O anchetă a RISE Moldova dezvăluie aspecte surprinzătoare ale felului în care statul se îndură de infractori, amnistiindu-i, și ale modului în care penalii se folosesc de acest mecanism al iertării obștești pentru a scăpa de pedeapsă.
Vadim Vieru
O convorbire la această temă cu Vadim Vieru, avocat în cadrul Asociației Promo-Lex.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: cu Vadim Vieru (Promo-Lex)
Europa Liberă: Așadar, o anchetă realizată de RISE Moldova – care este o comunitate de jurnaliști de investigație, programatori și activiști din Republica Moldova și România – dezvăluie modul în care amnistia poate deveni un colac de salvare pentru cei care doresc să evite sau să scape de pedeapsa penală. Înainte de a ne referi propriu-zis la starea de lucruri descrisă de jurnaliștii de investigație, haideți să lămurim un pic lucrurile privind amnistia în sine ca act al puterii de stat prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se înlătură răspunderea penală și se suspendă pedeapsa. În general ce credeți că ar trebui să se știe despre amnistie și poate despre amnistie în Republica Moldova dacă e ceva mai special?
Vadim Vieru: „Despre amnistia în Republica Moldova se știe că ea a fost aplicată de 4-5 ori deja la noi. Ultima, dacă n-o să luăm în considerație pe cea care a avut loc în anul 2016, a avut loc în anul 2009. Dacă ne amintim, atunci iarăși au fost anumite controverse, pentru că au fost atunci amnistiați mai mulți minori care au comis infracțiuni, după care s-a vehiculat că aceștia ar fi participat la protestele din aprilie 2009 în calitate de provocatori.
De fapt, amnistia este o procedură destul de controversată nu doar la noi, dar și în alte state. Amnistia este utilizată de către stat pentru a rezolva, cumva de regulă, problema suprapopulării în penitenciare. În anul 2016 ea a fost la fel utilizată. Pentru că a fost prezentată cu justificarea - reducerea numărului de deținuți. La acea etapă erau peste opt mii de deținuți, inclusiv persoane care erau plasate în arest, ceea ce era un număr foarte mare. Pentru a reduce acest număr, a fost elaborat un proiect de lege privind amnistia care a fost propus deputaților, inițial a fost elaborat într-o variantă, ulterior în Parlament, după cum și au observat colegii de la RISE a suferit mai multe de modificări, mai ales când este vorba despre infracțiunea în privința cărei se aplică amnistia.
Am observat deja ce s-a întâmplat: persoane care dețin funcții publice, persoane care au comis inclusiv infracțiuni sexuale au fost amnistiate. Și atunci probabil această lege nu contribuie în totalitate la idea de justiție pe care noi toți tindem să o avem.”
Europa Liberă: O precizare tranzit: este „tendința negativă de creștere a numărului deținuților” un motiv adevărat pentru amnistie? Altfel spus, este amnistia chiar soluția cea mai potrivită, între altele adecvată, pentru creșterea criminalității?
Vadim Vieru: „Ea nu este nici pe departe soluția cea mai potrivită. Chiar și Consiliul Europei atunci când vorbește despre standardele de detenție spune că amnistia este o soluție care se aplică în situații extreme și este o soluție temporară care, de fapt, nu rezolvă probleme de sistem. Atunci când este vorba despre deținuți, noi cunoaștem, este un fapt notoriu că avem probleme de sistem legate de condițiile de detenție, suprapopularea care este cauzată de politică penală destul de dură a statului și care s-a dovedit a fi destul de ineficientă – acesta este un aspect.
Al doilea aspect este când se aplică abuziv măsuri de arest, măsuri preventive, așa cum este, de exemplu, în cazul cetățeanului care a fost reținut și arestat după ce a participat la un eveniment al unui partid politic. Despre acest fapt a atenționat de mai multe ori Curtea Europeană a Dreptului Omului și a recomandat ca să fie implementate soluții adecvate ca aceste probleme să fie rezolvate. Amnistia nu putem să o calificăm ca o soluție care rezolvă o problemă sistemică. După cum spuneam anterior, amnistia, de fapt, a creat mai multe controverse.”
Europa Liberă: Înțelegem din discuția de până acum, dle Vieru, că lucrurile descrise de RISE nu vi se par tocmai normale, adică că nu așa trebuie să funcționeze toate când este vorba de aplicarea amnistiei… Acum, concret să vedem: cine poate fi amnistiat și cine nu? Cât de explicite sunt lucrurile în acest sens: în ancheta RISE, de exemplu, vedem sau cel puțin rămânem cu impresia că se acționează la bunul plac al cuiva, indiferent de gravitatea delictului?
