Ion Manole: De fiecare dată am așteptat ca alții să ne propună soluții la problema transnistreană (VIDEO)

Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Aureliu Ciocoi, a cerut ajutor comunității internaționale pentru crearea unui mecanism eficient de monitorizare a situației drepturilor omului în regiunea transnistreană. El a solicitat, la Geneva, în cadrul celei de-a 43-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, ca organismele internaționale să intervină „în soluționarea cazurilor individuale”. Ion Manole, directorul executiv al Asociației Promo-LEX, spune că situația drepturilor omului în stânga Nistrului este îngrijorătoare.

Interviu cu Ion Manole

Europa Liberă: Ion Manole, președintele „Promo-LEX”, în studioul Europei Libere. Promo-LEX este o organizație ce apără drepturile omului în stânga Nistrului, inclusiv este preocupată de acest segment. Cum au fost acești 18 ani pentru cetățenii din stânga Nistrului, care s-au confruntat cu această problemă, că autoritățile le-au încălcat drepturile lor și pentru mandatul pe care-l duceți Dvs. cum ați defini această activitate?

Ion Manole: „În acești 18, 16 suntem prezenți în regiunea transnistreană, minus cinci, în care nu mai avem acces acolo. Pentru cetățenii și locuitorii din stânga Nistrului, acești 16 ani nu au înregistrat schimbări pozitive. Drepturile omului în acest teritoriu, în această regiune a R. Moldova rămân ignorate, în special de către autoritățile constituționale, dar și de către comunitatea internațională.

Toate eforturile se rezumă la discuții, dar și aceste discuții aș putea să spun că sunt mai mult formale sau politico-diplomatice. R. Moldova are obligații, obligații de jure, de a întreprinde toate măsurile în vederea respectării drepturilor omului în acest teritoriu.”

Europa Liberă: Dar e un teritoriu necontrolat, Dvs.ați menționat mai devreme că chiar Promo-LEX nu are acces, colegii Dvs., Dvs. inclusiv, în stânga Nistrului. Autoritățile statului știți că nu prea au control asupra acestei regiuni și atunci este greu de crezut că autoritățile ignoră.

Ion Manole: „Corect. Pentru o înțelegere mai bună a situației, voi insista pe obligația pozitivă și voi aduce drept exemplu cazul Ilașcu. R. Moldova a reușit să nu fie responsabilă și condamnată de CEDO în acest dosar tocmai pentru că R. Moldova a demonstrat că a depus careva eforturi, ne referim la cele juridice, politice, diplomatice. Toate eforturile care pot fi depuse de către autorități, cu excepția celor militare. Noi suntem împotriva unor confruntări militare. În rest, este obligația autorităților să depună toate autorităților să depună toate eforturile pe care le au la îndemână, să folosească toate tribunele internaționale, pentru a vorbi de fiecare dată despre problema drepturilor omului în stânga Nistrului.”

Europa Liberă: Chiar în această săptămână, șeful diplomației moldave, dl Ciocoi, a atenționat opinia publică internațională asupra faptului că ar trebui să găsească, să identifice mecanisme ca drepturile omului în stânga Nistrului să fie respectate în conformitate cu legislația națională și internațională.

Ion Manole: „Avem o problemă, și această problemă vine din istoria celor 30 de ani. Practic, toate guvernările de la Chișinău au așteptat ca aceste eforturi să fie depuse de partenerii internaționali și nu au venit ele, autoritățile constituționale, cu propuneri, cu soluții clare, cu instrumente foarte bune, în vederea rezolvării acestor probleme. De fiecare dată am așteptat alții să vină, alții să ne propună soluții foarte bune pentru rezolvarea problemei transnistrene. Să ne amintim, am avut planul Kozak, planul Iușcenko, dar nu am avut un plan al Chișinăului și nu-l avem încă, deși societatea civilă, experții în domeniu au vorbit și au discutat despre aceste probleme.”

Europa Liberă: Vorbiți despre un proiect politic, în baza căruia regiunii transnistrene ar putea să i se acorde un statut?

Ion Manole: „Nu, noi avem deja o lege, din 2005, și atunci a fost votată aproape unanim în parlament – și a fost un prim pas pentru a depune eforturi mai departe pentru rezolvarea problemelor respective – dar dacă vorbim de drepturile omului, la nivel central, autoritățile trebuie să aibă instrumente foarte bune, foarte clare și legale să se regăsească și în normele juridice, în actele normative ale R. Moldova, pentru a preveni încălcarea drepturilor omului, dar și pentru a rezolva cazurile individuale, atunci când ele sunt sesizate. Or, noi acest lucru nu îl avem.”

