Scriitorul şi criticul literar bucureştean Răzvan Voncu, care îşi publică comentariile politice, multe dedicate Republicii Moldova, în ziarul „Adevărul”, scria într-un recent articol că CNA de la Chişinău ar „mima” o activitate de tip DNA din România. Într-un interviu la Europa Liberă, comentatorul român explică motivele din care găseşte a fi mimată lupta cu corupţia din Republica Moldova.
Răzvan Voncu (Credit: adevărul.ro)
Răzvan Voncu: „Chiar și într-o țară nou înființată în urmă cu 26 de ani, fără structuri stratificate în timp, fără tradiția unor controale și a unor verificări, dispariția unui miliard de dolari nu se poate face fără foarte multe aprobări. Îmi vine foarte greu să cred că numai Vlad Filat, care a plătit pentru asta, este cel care a dat toate aprobările, în numele tuturor instituțiilor. Evident că sunt foarte mulți oameni care au fost implicați în această dispariție, sunt destui oameni care au profitat, iar arestarea lui Vlad Filat, condamnarea lui seamănă mai degrabă cu pedepsirea unui țap ispășitor, nicidecum cu o luptă împotriva corupției.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: cu Răzvan Voncu
Nemaivorbind de faptul esențial că lupta împotriva corupției nu ar trebuie să se limiteze, nici în România, nici într-o altă țară la pedepsirea unor oameni dovediți ca fiind vinovați de corupție, ci ea trebuie să vizeze și recuperarea prejudiciului, ceea ce până acum în Republica Moldova, după știința mea, nu s-a întâmplat deloc.
Iar afacerea cu furtul miliardului nu e decât una dintre foarte multele afaceri de corupție pe care presa de la Chișinău înainte de toate le-a developat de-a lungul acestor 26 de ani de independență. Este suficient să vezi cum arăta economia și societatea Republicii Moldova în momentul independenței și cum arată astăzi. Îți dai seama cât s-a furat, câte averi, câte poziții s-au construit pe baza corupției, fără ca vreo persoană implicată să fie întrebată într-un fel sau altul de justiție cum a ajuns la această avere sau cum a ajuns la această poziție.
Deocamdată demonstrațiile pe care le face parchetul de la Chișinău, Procuratura, mi se par simple demonstrații pentru ochii presei, pentru ochii corespondenților străini, nu o reală luptă împotriva corupției.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, există și persoane care văd un pic altfel lucrurile și zic în felul următor: așa începe, de fapt, lupta cu corupția, chiar dacă există semne de întrebare, chiar dacă există suspiciunea asta a unei justeții selective. Logica lor este următoarea: așa începe, iar pe urmă tăvălucul odată pornit nu mai poate fi oprit. Şi zic că chiar și în România așa ar fi început.
Răzvan Voncu: „Și în România așa a început. Cine a spus că lupta împotriva corupției în România este o luptă reală și cu finalități clare? Dacă privim raportul între prejudicii și recuperarea lor, situația este catastrofală. În special în ultimul timp, când au intervenit voci atente la aspectele de constituționalitate și de drepturile omului, DNA în România a suferit câteva înfrângeri în instanță, în justiție, câteva înfrângeri îngrozitoare. Pentru că a scos din cursa pentru Primăria capitalei un candidat foarte puternic, cu șanse de a câștiga, iar la două luni după alegeri candidatul respectiv a fost achitat, atenție, nu condamnat cu suspendare, nu condamnat la o pedeapsă simbolică, nu, ci achitat, deci nu a existat nimic, nicio probă, nimic - asta este o viciere foarte gravă a procesului electoral, iar consecințele nu pot fi calculate.
Mă tem că lupta împotriva corupției ori este integrală, corectă, făcută cu respectarea principiilor, ori nu este. Ideea că începem mai prost și ne corectăm din mers este tipică pentru noi, românii, se vehiculează și la Chișinău, s-a vehiculat și la București. Și, din păcate, atrag atenția că persoana care a avansat această ipoteză că așa începe lupta împotriva corupției, cu greșeli, cu minusuri, cu închiderea de ochi față de oamenii noștri și cu severitate față de oamenii lor, este astăzi unul dintre cei mai aspri critici ai luptei împotriva corupției - este vorba de fostul președinte Traian Băsescu. El a argumentat în urmă cu câțiva de ani necesitatea ca lupta să înceapă oricum, chiar și cu încălcarea principiilor constituționale, chiar și cu încălcarea drepturilor cetățenești, numai să înceapă, pentru ca astăzi să se situeze pe o poziție diametral opusă. Şi nu este singurul. Deci, mă tem că lucrurile nu stau așa.
