Corupția este cea mai profitabilă afacere din Republica Moldova, aceasta e concluzia, pesimistă de altfel, a unui raport realizat de Institutul „Viitorul” și dat publicității miercuri. Economiștii spun că reforma politică trebuie să aibă loc cu implicarea oamenilor de afaceri, în caz contrar, lupta împotriva corupției va înainta cu greu. O discuție pe această temă cu unul dintre autorii raportului și expertul în economie de la Institutului „Viitorul”, Veaceslav Ioniță.
Europa Liberă: În raportul pe care l-ați dat publicității ieri, spuneți că practic doi din trei antreprenori au declarat că practicile de corupție și plata mitei sunt pe larg răspândite în afacerile din Republica Moldova. Începem cu o întrebare simplă: ascultătorul care vrea să-și lanseze o afacere, în viitorul apropiat, ar putea să lanseze un business fără să dea mită?
Veaceslav Ioniță
Veaceslav Ioniță: „Din ceea ce spun oamenii de afaceri, nu numai că este foarte greu… Începerea afacerii acum este de fapt foarte simplă, înregistrarea afacerii se face foarte simplu, asta au spus-o toți. Desfășurarea afacerii, când deja încep a activa, când prima dată ești verificat, atunci au loc primele acte de corupție. Mai mult ca atât, situația este atât de proastă încât majoritatea cazurilor inițiatorul de a da mită este însuși agentul economic și nu din cauza că el este cel care vrea să corupă funcționarul, dar el știe că așa este regula, el știe că așa este în țara aceasta, el a auzit de la alții…
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: cu Veaceslav Ioniță (IDIS Viitorul)
Deci, este o cultură atât de tare îmbibată, încât ei practic singuri vin cu inițiativa să rezolve problema, să nu aibă mari dureri de cap. Și lucrul acesta se agravează și de o altă situație. Avem anumite cazuri când agenții economici încearcă să lupte, dar cum spunea unul dintre ei: „Care e sensul că am luptat cu FISC-ul doi ani de zile, până la urmă am câștigat, n-au întors banii. Nu mai bine rezolvam deodată atunci și mă costa cu mult mai ieftin?” Deci, din nefericire, corupția în Moldova este convenabilă pentru toți.”
Europa Liberă: Deci, bățul este cu două capete: pe de o parte oamenii de afaceri se plâng pentru că corupția este foarte prezentă în mediul de afaceri, dar pe de altă parte ei nu văd altă soluție sau alt mijloc de a-și proteja afacerea.
Veaceslav Ioniță: „Dar nu are două capete, e un singur capăt. Aparent doar nu au altă soluție, ei încearcă. Cei mai mici – aici trebuie să facem o distincție, noi vorbim de corupția mică, nu vorbim de corupția politică, de corupția la nivel înalt, vorbim de corupția mică – când vin funcționarii, inspectorii, controlorii și solicită sume nu impunătoare, deci companiile mari, fiindcă au relații, fiindcă au putere, fiindcă au juriști, luptă ușor cu această corupție micuță, e de-ajuns dacă vine unul care se poartă mai obraznic, de regulă directorul companiei spune: „Uite, chiar acum sun șeful și s-a lămurit cu tine”, și atunci se rezolvă.
Companiile mici, din nefericire, chiar dacă încearcă să lupte, ei de regulă suportă eșec – o companie zicea că: „Uite, n-am vrut categoric să plătesc mită și până la urmă mașina a stat două zile în vamă, dar când am calculat, am înțeles că dacă plăteam mită mă costa de zece ori mai ieftin.” Deci, chiar atunci când luptă, nu există mecanism de a pedepsi pe cel care a provocat această reținere a mașinii în vamă pe două zile. Dacă ar fi posibil ca după asta cel care a reținut această mașină să fie pedepsit, iar agentul economic primește și o compensație pentru asta, atunci cred că lupta s-ar merita. Dar așa, ei se dezic. Sau cum spun deseori: „Da, bine, acum lupt, dar după asta am de trăit cu el”, cam situația este în felul următor. Ei fac un calcul în capul lor și rar companiile mici se bag în bătălii… Atunci când sunt siguri 300% că au dreptate și când calculează că cazul se va rezolva repede – poate, dar când văd că nu prea este posibil de rezolvat repede, ei își dau seama că sistemul este creat în așa fel, în așa fel sunt organizate relațiile în societate, legislația noastră, că ea până când favorizează funcționarul corupt. A fi funcționar este o afacere bună în prezent, în Moldova.”
