În ajunul Paştelui ortodox vorbim cu preotul Pavel Borşevschi de la Biserica Sf. Dumitru din Chişinău despre semnificaţia sărbătorii Învierii, despre credinţă, compasiune şi milostenie în interviul care urmează.
Europa Liberă: Sărbătorile le unesc la aceeași masă pe cei săraci şi pe cei bogaţi?
Pavel Borşevschi: „Mai mult decât atât, îi face egali. În Hristos noi toţi suntem egali. Ştiţi când e vorba de unire, întotdeauna acest lucru mai înseamnă ceva. Cum se zice încă e posibil un soi de superioritate sau inferioritate. Cineva ajută pe altcineva. Deloc nu îmi place atunci când darul facerii de bine şi darul împărțirii bunurilor, tot dar al Duhului Sfânt, Apostolul Pavel le deosebește, fac acei oameni care nicidecum nu umilesc pe cel căruia îi dăruiesc. Iată de ce sărbătorile nu ne unesc pur şi simplu la o masă rotundă, ci ne unesc în egalitate. În Hristos noi toţi suntem egali.”
Your browser doesn’t support HTML5
Europa Liberă: Anii precedenţi au arătat că totuşi la masa celui bogat nu se găseşte scaun pentru cel sărac pentru că în Moldova s-au creat aceste două lumi paralele: lumea oamenilor săraci şi mica lume a persoanelor avute, înstărite.
Pavel Borşevschi: „Dacă mă întrebaţi unde şi cu cine aş vrea să mănânc de Paşti, atunci vă spun că eu masa o fac la biserică cu toţi enoriaşii, nu doar cu cei apropiaţi. Sunt în jur de 200-300 de persoane. Credeți-mă că oul, bucăţica de cozonac, bucăţica de miel şi caşul sunt atât de bune şi numaidecât un pic de vin alb, pentru că e mai uşor după noaptea de Paşti. Asta înseamnă sărbătoare. Dacă mă întrebaţi dacă nu aş vrea cumva să stau la masă cu funcţionari, vă răspund că nu aş vrea.”
Europa Liberă: Cu preşedintele, cu deputaţi, miniştri.
Pavel Borşevschi: „Nu aş vrea. De ce? Pentru că ei nu au fost alături de mine în perioada sfântului post. Postul este o sarcină colosală. În post nu se minte, eşti cinstit, cauţi vinovatul în tine întâi de toate şi îl pui în faţă pe Hristos, tu şi Hristos ca să poţi să te uneşti cu El, să poată lucra El în tine. Asta e important pentru că ne împărtășim, îl rugăm pe Hristos să intre în toate mădulare noastre. Nu trebuie să avem colţuri. Ţineţi minte, Sf. Ioan Prorocul înainte mergătorul zicea faceţi drepte cărările domnului, cele colțuroase să nu fie pentru că drept înseamnă tot ce poate fi acoperit de Dumnezeu cu văzul. Iată de ce cu cei care cu părere de rău nu au făcut nimic nu vreau să mănânc. Aşa zice Apostolul Pavel şi aşa ne învață Hristos. Cu cel mândru cu ochiul, cu cel nesățios la inimă şi care nu ştie în ce limbă vorbește nu am să mănânc, nu stau la masă şi nu dau mâna.”
Europa Liberă: În noaptea Învierii, dar şi pe parcursul anului enoriaşul vine cu jertfă la biserică. Ce faceți cu toate aceste bunătăți care se aduc?
Pavel Borşevschi: „Sunt puţine.”
Europa Liberă: Sunt puţine raportat la cei mulţi săraci?
Pavel Borşevschi: „Da, la cei care au nevoie de ele. Credeţi-mă când aduce cineva un dar imediat îmi apare cel care are nevoie de el. Ştiți cât e de important să-l pui în mâna celui care are nevoie, dar imediat. Să nu laşi să stea cum la unii prin colţuri pleduri de pe la cumătrii, pomeni de pe la înmormântări. Toate trebuie imediat întrebuințate. Dacă nu îţi trebuie ţie, dă-le mai departe.”
Europa Liberă: Dvs. cui le daţi?