Nu e suficient să înceapă oricum. Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului roman, atât cât mă pricep eu la ele, principiu care este săpat în piatră pe zidul Facultății de drept al Universității din București, poate fi citit de către oricine cunoaște limba latină şi spune așa: mai bine să lași să scape un vinovat decât să pedepsești un nevinovat. De ce? Pentru că justiția nu poate fi nici selectivă, nici universală, nu poate să fie nici interpretabilă, ea trebuie să fie echitabilă.
În Republica Moldova mai este un aspect, noi nu discutăm despre o societatea cât de cât așezată și care să-și fi rezolvat principialele probleme, discutăm despre societatea care se confruntă cu o sărăcie îngrozitoare, e una dintre cele mai sărace națiuni din Europa, de o societate care trăiește de ani de zile într-o criză economică, de un stat cu grave probleme structurale, care are mare nevoie de împrumuturi externe și de contribuția cetățenilor care lucrează în străinătate.
Prin urmare, necesitatea restrângerii fenomenului corupției, cât și de oprirea lui definitivă nu se pune problema. Necesitatea unei acțiuni corecte, cuprinzătoare și care să ducă și la recuperarea prejudiciului este cu atât mai mare. Riscuri pentru Republica Moldova, care este amplasată și într-o poziție dificilă din punct de vedere geostrategic, este acela ca justiția selectivă să fie transformată într-un instrument de luptă politică și această luptă politică să destabilizeze inclusiv statul. Nemaivorbind că, din păcate, Procuratura din Republica Moldova nu are garanțiile de independență și de obiectivitate pe care le are cât de cât parchetul din România.
În România s-au făcut demersuri estimative încă în urmă cu 15 ani pentru ca garanțiile celor care se vor ocupa de anchetarea fenomenului de corupție să crească. DNA are garanții constituționale puternice. Nu este cazul în Republica Moldova unde Procuratura, se știe, este destul de influențabilă politic și chiar se spune în presa de la Chișinău că ea se află sub influența unor personaje politice, sau a unui personaj politic.
De aceea, nu sunt principial împotriva începerii luptei împotriva corupției, dar mă tem că trebuie luate niște precauții înainte de asta. Procurorii trebuie să beneficieze de mai multe garanții și să ofere, la rândul lor, mai multe garanții, ceea ce nu e cazul. Vă dau un indiciu: în România este o problemă foarte, foarte gravă că magistrații de toate gradele, procurori și judecători nu sunt sancționabili deocamdată, printr-o lege a răspunderii magistraților, așa cum există în statele occidentale. Abuzurile de care v-am vorbit, influențarea gravă a destinelor unor oameni nu se plătește de către nimeni, prin nimic. Așa ceva nu se poate perpetua foarte mult, pentru că dacă se perpetuează, tot acest echilibru se dă peste cap și cei care plătesc finalmente nota de plată sunt numai cetățenii. Cetățenii și numai cetățenii, nicidecum cei vinovați - asta este situația în Moldova, în afară de cetățeni nu plătește deocamdată nimeni factura pentru ceea ce se întâmplă.”
Europa Liberă: Din ceea ce se întâmplă în ultima vreme, arestările pe care le puteți urmări de acolo, cum vi se par, vedeți semne de justiție selectivă, nu?
Răzvan Voncu: „V-am spus: cât timp nu există garanții că Procuratură este integral independentă din punct de vedere politic, cât timp există în presa de la Chișinău semnale serioase, pentru mine cel puțin, din exterior, credibile că ea se află sub influența unui sau unor personaje, evident că există suspiciuni.
Pe de altă parte, iarăși este evident că unele dintre aceste măsuri care s-au luat nu ar trebui să se limiteze la o arestare preventivă, după care să nu urmeze nimic… Ar trebui să urmeze un proces, ar fi trebuit să fie făcut mult mai devreme.
Îmi pare rău pentru primarul Chișinăului, dar eu am văzut
Nu se poate ca un oraș în care există atâția oameni bogați, există atâtea hoteluri, restaurante, firme care merg, să arate în halul ăsta...
Chișinăul în anul 1998 pentru prima dată, când era primar Serafim Urecheanu, știu cum era administrat orașul și am văzut cum arată acum și văd cum este administrat orașul - e ceva în neregulă.
Nu se poate ca un oraș în care există atâția oameni bogați, există atâtea hoteluri, restaurante, firme care merg, să arate în halul ăsta, iar Primăria să nu existe. Nu pornesc de la premisa că apriori tot ceea ce se întâmplă este justiție selectivă. Atrag însă atenția că lupta împotriva corupției nu trebuie să se transforme nici într-un instrument politic, nici într-o demonstrație pentru ochii opiniei publice. Ea trebuie să fie reală, concretă, substanțială ca să identifice corect vinovățiile și să încerce încet, încet să recupereze prejudiciile, banii care s-au furat, pentru că alminteri va rămâne doar așa, un instrument de vagă educație cetățenească, nimic mai mult.”