Europa Liberă: Care sunt cele mai frecvent încălcate drepturi ale omului în stânga Nistrului și se pare că sunt asemănătoare și cu cele care se încalcă și în dreapta Nistrului?

Ion Manole: „Noi, când am ajuns în regiunea transnistreană, am avut impresia că situația drepturilor omului este la fel ca și în partea dreaptă a Nistrului, dar problema de bază și cea mai gravă situație a lor este lipsa unui instrument eficient, lisa unor mecanisme juridice și legale, de care ar putea face uz victimele abuzurilor. Pentru că încălcările drepturilor omului se întâmplă oriunde, inclusiv în statele occidentale, unde democrația are un grad înalt de dezvoltare.

La noi, acest lucru, bun-rău, vedem scandalul apărut în urma pronunțării altor hotărâri ale Curții Europene, din care guvernul în sfârșit a înțeles că problema din justiție, de fapt, afectează și statul, și bugetul statului, și cetățenii, și, în general, dezvoltarea acestei țări. Iată, acest sistem în regiunea transnistreană, nu există. Oamenii, când se confruntă cu abuzuri, practic sunt lipsiți de posibilitatea de a-și apăra drepturile lor. Și anume pe aceste aspecte am insistat noi pe parcursul acestor ani.”

Europa Liberă: Dar nu e un paradox? Nu aveți acces de cinci ani în regiunea transnistreană tocmai dumneavoastră, cei care sunteți apărătorii drepturilor omului în această regiune.

Ion Manole: „Din punctul nostru și al Dvs. de vedere, evident, este foarte clar, dar dacă analizăm care au fost motivele unor astfel de acțiuni din partea Tiraspolului, ne dăm foarte bine seama că scopul principal a fost izolarea sau ținerea noastră la distanță, ca să nu avem noi acces acolo. Și, deja de cinci ani de zile, noi nu mai putem cunoaște alte probleme, nu mai putem așa ușor să găsim alte cazuri de încălcare gravă a drepturilor omului în acest teritoriu și toată lumea este fericită: nu mai sunt cazuri, nu mai sunt...”

Europa Liberă: Și atunci cetățenii vin la Dvs. sau dosarele cum le examinați?

Ion Manole: „Da, noi continuăm să oferim asistență juridică locuitorilor din stânga Nistrului. Ei ni se adresează prin intermediul foștilor beneficiari ai Asociației, cei care deja au beneficiat de asistența noastră, în baza recomandărilor, dar și din presă. Ei cunosc Promo-LEX, ca pe o organizație serioasă, care le-a apărat drepturile multor locuitori din stânga Nistrului, și chiar dacă nu am putut face prea multe, cel puțin am depus toate eforturile și toate măsurile pe care le-am avut la dispoziție pentru a rezolva o problemă sau alta.”

Europa Liberă: Multe cazuri au ajuns la CEDO, CEDO a pronunțat verdictul, în anumite cazuri Federația Rusă s-a găsit vinovată de violarea drepturilor omului în stânga Nistrului. În multe cazuri și Republica Moldova se găsește printre cei care poartă vină pentru nerespectarea drepturilor omului în stânga Nistrului, ne amintim cazuri de rezonanță: încălcarea dreptului la educație și dreptatea care s-a făcut școlilor cu predare în grafie latină din stânga Nistrului, dosare când li s-a îngrădit fermierilor accesul la pământurile lor. Nu trage nimeni nicio învățătură din ceea ce se întâmplă? Federația Rusă achită despăgubiri, își recunoaște vinovăția?

Ion Manole: „Federația Rusă încearcă să evite orice discuție, nu doar eforturi și executarea de hotărâri care sunt împotriva sa, din regiunea transnistreană, tocmai pentru a distrage atenția de la potențiala rezolvare a situației din stânga Nistrului. Pentru că, odată ce ei vor plăti aceste despăgubiri...”

Europa Liberă: Recunosc...

