Vorbim despre revistele literare pe care le-a fondat și la care a colaborat: „Contrapunct”, „Observator cultural” și „aLtitudini”.
„Au fost cele trei propuneri ale mele de viziune de jurnalism cultural și de explorare a spațiului nu doar artistic, ci și a fundalului socio-politic din perioadele pe care le-am traversat de la căderea regimului comunist”, spune Bogdan Lefter.
Despre Cafeneaua critică – un club de dezbateri culturale, dar și sociale și politice, pe care interlocutorul nostru îl conduce de circa 30 de ani, găzduit mai întâi la subsolul Facultății de Litere din București. Întâlniri începute în 1994 și ținute cu intermitențe din diverse motive – de relocare într-un alt spațiu
sau de restricții impuse de pandemie, când a apărut o variantă online, intitulată: „Mini-cafeneaua critică”, pe site-ul Muzeului Literaturii Române din București, cu peste 350 de emisiuni în vechiul format (3,5 ore) și cam tot atâtea ediții imprimate, dar de durată mai mică. Au fost peste o mie de invitați.
Povestim despre felul în care noi, intelectualii basarabeni, i-am descoperit pe scriitori generației 80 din România:
„Până în 1989, granița de est și de nord a României, spune Ion Bogdan Lefter, adică spre Republica Moldova actuală și spre Ucraina – pe hartă scria doar „URSS” – era un zid opac. Nu știam ce se întâmplă dincolo și am fost foarte emoționați că pe noi, optzeciști români, ne auziserăți la radio, pe noi, tânăra generație literară, care începuse să promoveze de la mijlocul anilor 80 postmodernismul și ideea unui val care reformează radical literatura și cultura. Sunt mărturii prețioase”.
Bogdan Lefter amintește greutățile debutului în anii comunismului pentru tinerii scriitori, el însuși neputând debuta în critica literară și trebuind să-și „ascundă” textele teoretice între copertele unor ediții critice, consacrate clasicilor.
Cenaclul de Luni (condus de Nicolae Manolescu) și tinerii pe care i-a lansat în volumele colective „Aer cu diamante”, „Patru poeții”, „Cinci”, precum și Cenaclul Junimea (condus de Ovid. S. Crohmălniceanu), care a contribuit a debutul unor prozatori în cadrul antologiei „Desant ’83”.
Bogdan Lefter evocă secvența de la Onești, unde se țineau colocvii anuale de critică literară și unde, în 1987, a obținut Premiul pentru Debut în critica literară pentru ediția „Alexandru Ivasiuc”, într-un climat de complicitate generală, „regula jocului” de atunci se exprima în butada: „Micul meu studiu deghizat într-o ediție”. Abia după anul 2000 a început să-și publice cărțile de critică la Editura Paralela 45, condusă de Calin Vlasie.
Discutăm cu Ion Bogdan Lefter și despre postmodernism, pe care unii îl consideră, în mod eronat, depășit. Iată câteva caracteristici:
„Lumea postmodernă are un dinamism mult sporit față de alte modele, cu utilizarea extrem de alertă a multor limbaje, idei și fără orgoliile originalitate în artă ca în epoca modernității. Postmodernitatea e recuperatoare, ea reutilizează, reciclează retorici, idei, personaje, teme și se sprijină pe noile realități în materie de viteză a circulației informațiilor, de interconectare, de rețea globală, de bază de date. Postmodernitatea a început înaintea apariției Internetului și a computerilor personale.”
Spiritul postmodernității a fost anticipat de anumiți creatori. Un exemplu este „Dicționarul onomastic” al lui Mircea Horia Simionescu – o carte scrisă sub forma unui catalog de scriitori inventați, cărora li se atribuie cărți inexistente.
În final, am evocat amintirea lui Gheorghe Crăciun, marele prozator și eseist cu care Ion Bogdan Lefter vizitase Republica Moldova în 2003, la invitația Edituri Cartier, unde lui Crăciun îi apăruse volumul de proză „Mecanica fluidului”. A fost o aventură de neuitat, cu elemente de thriller, într-o Basarabia dominată de regimul Voronin.
Vă invit să priviți dialogul cu Ion Bogdan Lefter și să-i căutați cărțile de critică literară, inclusiv ediția Leonid Dimov, „Opere” (vol. 1-2), îngrijită de interlocutorul nostru la Editura Știința.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te