Europa Liberă: Ca să precizăm, deci, lipsa unui mecanism clar de raportare a acestor abateri este una dintre problemele principale pentru mediul de afaceri, or atunci când autoritățile prezintă situația lucrurile arată cu mult mai optimist?
Veaceslav Ioniță: „E foarte greu de spus. Corupția este o situație despre care oamenii nu prea vor să vorbească și admit că atunci când autoritățile spun… ei într-adevăr depun eforturi pe segmentul lor ca anumite practici de corupție să fie lichidate din rădăcină. Uitați-vă, chiar acum a venit Guvernul cu inițiativa ca să reducă numărul de acte permisive de la peste 400 la 150, deci înseamnă că industria corupției va scădea, posibilitatea de a face acte de corupție va scade, dar și ei recunosc că cele 150 care rămân, din păcate, tot vor fi un izvor de corupție. Or, noi avem nevoie de acte permisive, dar ele trebuie să fie pentru a proteja consumatorul, pentru a proteja cetățeanul, dar nu pentru a face posibil ca cineva să ia bani corupți.
Aici încă un element important. Noi pentru prima dată am vrut să punem accentul nu pe ce trebuie să facă statul, noi știm cu toții că statul trebuie să facă asta sau asta. Noi am vrut să punem un singur accent – pot oare cumva oamenii să facă ceva ca să lupte împotriva corupției? Vă dau un exemplu simplu – nu am întâlnit în companiile noastre din Republica Moldova, cum există în alte țări, cod de procedură în cazul de corupție.
Altfel spus, când se duce un angajat al unei companii la vamă și lui i se solicită mită, el nu are instrucțiune clară ce trebuie să facă. Aici este o incorectitudine din partea angajatorului. Adică tu lași lucrătorul tău în gura lupului, tu îl lași ca el singur să se descurce și după asta pretinzi că în țară este dezordine. Din ce cauză nu-l protejezi printr-o instrucțiune clară? Din ce cauză lucrătorul tău, când se duce la vamă și lui, spre exemplu, i se cer bani, el să nu răspundă: „Îmi cer scuze conform procedurilor din compania asta, eu nu am dreptul să fac acest lucru, din cauza că trebuie să sun directorul și el trebuie să adune consiliul de administrare…” Știți, trebuie să existe instrucțiuni clare, noi nu avem așa ceva.
Companiile noastre de fapt nici nu părea vor să lupte contra corupției. Ei preferă mai bine să se înțeleagă. Eu nu aș da vina doar pe autorități, cred că este o problemă comună, este ceva care agenții economici recunosc – ei nu luptă real cu asta, până ce cumva pierd total, consideră că mai bine se înțeleg. Deci, nu există o disponibilitate dură de a se opune acestui flagel din Republica Moldova.
i atunci când dai toată vina pe autorități, din cauza că sunt răi, că sunt corupție, e foarte ușor să fii comod. Aici trebuie să fie o luptă de pe ambele baricade. Și acum ne trezim în situația când te uiți parcă numai Guvernul luptă contra corupției. Iar noi am vrut să ridicăm întrebarea, dar în mediul de afacere care sunt acțiunile pe care le întreprinde ca să lupte împotriva corupției. V-am dat un simplu exemplu, cu instrucțiuni clare de acțiuni în cazul în care apar acte de corupție. Noi nu avem astfel de acțiuni în cadrul companiilor.”
Europa Liberă: Bine, dar potrivit legii practica de corupție din start este un abuz. Credeți că un cod în cadrul unei companii mici care nu dispune de resurse neapărat destule ca să aibă mai mulți oameni angajați… Credeți că în cadrul unei companii mici un asemenea mecanism ar funcționa?
Veaceslav Ioniță: „Nu, nu ar funcționa. Codul cel mai bine funcționează în cadrul companiilor mari și foarte mari. Deci, eu cred că astfel de proceduri sunt valabile pentru câteva zeci de companii din Moldova, care au mai mult de 400-500 de angajați.