Ion Manole: „Nu e nevoie să recunoască, pentru că deja e demonstrat de curtea Europeană prin cele circa 50 de cazuri reprezentate doar de Promo-LEX, dar mai sunt și altele. Dar, pe de altă parte, cred că avocații și-au făcut treaba deja și noi continuăm să depunem eforturi pentru executarea acestor hotărâri ale Curții Europene. Acestea vor fi executate, mai devreme sau mai târziu, adică vor fi plătite despăgubirile, dar pentru noi rămâne o problemă destul de serioasă: eforturi din partea guvernului și a comunității internaționale în vederea identificării unor soluții care ar preveni repetarea unor astfel de situații. Cea mai mare problemă este, spre exemplu, lipsa monitorizării respectării drepturilor omului în acest teritoriu. La momentul de față sau pe parcursul celor 30 de ani, acest teritoriu a fost unul închis și acest spațiu nu este proprietatea privată a unui grup de persoane din regiunea transnistreană, care controlează acest teritoriu. Acesta este un teritoriu pe care locuiesc oameni, care au drepturi fundamentale, garantate de Constituția R. Moldova, dar și de către numeroasele tratate și documente internaționale. Or, acest lucru se ignoră pe parcursul celor 30 de ani, iar oamenii din acest teritoriu sunt, practic, ostatecii acestei situații.”

Europa Liberă: Dvs. ziceți că lipsește acest mecanism eficient de monitorizare a situației, dar în stânga Nistrului au mers Înalți Comisari pentru Drepturile Omului, au văzut situația, s-au convins la fața locului...

Ion Manole: „În 30 de ani, doar două sau trei misiuni, mi se pare foarte puțin. Or, noi, când vorbim de monitorizarea situației, vorbim de posibilitatea ad-hoc de monitorizare.”

Europa Liberă: Este misiunea OSCE la Chișinău.

Ion Manole: „Nu, ei nu se implică pe drepturile omului.”

Europa Liberă: Pe segmentul ăsta deloc?

Ion Manole: „Nu. De fapt, la insistența Tiraspolului, probabil, și a Federației Ruse, în Formatul 5+2, s-a admis și, din păcate, chiar unii diplomați de la Chișinău, în anii precedenți, au admis ca drepturile omului să fie considerate subiect cu caracter politic. Subiectele cu caracter politic nu sunt încă discutate de reprezentanții celor două maluri ale Nistrului. Drepturile omului nu sunt admise spre discuții și orice subiect, orice caz, orice problemă care este ridicată de către societatea civilă, în primul rând, sau de victime este ignorată, este pasată de către reprezentanții și participanții Formatului 5+2.”

Europa Liberă: Dar nu ați spus până la sfârșit totuși, Federația Rusă, cum își asumă ea rolul acesta în ce privește ce se întâmplă în stânga Nistrului, atunci când e vorba despre încălcarea drepturilor omului și unde Rusia este găsită vinovată?

Ion Manole: „Federația Rusă are un comportament duplicitar încă din anii 90. Pe de o parte, ea, oficial, de la toate tribunele recunoaște independența și integritatea teritorială a R. Moldova. Pe de altă parte, odată cu pronunțarea hotărârilor Curții Europene și condamnarea Federației Ruse pentru încălcările drepturilor omului în stânga Nistrului, ea a adoptat o tactică prin care încearcă să pună în responsabilitatea autorităților de la Chișinău încălcările drepturilor omului care sunt acolo, în stânga Nistrului. Ea încercă să distragă atenția de la faptul că continuă, Federația Rusă, să susțină multilateral această regiune. Doar datorită susținerii din partea Federației Ruse, regimul de la Tiraspol și, în general, această entitate, de facto, așa-numita Republică Moldovenească Nistreană, există și supraviețuiește peste 30 de ani. Și aici vorbim nu doar de suportul militar pe care-l vedem, practic, periodic, unde participă Armata a 14-a împreună cu trupele paramilitare din stânga Nistrului, dar vorbim și de suportul politic. Vedem cum Leonid Maniakov, așa-zisul reprezentant al Transnistriei la Moscova, la sesiunile ONU, chiar dacă este reprezentant acolo al unei organizații neguvernamentale din Federația Rusă, se prezintă ca un oficial al Tiraspolului. Și, iarăși, este foarte bine să înțelegem acest joc pe care-l are Federația Rusă.

Vorbim și de suportul economic, Federația Rusă plătește, în ultimii 11-15 ani, pensii, direct în acest teritoriu, încălcând, de fapt, suveranitatea R. Moldova și fără acordul autorităților de la Chișinău, care este o altă încălcare. Deci, sunt foarte multe probleme, pe care Federația Rusă le admite, le încurajează și le susține, pentru că are aceste interese acolo.”