Pavel Borşevschi: „Enoriașilor care au nevoie. Mă strădui să le cer iertare dacă le dau cât le trebuie. Avem persoane cu sindromul Down care ne vizitează în toată săptămâna şi cărora numaidecât le punem în mână câte ceva de ce au nevoie. Îi învățăm în primul rând să facă şi ei ceva. Asta e cel mai mare dar când îl înveţi să facă ceva după posibilităţile pe care le are.
Directoarea centrului social i-a învăţat doi - trei ani să facă desene pe care noi le vindem la părintele nostru Adrian în Belgia. El le pune la parohia lui cu fotografiile acestor persoane cu Down şi le vinde şi în două-trei luni de zile autorii primesc cinci sau șase de sute de euro. Parohia noastră în afară de acești bani le mai dă câte ceva: o bomboană, o prăjitură, o banană, un măr, o
Biserica este unica structură care pătrunde în casele oamenilor vulnerabili, iar preotul este cel mai mare lucrător social...
haină. Îi ajutăm şi pe cei cu dizabilităţi, pe bătrânii neputincioşi. Pensionarii trecuţi de 70 vin la noi o dată sau de două ori pe săptămână şi numaidecât dacă este pâine, bomboane, făină, ulei şi un ban la nevoie le dăm. Avem patru persoane care permanent mănâncă la biserică şi le dăm mâncare acasă de la masa noastră din biserică.
Biserica este unica structură care pătrunde în casele oamenilor vulnerabili, iar preotul este cel mai mare lucrător social. El merge la împărtășanie şi nu poate rămâne indiferent de nevoile altora. Este foarte greu să facă asta pentru că şi preotul are acasă câţiva copii. Iar 92 la sută din preoţi sunt sub nivelul de trai. Însă ei intră în casele oamenilor nevoiași şi găsesc posibilităţi să-i ajute.”
Europa Liberă: Acum se discută foarte mult despre cum este corect să spui Paști fericit, Paști fericit, Sărbători luminate…
Pavel Borşevschi: „Corect ar fi - Hristos a înviat! Acesta este salutul
creștinesc. Asta este Paști fericit. Iar cei care nu vor să pronunţe acest salut e ca şi cum ai merge la biserică, dar nu vrei să-şi faci semnul crucii. Când spuneţi Hristos a înviat şi răspundeți Adevărat a înviat, stricați împreună cu Hristos moartea voastră particulară. Participaţi la lucrul pe care l-a făcut Hristos pentru voi şi atunci veţi avea bucuria Învierii. Trebuie să-l slăvești pe Cel care te trece de la moarte la viaţa. Paşti, Pesah din ebraică înseamnă trecere.
Aşa cum prin Moise evreii au trecut prin Marea Roşie de la robia lui faraon în pământul făgăduinței, aşa şi prin Hristos Dumnezeu trecem de la moarte la viaţă. Ce înseamnă sărbătoare? Ioan Damaschin zice oprirea morţii, sfărâmarea iadului în începutul noii vieți veşnice, iată aceste trei sunt ceea ce se numește sărbătoare.”
Europa Liberă: Cine în aceste zile îşi mai aminteşte de cei săraci cu duhul?
Pavel Borşevschi: „Toţi cei care îl au pe Hristos în inima lor. ce înseamnă sărac cu duhul ca atare. Este cel care niciodată nu este mulţumit de situaţia lui. Nu e vorba de nemulţumirea pe care o arătăm prin stres, pe placate şi pe coroanele de la înmormântare. E acea nemulţumire de satisfacţie – unde ne
Sărac cu duhul este cel care în continu se îmbogățește şi nu încetează să o facă ...
vom duce Doamne de la tine că tu ai cuvântul vieţii veşnice. Când vrei să mai stai la mare, în muţi, în păduri pentru că e oxigen, când vrem să stăm în preajma lui Hristos pentru că el este viaţa noastră. El este trecut, prezentul şi viitorul. De aceea sărac cu duhul este cel care în continu se îmbogățește şi nu încetează să o facă. Un medic, preot, jurnalist toată viaţa lor învaţă, se perfecţionează, se formează pentru că altfel nu pot exista. Iată asta înseamnă sărac cu duhul. Asta este una din fericiri. În poruncile Noului Testament se spune că sunt fericiţi cei săraci cu duhul.”