod de gândire emanat chiar de instituțiile statului, vreți să sugerați?
Loretta Handrabura: „Vedeți că modul de gândire sunt oamenii din aceste instituții ale statului. Aceștia se vor comporta până acolo, până unde le vom permite și vom tolera această voce a lor care vine totuși de la o instituție și prin care parcă se expune întreaga societate. Or, o instituție a statului, indiferent din ce domeniu, și chiar dacă eu sunt partea a acestei categorii sociale sau acelei categorii politice de persoane sau religioase, nu înseamnă că întotdeauna mă și reprezintă, de aceea să avem curajul ca să ne distanțăm, să polemizăm, dar să polemizam pe idei și nu atacând persoane, și nu blamând, și nu stigmatizând.”
Europa Liberă: Suntem – s-ar putea spune – în nou sezon electoral. Un nou prilej de a relua un subiect sensibil – femeile în politică, reprezentarea femeilor în forurile decidente. Cât de încurajatoare sau poate dimpotrivă, descurajantă vedeți situația în această privință?
Loretta Handrabura: „N-o văd încurajatoare. Mă străduiesc, știți, să utilizez mai puține formule negative, dar n-o văd încurajatoare. Pornesc de la o analiză pe care am făcut-o și eu ca o persoană care a fost antrenată mai mult sau mai puțin în anumite cicluri electorale și am fiert în acea atmosferă, înțelegând că uneori poți să ai o pregătire foarte bună, să fii integră, să știi exact ce vrei să faci, să ai în spate persoane care te vor susține, îți vor da acel bonus ca să-i reprezinți și ca să încep să articulezi lucrurile fie în Parlament, fie în Guvern, fie într-o comunitate mai mică, dacă ne ducem la nivel de autorități locale. Însă, cu regret, la noi de multe ori acest portofoliu al expertizei și pregătirii persoanei practic rămâne ultimul, fiindcă alte interese prevalează, mai cu seamă financiare. Și atunci nu știu câte femei vor avea această capacitate pentru a candida pe o circumscripție, fiindcă trebuie să recunoaștem că și fără pachetul acesta financiar, pe lângă cum ziceam mai devreme, pregătirea, hotărârea, o platformă bine gândită care vin în consonanță cu problemele și soluțiile viabile.
Deci, fără această simbioză, credeți-mă că, nu este posibil, foarte multe femei atunci când fac o investiție financiară, ca și mulți bărbați de altfel, că n-aș vrea să delimităm lucrurile atât de categoric, mai cu seamă când și-au câștigat banii, viața, casa, masa prin muncă cinstită, rezistând la foarte multe oferte, ziceam că vor gândi foarte mult dacă e cazul să facă această investiție sau vor înțelege că nu pot. Aici mi-i teamă că vor ieși în față nu întotdeauna bărbați și femei care ne reprezintă și care ar putea într-adevăr să schimbe lucrurile și direcția acestei țări, fiindcă cam rătăcim la niște capitole.”
Europa Liberă: Unde și când exact va începe marșul?
Loretta Handrabura: „Astăzi, în scuarul magazinului Unic, de acolo vom porni, vor merge pe bul. Ștefan cel Mare, până în scuarul Teatrului de Operă și Balet. Îndemn toată lumea să se alăture nouă în acest demers al solidarității între femei și cu femeile.”