Europa Liberă: Dvs. ați spus că Promo-LEX a reușit să apere drepturile omului în 50 de cazuri. Acuma câte dosare ați mai avea?

Ion Manole: „Avem în momentul de față circa 60 de cazuri câștigate, câștigate în circa 30 de hotărâri. Unele hotărâri au fost câte două-trei cazuri. Suma totală ar fi de peste 5,5 milioane de euro.”

Europa Liberă: Care trebuie să le plătească cine?

Ion Manole: „Federația Rusă către circa 2000 – 2200 de victime ale încălcărilor drepturilor omului. Asta numai din regiunea transnistreană. Este o sumă importantă. Când vorbim de aceste circa 60 de cazuri, practic, putem spune că prin aceste 60 de cazuri, noi am demonstrat încălcarea tuturor drepturilor omului în regiunea transnistreană, a tuturor articolelor Convenției Europene pentru Drepturile Omului. Dacă nu greșesc, mai avem încă vreo 40 de cazuri pe care le reprezentăm la curtea europeană și chiar în următoarea perioadă vor fi pronunțate alte hotărâri.”

Europa Liberă: Deseori se aude că sunt sechestrate persoane. E o problemă mare. De ce, după aproape 30 de ani de la declanșarea conflictului armat, această practică vicioasă încă e în acțiune?

Ion Manole: „Aici, rădăcina principală a răului o văd în anul ᾿94, atunci când Chișinăul a început să semneze anumite documente direct cu regimul de la Tiraspol. Deci, pe de o parte, Constituția, legislația noastră, nu admite un alt sistem parastatal sau statal pe teritoriul nostru, pe de altă parte, fără niciun mandat, atât președinții R.Moldova, cât și directorii, miniștrii unor instituții de stat și-au permis să semneze, la direct, cu instituțiile similare, ilegale, din stânga Nistrului documente și tot felul de protocoale.”

Europa Liberă: Și autoritățile de la Tiraspol deseori fac trimitere la aceste acte și spun că Chișinăul ar purta vină, că, chiar el, care le-a semnat, nu le respectă.

Ion Manole: „Exact. A fost o strategie de a crea o confuzie totală și, ulterior, de a manipula și de a împinge Chișinăul spre a crea haos în aceste chestiuni.”

Europa Liberă: Dar se cunoaște, concret, numărul persoanelor sechestrate?

Ion Manole: „Nu. De asta spuneam mai devreme că în R. Moldova nu avem un mecanism, un sistem care ar duce evidența, ar monitoriza și ar depune eforturi pentru prevenirea încălcării drepturilor omului. Or, dacă noi nici măcar evidența nu avem, nu ai nicio șansă să vii cu anumite politici pentru rezolvarea și prevenirea unor probleme.”

Europa Liberă: Deși, în anumite cazuri, am auzit că ar exista o așa-zisă cooperare între MAI de la Chișinău și entitățile din stânga Nistrului, similare.

Ion Manole: „Cu regret, trebuie să recunoaștem că există o astfel de practică. În ᾿94 și, ulterior, în ᾿99, Ministerul de Interne a semnat un document (la care mă refeream și mai devreme), privind combaterea criminalității. Și aici era o problemă din start, pentru că, pe lângă faptul că asemenea documente nu puteau fi semnate, deci nu au o bază și un suport juridic, pe de altă parte, era o problemă de încălcare a prezumției nevinovăției. Or, din start, Chișinăul, în momentul în care recurgea la răpirea unei persoane și transmiterea ei în stânga Nistrului, pe lângă faptul că a încălca drepturile acestui om sau ale acestei persoane și legislația proprie – Legea despre poliție spune că poliția noastră trebuie să apere locuitorii și cetățenii R. Moldova, dar nu să-i supună unor riscuri suplimentare. Și atunci, această cooperare a dus la încălcarea gravă a unor drepturi ale unor persoane, noi însă am fost foarte surprinși, pentru că, atunci când mergeam la Minister sau mergeam la instituțiile statului, și le ceream suport și ajutor pentru apărarea unei persoane care striga în gura mare după ajutor, din stânga Nistrului, fie că era în închisoare, fie că era în alte condiții în stânga Nistrului, de fiecare dată autoritățile spuneau: Dar noi nu recunoaștem, noi nu putem să influențăm.