Companiile mici au câteva probleme fundamentale. Prima este că deseori din cauza că ei nu au de unde să cunoască anumite elemente, nu știu ce se întâmplă cu Inspecția Muncii, sau alte domenii, nu au de unde să cunoască aceste lucruri, vine controlorul, vine inspectorul și pe loc îi pune amenda. Nouă ne spuneau companiile de consultanță care ajută companiile mai mici că cele mai multe ori din partea autorităților este abuz pe loc gol. Pur și simplu, funcționarul când vede că agentul economic e stăpân pe situație, cunoaște realitatea, el se teme să ia niște bani de la dânsul. Dar când vede că agentul economic este vulnerabil, nu prea cunoaște, atunci începe să-l preseze ca să-i dea bani. De aceea una din soluții este ca agentul economic atunci când se întâmplă un act de corupție să aibă acces la o bancă informațională, unde să poată să vadă cum trebuie să acționeze în cazul dat.
Al doilea lucru este că agenții economici mici de regulă nu au putere și capacități financiare, posibilități să lupte. Și de aceea următorul element este apărarea colectivă. Deci trebuie să existe un mecanism de apărare colectivă, când ei unul pe altul se susțin, doar așa pot lupta. Deci, cu certitudine sunt două căi de apărare: companiile mari trebuie să meargă pe proceduri de sine stătător, pe coduri de etică, inclusiv pe acțiuni în judecată, deoarece au avocați, juriști, au capacități financiare să facă acest lucru. Companiile mici trebuie să meargă prin asociere. Deci, ei separat nu au cum lupta. Noi am avut zeci de cazuri când ni s-a spus: „Am încercat să lupt, până la urmă m-am dat bătut, deoarece cheltuielile mele sunt cu mult mai mari, decât dacă plăteam deodată și-mi rezolvam cazul”.”
Europa Liberă: Afirmați că mediul de afaceri ar trebui să aibă un cuvânt de spus în ceea ce ține de guvernare. În același timp, multe dintre sectoarele economice din țară sunt monopolizate. Nu ar exista riscul apariției unui lobby puternic din partea mediului de afaceri, care într-un final ar fi în detrimentul interesului public?
Veaceslav Ioniță: „Da, noi din nefericire suntem după 25 de ani o economie extrem de monopolizată și aici trebuie să-și spună cuvântul alte instrumente. Dar aici aș mai atinge încă un subiect, până ajungem la lobby. Da, dacă lobby-ul este pozitiv nu aș avea o problemă, dacă chiar creează condițiile în economie de piață, dar dacă se întâmplă lucruri urâte, că folosește instituțiile statului pentru a lovi în concurenții săi, atunci asta este catastrofal.
Noi am mai avea un aspect legat de business și relațiile cu autoritățile statului – orbirea, faptul că ei sunt orbi. Deci, ceea ce sesizează agenții economici, dacă el este verificat de dimineață până seara, spuneau: „Au venit la noi cel de la ANSA să ne verifice, compania noastră a stat câteva zile, în condiția când pe tot orașul se vinde brânză, smântână, în condiții anti-sanitare și nimeni nu lucrează”, sau când o companie legal care funcționează sesizează autoritățile: „Uitați-vă, aceștia au fugit din compania mea, au lucrat la mine, dar acum au deschis într-un depozit părăsit au deschis produc ilegal lucruri și le vând mai ieftin ca mine, și-mi distrug afacerea legală, dar autoritățile statului nu acționează”.
Relațiile din nefericire sunt de așa natură, la acei buni – probleme. Iar atunci când companiile legale se adresează la autoritățile statului pentru a fi protejate, ei spun: „Care-i sensul la poliție dacă nu mă protejează? Care-i sensul, când la mine în companie lucrătorii mei au delapidat bani, șase ani durează dosarul și ei nu întreprind absolut nimic, până ce nu achiți, ei nu întreprind nimic? Care-i sensul autorităților statului, dacă eu nu sunt protejat absolut deloc: nici față de concurența ilegală, nici față de comercianții ilegali, nici față de ilegalitățile criminale ale foștilor mei angajați?”. Acestea sunt problemele.
Ce ați spus Dvs. cu monopolul și utilizarea autorităților statului ca abuz e din aceeași categorie. Da, este așa ceva, este un subiect care merită a fi discutat separat. Atunci când statul se implică în jocuri economice în favoarea unui agent economic contra altuia, atunci țara aceasta nu are nicio șansă să se dezvolte.”