Ioana Mărgineanu-Vatamanu (regizor): Vrem să facem un fel de pod peste Nistru cu proiecțiile acestui film

Născută într-o familie de cineaști, Ioana Mărgineanu-Vatamanu a debutat în lumea cinematografiei, cu scurtmetrajul „Ce zici?”. „Sunt mai multe teme de discuții ce pot fi lansate după film, cum ar fi diferențele dintre generații, comportamentul oamenilor în situații tensionante și multe altele pe care însă regizoarea nu le divulgă. Întrebarea «Ce zici?» este una deschisă.

Ioana Mărgineanu-Vatamanu (regizor): Un pod cinematografic peste Nistru

Europa Liberă: Vorbim despre un debut regizoral, debutul Ioanei Mărgineanu-Vatamanu. Cum a venit ideea să produci acest documentar de 20 de minute, sponsorizat de Uniunea Europeană?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Este, de fapt, un film de ficțiune, un scurtmetraj de suspans, pe elemente de comedie, finanțat, într-adevăr, de Uniunea Europeană în cadrul programului „Măsuri de promovare a încrederii”, implementat de PNUD. Ideea venise, așa, spontan, ca multe alte idei care îmi mai trec prin gând, dar asta ziceam că a avut norocul să fie încurajată, să se ivească totuși, să apară pe lume. Este o idee probabil inspirată așa adânc din subconștientul meu, din glumele din copilărie sau alte situații din viața mea, dar, bineînțeles, am exagerat puțin povestea din scurtmetraj și într-un final avem parte de o situație care se întoarce la 180 de grade la finalul filmului. Nu prea am voie să spun cum se termină, pentru că asta ar schimba puțin percepția spectatorului la început, așa că trebuie să fiu atentă cum dau acum detaliile despre situația și întâmplările ce au loc în film.”

„Ce zici?”, debutul regizoral al Ioanei Vatamanu-Mărgineanu. Cum a fost?

Europa Liberă: Acțiunea are o singură locație - automobilul, mașina, care îndreaptă de la Chișinău spre Grigoriopol.

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Exact. Deci, totul are loc în această mașină, avem parte de trei personaje – doi tineri, un cuplu, de fapt, de autostopiști și un șofer care îi ia cu mașina. Șoferul acesta este un tip destul de dubios și îndrăzneț, pune întrebări destul de îndrăznețe pentru un necunoscut, plus are acțiuni care îi cresc tensiunea, cum ar fi viraj brusc sau opriri bruște. Ei bine, toate aceste acțiuni conturează acest personaj al șoferului ca un personaj dubios, suspect și tensiunea crește într-un final, până când se sparge această bulă.”

Europa Liberă: De ce destinația a fost Grigoriopol, Grigoriopolul fiind o localitate din stânga Nistrului?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Pentru că acest film este finanțat, cum ziceam, de Uniunea Europeană și plus la asta vrem să facem un fel de pod peste Nistru cu proiecțiile acestui film, vrem să mergem atât pe partea stângă, cât și pe partea dreaptă a Nistrului. O să aducem filmul acesta în mai multe locații și am ales Grigoriopolul ca iarăși acesta să fie un punct de legătură între maluri, ca să se simtă împăcați cei care privesc filmul acesta în Chișinău, cât și cei din Grigoriopol, dar nu abordăm niciun fel de problemă politică sau altceva de genul acesta, e strict destinat publicului.”

Europa Liberă: Și totuși, haideți să vorbim despre temele pe care le abordați pornind de la deficiențele în relația dintre generații.

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Există mai multe teme, de fapt, dar iarăși nu am voie să zic câteva dintre ele, pentru că aș divulga un secret al personajelor. Cea pe care îmi permit să o menționez aici este rivalitatea dintre generații – fiecare vine cu propriul set de principii, fiecare vine cu niște valori pe care vrea să și le impună celeilalte generații. Și iată, acesta ar fi un punct de subiect...”

Europa Liberă: Atât de fierbinte este acest subiect?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Nu știu dacă este unul fierbinte și o problemă în zilele noastre, bineînțeles, avem mai multe probleme mai importante, dar e o temă interesantă. De exemplu, deseori în viața de zi cu zi vedem discordanțele acestea dintre generații, o generație este pro-internet, alta este anti- sau pro-social media și toate rețelele sociale, altcineva este pro-experiențe trăite în viața de zi cu zi, adică există niște diferențe din astea care uneori poate le vom putea observa și în viața de zi cu zi. Alte chestii ar fi, de exemplu, comportamentul oamenilor în momente de tensiune, de panică, ar mai fi și un termen pe care îl citisem în psihologie – „generația fragilă”, o generație pe care acum o crește pământul acesta, dar iarăși nu prea pot să dau multe detalii, pentru că vreau să mai rămână necunoscute.”