Și atunci când am aflat despre astfel de cazuri, și au fost numeroase cazuri de transmitere a persoanelor în stânga Nistrului, chiar am fost surprinși și am discutat direct cu conducerea MAI, reproșându-le că, atunci când e nevoie de intervenția lor pentru a apăra o persoană, ei zic că nu pot, dar atunci când transmit persoane, ei, de fapt, încalcă legea și totuși pot să discute cu cei din stânga Nistrului.”

Europa Liberă: Dar, până a avea acces în regiunea transnistreană, acum cinci ani, ați reușit să ajungeți într-o temniță de acolo, să vedeți ce condiții sunt?

Ion Manole: „Eu personal nu am fost, dar colegi de-ai noștri au mers.”

Europa Liberă: Și impresiile lor?

Ion Manole: „Haideți, să vă dau un exemplu. Dacă în R. Moldova, în dreapta Nistrului, mă refer aici la teritoriul controlat de autoritățile constituționale, unde avem presă bună, avem presă foarte bună, jurnaliști de investigație, care găsesc totul, absolut, și informează opinia publică, unde avem ONG-uri foarte bune, pe diverse domenii, unde avem recunoaștere internațională, avem prezența diverselor instituții internaționale, inclusiv a misiunilor diplomatice, care, la fel, au posibilitatea să se informeze, să discute liber cu oamenii – toate aceste elemente, în stânga Nistrului, nu există. Și dacă în dreapta Nistrului, cu toate aceste elemente, avem până astăzi, după numeroase reforme, după numeroase susțineri din partea partenerilor internaționali în implementarea reformelor - și oricum avem probleme grave! Cazul Brăguță este o dovadă foarte clară, ca și multe-multe alte cazuri încă. Ce să mai vorbim despre stânga Nistrului, unde nimeni, practic, nu controlează nimic, unde impunitatea este la ea acasă.

Evident, este o problemă și de aceea noi insistăm ca regiunea din stânga Nistrului, acest teritoriu, acest spațiu trebuie să fie deschis necondiționat și imediat pentru apărătorii drepturilor omului, pentru avocați, pentru jurnaliști și pentru diplomați. Pentru că numai așa, monitorizând, observând problemele, fenomenele, le putem găsi și soluțiile. Altfel, noi vom constata în continuare doar problemele, fără a fi capabili să venim cu soluții.”

Europa Liberă: Și acum, cazurile cele mai de rezonanță pe care le examinați, care ar fi?

Ion Manole: „Diferite. Avem diferite cazuri, care au avut loc încă foarte mulți ani în urmă. Avem cazul Manole și Postică, este cazul nostru, care, în 2005, a avut loc un incident la podul de la Vadul lui Vodă. Și, iarăși, am încercat prin toate căile să ne apărăm drepturile noastre, să rezolvăm problema aici, la nivel național. N-a fost posibil și, sper eu, că doar la Curtea Europeană, sper eu, că vom putea demonstra că drepturile noastre au fost încălcate.”

Europa Liberă: Altele?

Ion Manole: „Sunt diverse. Avem cazuri care țin de condițiile din penitenciarele de acolo. Nu mai sunt așa de multe precum au fost o anumită perioadă și aici putem vorbi probabil și de faptul că unele victime, la momentul de față, nu prea mai doresc să se supună unor riscuri suplimentare. Ei ne spun nouă că, bine, vom merge la Curtea Europeană, vom aștepta câțiva ani, vom fi recunoscuți ca victime ale încălcării drepturilor omului, însă nimic nu se va schimba. Și aici avem numeroase exemple în acest context.”

Europa Liberă: Deci, riscul este mare și atunci mai degrabă acceptă să le fie încălcate drepturile lor?

Ion Manole: „Din experiența noastră, ei au câteva opțiuni: ei pleacă din regiune, uită de problemă complet și încearcă să se reabiliteze așa cum pot ei; alții rămân pe loc și rezolvă problema așa cum îi duce capul, cu mită, cu bani, cu acceptarea umilințelor și tot așa. Alții vin la Chișinău, dar și de la Chișinău știm că există cazuri în care sunt răpiți. Cunoaștem câteva cazuri în care poliția oprește automobilul persoane și imediat persoana este răpită și dusă cu o viteză mare în stânga Nistrului. Deci, atâta timp cât nu avem soluționate astfel de situații și astfel de probleme, vom continua să sperăm că doar la Curtea Europeană putem demonstra încălcarea legii.”