Vadim Vieru: „Da, legile cu privire la amnistie se elaborează de regulă în corelare cu un articol din Codul Penal, este vorba de articolul 107 care se numește amnistia şi care stabilește articolele în privința cărora nu se poate aplica amnistia, adică infracțiunile care nu pot fi amnistiate. Dacă deschidem aliniatul 3 din acel articol 107, vedem că sunt doar câteva articole în privința cărora nu se poate aplica amnistia. Primul articol este 1661, alin. (2)-(4) şi este vorba despre infracțiunea de tortură în varianta în care a fost adoptată în anul 2012. Atunci organizațiile internaționale, dar și organizațiile naționale, inclusiv avocații, au insistat ca sub nicio formă amnistia să nu fie aplicată în cazul infracțiunilor de tortură.
Deci, amnistia nu a fost aplicată în cazul infracțiunilor de tortură în varianta prevăzută în anul 2012 despre infracțiunea de tortură care se menționează în investigația RISE, unde se specifică că a fost aplicată în privința unei persoane care a maltratat tineri în anul 2009. În anul 2009 nu aveam această componență de infracțiune – tortură - așa cum este definită în legislație astăzi. Respectiv, a fost un gol legislativ de care s-a profitat și în privința unei astfel de persoane a fost aplicată amnistia. Și mai sunt alte componente în privința cărora nu poate fi aplicată amnistia, inclusiv infracțiunile sexuale, trafic de copii ș.a.m.d., dar este specificat în acest alin. 3 că nu poate fi aplicată amnistia dacă au fost săvârșite în privința minorilor.”
Europa Liberă: Da, nu poate dacă nu are loc recalificarea faptelor. Și, iată, această investigație scoate la iveală câteva cazuri de recalificare a faptelor. De aceea vă întreb: cum se previne o decizie de asta după bunul plac, de recalificarea faptelor de natură infracțională, așa cum se pare că s-a întâmplat în câteva cazuri înainte de amnistie curentă?
Vadim Vieru: „Eu cred că legea cu privirea la amnistie nu poate fi aplicată într-un stat unde există foarte multe dubii legate de integritatea unor persoane din sectorul justiției.”
Europa Liberă: Adică nu trebuia să se întâmple în general această amnistie?
Vadim Vieru: „Eu nu spun că este un lucru neapărat negativ că a fost adoptată o lege cu privire la amnistie, dar având în vedere anumite dubii legate de integritatea judecătorilor, inclusiv probabil și a celor persoane care au adoptat această lege cu privire la amnistie, mă refer la deputați, pentru că probabil a fost și aici o anumită influență pentru a extinde lista infracțiunilor în privința cărora se aplică amnistia la nivel de proiect de lege care se examina în Parlament. Cred că nu trebuia în genere să fie adoptată o astfel de lege, pentru că legea cu privire la amnistie generează controverse și un state unde democrația este la un nivel destul de avansat, cum ar fi Statele Unite, cum ar fi și alte state europene ca Spania ș.a.m.d..”
Europa Liberă: Iar în cazul moldovenesc, de exemplu, foarte simplu recalifici cazul.
Vadim Vieru: „În cazul moldovenesc există posibilitatea de recalificare și alte proceduri juridice.”
Europa Liberă: Dvs. sugerați că există probabilitatea mare ca o astfel de lege a amnistiei ca cea din anul 2016, de exemplu, să fi fost făcută la comanda cuiva în anumite cazuri sau ajustată?
Vadim Vieru: „Nu aș îndrăzni să fac astfel de declarații, dar nu exclud că sub anumite tipuri de componente, mai ales când este vorba de componenta de infracțiuni săvârșite de funcționari publici, de ce nu ?”
Europa Liberă: Există rostul și poate obligația de investigare a modului în care, iată constatăm, s-a parazitat cumva pe un exercițiu firesc al statului de a amnistia pe cineva?
Vadim Vieru: „A fost adoptată o lege, ea este în vigoare la moment. Nu știu dacă orișicare investigație o să aibă sorți de izbândă.”
Europa Liberă: Mai ales că a fost votată de peste 80 de deputați.
Vadim Vieru: „Da, mai ales că a fost votată de majoritatea deputaților. Probabil unica ce s-ar putea sa se facă este de a investiga anumite proceduri sau cum s-au respectat procedurile la nivel individual, pe anumite dosare. Dacă, de exemplu, recalificarea a fost făcută conform legii ș.a.m.d. Dar, de regulă, aici pot să conteste părțile care sunt implicate în proces, iarăși terții nu se pot implica, părțile ar putea să sesizeze, de exemplu, Consiliul Superior al Magistraturii sau alte instituții.”