Europa Liberă: Din acest motiv ați și invitat un psiholog care să discute, ca ulterior să generați puncte de analiză, subiecte și pentru o interacțiune cu cei care urmează să vizioneze acest scurtmetraj?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Da, exact. Am invitat și un psiholog. De fapt, asta include și proiectul, discuții post-film cu un psiholog, ca să mai aducem niște puncte de analiză, niște subiecte de discuție între public, între spectatori, să aducă filmul acesta și niște mesaje, pentru că dintr-un punct de vedere este un film educativ, dar se desprinde de rama filmului educativ, așa, plictisitor și care vine cu multă teorie, încercăm să aducem niște mesaje printr-un mod mai captivant.”

Europa Liberă: Dar dacă ar fi să generalizăm, totuși e clar ce vor tinerii astăzi?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Vai! Este o întrebare care cred că trebuie adresată fiecărui tânăr în parte. Din punctul meu de vedere, eu însămi nu prea știu ce vreau; vreau să fiu cumva, așa, surprinsă de undele vieții, dar cred că, per general, tinerii sunt determinați în ceea ce vor să facă. Cel puțin, faptul că aleg universități prestigioase de peste hotare, care este un mare, nu știu, chin sau un soi de curaj pentru ei, determină și demonstrează faptul că sunt ambițioși. Plus, mulți dintre ei își fac planuri pe vreo 10-15 ani înainte, unii pornesc afaceri sau proiecte personale de tineri, așa că, per general, aș zice că, da, tânăra generație crește destul de conștientă.”

Europa Liberă: Majoritatea își văd viitorul în afara Republicii Moldova. E o problemă care merită să fie studiată mai în profunzime, abordată?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Da, absolut! E, probabil, una dintre cele mai mari drame ale Republicii Moldova. Mai avem șansa celor care, de exemplu, ar alege să lucreze online pentru companii de peste hotare, dar să trăiască aici, în Moldova, și, bine, ar duce o viață tare luxoasă dacă ar primi salariu european și ai trăi la noi în țară. Asta este opțiunea pe care o aleg tare mulți dintre colegii mei și mă bucură acest fapt. Bineînțeles, majoritatea ar vrea să trăiască acolo, peste hotare, dar iarăși depinde tare mult și de cum se schimbă acum situația și direcția pe care o luăm.”

Europa Liberă: Ziceam că este un debut regizoral pentru Ioana Mărgineanu-Vatamanu. Asta înseamnă că ai de gând la modul cel mai serios să sapi mai adânc pe acest tărâm?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Probabil ar fi și asta o opțiune, dar nu vreau să zic da sau nu acum. Am nevoie să mai capăt puțină experiență de viață, să mai cutreier puțin lumea și să mai adun aici, în mintea mea, niște idei.”

Europa Liberă: Probabil ai împrumutat și din experiența părinților?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Absolut, absolut! Ei sunt macaralele care m-au construit pe mine. Da, fără doar și poate, acest film li se dedică lor și acum sora mea, de exemplu, e în anul întâi la Universitatea de Film de la Varșovia, va termina Imaginea acolo și ne gândeam noi, așa, în visurile părinților, să facem o continuitate, să ducem OWH Studio mai departe și poate, da, să rămânem ambele în această industrie.”

Europa Liberă: Și ar fi o întreagă familie care s-ar focusa pe producerea filmelor?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Da, ar fi o profesie transmisă din generație în generație, cum se întâmplă la medici de obicei.”

Europa Liberă: Ce îți dorești cel mai mult acum?

Ioana Mărgineanu-Vatamanu: „Sincer, îmi doresc să curgă totul așa cum curge acum. Mă simt într-o perioadă a vieții tare frumoasă, se leagă toate evenimentele ca într-un lanț și aș vrea ca totul să rămână așa cum este. Mă bucur tare mult de ceea ce se întâmplă și sper tare-tare mult să fie filmul acesta un produs care să aducă oamenilor o senzație, să le aducă un sentiment nou și să mai vrea să caute filme autohtone, să înceapă și ei să susțină cumva, prin simpla lor vizionare, industria cinematografică autohtonă.”