Europa Liberă: Dar, până la urmă, doar soluția politică ar putea să dezlege ghemul acesta de probleme.

Ion Manole: „Eu aș spune, soluția juridică. Cea politică nu are consistență, dacă nu se bazează pe careva proceduri...”

Europa Liberă: Așa sau altfel, oferirea unui statut regiunii transnistrene ar însemna că autoritățile de la Chișinău stăpânesc situația și din stânga Nistrului și atunci și ONG-urile, și apărătorii drepturilor omului, și avocații, toți își vor putea îndeplini misiunea.

Ion Manole: „Corect, dar Chișinăul, pentru asta, trebuie să aibă o viziune, trebuie să aibă o strategie și un plan de lucru, or, acest lucru încă nu s-a întâmplat.”

Europa Liberă: Și pentru că suntem în ajunul datei de 2 martie, o zi semnificativă, plină de istorie, câți ani, credeți, că ar mai trebui să treacă până se va identifica o soluție durabilă pentru conflictul transnistrean?

Ion Manole: „Când am ajuns în regiunea transnistreană acum 16 ani și am văzut problemele cu care se confruntă oamenii de acolo, am avut naiva impresie că de fapt autoritățile constituționale, comunitatea internațională, are nevoie de mai multă informație, are nevoie de mai multe recomandări din partea populației de acolo și a societății civile. Și scopul nostru a fost să venim la Curtea Europeană, să venim în toate instanțele – juridice, legale, constituționale – din partea dreaptă, a Chișinăului, pentru a le soluționa pe căi juridice, prin obținerea unor hotărâri, prin obținerea unor decizii.”

Europa Liberă: Și, de la înălțimea timpului, aveți altă percepție?

Ion Manole: „Da.”

Europa Liberă: Care?

Ion Manole: „...”

Europa Liberă: E aproape imposibil?

Ion Manole: „Nu este imposibil, dar probabil foarte mulți nu au niciun interes să rezolve aceste probleme. Or, noi am obținut ceea ce ne-am dorit acum 16 ani. Eu v-am spus, noi avem acuma, la momentul de față, circa 30 de hotărâri ale Curții Europene, care demonstrează foarte clar că drepturile omului în stânga Nistrului nu pot fi rezolvate, nu pot fi apărate și sunt în continuare încălcate pentru că acea impunitate este la ea acasă. Și, în acest sens, există factori care probabil au anumite interese, fie că-i vorba de aspectul financiar, corupție sau alte aspecte... ”

Europa Liberă: Și factorii ăștia ar fi și pe un mal, și pe celălalt al Nistrului?

Ion Manole: „Evident! Vedem investigațiile jurnaliștilor din Ucraina, care au arătat ce se întâmplă și la ei cu banii spălați sau care provin din regiunea transnistreană, dar noi nu știm ce se întâmplă la Chișinău, pentru că, știm, practic toți cei din stânga Nistrului, inclusiv cei care servesc regimul și încalcă drepturile omului, au cetățenia R. Moldova și aceleași drepturi ca și noi, cei de pe partea aceasta. Ar putea să aibă afaceri (și probabil au foarte mulți!), proprietăți – nimeni nu cercetează, nimeni nu investighează și nimeni nu încearcă să oprească fenomenele de încălcare a drepturilor omului. Toți își văd de interesele lor înguste. Sau de grup.”

Europa Liberă: Deci, mai multe semne de întrebare decât deznodământ.

Ion Manole: „Din păcate, da. Dar noi suntem optimiști, ca avocați și ca apărători ai drepturilor omului, ne facem treaba acolo unde suntem noi, sperăm noi că ne-o facem foarte bine, și nu ne părăsește speranța că eforturile noastre vor da roade, pentru ca oamenii din stânga Nistrului să se poată și ei simți în siguranță și libertate. Și, pe de altă parte, vedem că la Chișinău problema transnistreană, problema drepturilor omului pentru locuitorii din stânga Nistrului este tot mai... așa... neimportantă. Și atunci, oamenii de aici trebuie să înțeleagă un lucru: astăzi cei din stânga Nistrului au nevoie de sprijinul, de înțelegerea, de suportul nostru. Mâine s-ar putea și noi să avem, pentru că aceasta este o boală care se răspândește mai repede ca acest Coronavirus.”

Europa Liberă: Mulțumim pentru această discuție, succese și în continuare.

Ion Manole: „Și eu vă mulțumesc!”